Vîntu Andrei Cristian

PERCEPȚIA SUNETULUI
ȘI POLUAREA SONORĂ
 PERCEPȚIA SUNETULUI :
• Sunetul constituie din punct de vedere fiziologic senzația produsă asupra organului auditiv
 de către vibrațiile materiale ale corpurilor și transmise pe calea undelor acustice. Urechea
umană este sensibilă la vibrații ale aerului cu frecvențe între 20 Hz și 20 kHz, cu un maxim
de sensibilitate auditivă în jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea
 vibrației și de vârsta și starea de sănătate a individului. Sub amplitudinea de 20 μPa
vibrațiile nu mai pot fi percepute. Odată cu vârsta intervalul de sensibilitate se micșorează,
în special frecvențele înalte devin inaudibile.
• Din punct de vedere fizic, sunetul are o definiție mai largă, el nefiind legat de senzația
auditivă: orice perturbație (energie mecanică) propagată printr-un mediu material sub forma
unei unde se numește sunet. În această definiție se includ și vibrații la frecvențe din afara
domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) și ultrasunete (peste 20 kHz).
 Poluarea sonoră :

• Poluarea acustică, denumită și poluare
fonică sau poluare sonoră[1], este o componentă
a poluării mediului, produsă de zgomote.
• Zgomotul este definit ca un complex de sunete
fără un caracter periodic, cu insurgență
dezagreabilă aleatorie, care afectează starea
psihologică și biologică a oamenilor și a altor
organisme din natură. Caracteristicile fizice sau
obiective ale zgomotului privesc tăria sau  aproape a oricărui tip de zgomot, în mod special
intensitatea sonoră, durata și frecvența.
Intensitatea este caracterul cel mai important care
depinde de trăsăturile sursei, de distanță și
posibilitățile de transmitere sau multiplicare. Ea
se măsoară în decibeli sau foni.[2]
Fonul este unitatea de măsură fiziologică de percepție de
către urechea umană a celei mai slabe excitații sonore.
S-a admis că cifra 80 pe scara de decibeli, sau pe scara
de foni, reprezintă pragul la care intensitatea sunetului
devine nocivă. Expunerea excesivă la zgomot intens și
pe perioade lungi de timp determină surditatea.[2]
• În studiile de poluare acustică, pentru determinarea
pentru domeniile industrial, protecția mediului și
zgomot aeroportuar, se utilizează sonometrele care
măsoară nivelul de presiune acustică. Cu ajutorul său,
prin măsurări repetate, se poate obține o hartă de
zgomot a unei localități sau zone.

Surse de poluare acustică :
În mediile industriale, o sursă importantă de poluare
acustică o reprezintă țevile prin care circulă gazele, vaporii
sau lichidele, acestea reprezentând adeseori un risc grav
pentru sănătatea și siguranța muncitorilor.[3]
Alte surse de poluare acustică în mediul industrial sunt:
- compresoare și turbocompresoare;
- ventilatoare și turbosuflante;
- instalații de ventilare;
- conducte prin care se vehiculează gaze cu viteze mari;
- pompe și electropompe;
- centrale termoelectrice;
POLUAREA SONORĂ :
Efectele nocive ale Măsuri de reducere a
poluării acustice : poluării sonore:
Asupra omului În Uniunea Europeană, limita actuală a
zgomotului ce provine din traficul rutier este
Potrivit unui studiu publicat de Organizația
Mondială a Sănătății (OMS), poluarea acustică de 74 de decibeli pentru cele mai multe
produsă de trafic (autovehicule, trenuri și dintre automobile, dar Comisia Europeană
avioane) stă la originea unor boli, disfuncții și intenționează să reducă această limită, în 2
morți premature. Zgomotul produs de mijloacele etape, până la 68 de decibeli.
de transport poate provoca diverse tulburari.
Asupra animalelor
Pe 24 septembrie 2002, nave ale NATO au
efectuat un exercițiu între Insulele Canare și
strâmtoarea Gibraltar. În aceeași zi, 14 balene cu
cioc au eșuat pe plajele vecine. La autopsierea
acestora s-au constat leziuni la nivelul urechii
interne. Principalii vinovații au fost sonarele
militare de joasă frecvență, utilizate pentru
detectarea submarinelor.ări.