Ingrijrea si recuperarea bolnavilor

cu hernie de disc lombara

Kinetoterapia alături de tratamentul medicamentos şi alte proceduri
aplicate postoperator precoce are o eficienţă crescută în această
patologie în ameliorarea simptomatologiei precum şi în recuperarea
funcţiilor neuro-motorii.

Simptomele variază de la caz la caz, în funcţie de pragul de sensibilitate a

fiecărui pacient, precum şi în funcţie de alţi factori cum ar fi tonusul psihic,
starea de anxietate a bolnavului, boli asociate, etc.
 Lucrarea se imparte in 4 capitole:

 Capitolul I se refera la anatomia functionala si

structurala a coloanei vertebrale lombare
 Capitolul II se refera la tratamentul herniei de disc
lombare
 Capitolul III se refera la recuperarea dupa o
interventie chirurgicala in hernie de disc lombara
 Capitolul IV prezentarea cazului
 CAPITOLUL I
Coloana vertebrală reprezintă scheletul axial al trunchiului, fiind dispusă posterior şi pe linie
mediană. Ea este formată din 33-34 de vertebre, repartizate astfel: 7 cervicale, 12 toracice, 5
lombare, 5 sacrale şi 4-5 coccigiene. Vertebrele au trei părţi distincte: corpul vertebral, arcul
neural şi procesele costale.

 Discul intervertebral
Structura discului intervertebral este alcătuit din două zone de textură diferite în contiguitate
una cu cealaltă: zona centrală sau nucleus pulposus şi zona periferică sau anulus fibrosus.
Zona centrală este cea care are rolul de susţinere suplă, elementul tampon dintre corpii
vertebrali, având rolul de absorbţie a şocurilor pe coloana vertebrală.
Zona periferică este alcătuită din benzi fibroase de aproximativ 1 mm grosime, separate la
tineri printr-un ţesut dens de legătură, orizontal sau oblic (la 30-40°).

 Definiţie. Clasificare
Hernia de disc este o boală care face parte din reumatismul degenerativ inflamator şi constă
în deplasarea unei porţiuni din discul intervertebral, care poate fi o simplă protruzie de disc, când
inelul fibros al discului bombează şi pătrunde posterior în canalul rahidian, sau hernia de disc
adevărată, când, pe lângă inelul fibros pătrunde în canalul rahidian şi nucleul pulpos.
 Capitolul II

Tratamentul herniei de disc lombare

 Hernia de disc lombară are un prognostic favorabil în majoritatea
cazurilor. Calmarea durerii este principalul scop în îngrijirea de urgenţă
în hernia de disc lombară. Sunt de indicaţie chirurgicală acele deficite
neurologice profunde care în timp de şase săptămâni nu au dat semne
de recuperare.
 Metodele de control al durerii (relaxare, terapie posturală, termoterapie
locală sau generală). Alimentaţia va cuprinde toate principiile
alimentare, recomandându-se regim hipocaloric la bolnavii cu plus
ponderal
Exista mai multe tipuri de tratamente:
Tratament profilactic- urmăreste întărirea aparatului musculo-ligamentar, călirea organismului,
mărirea rezistenţei la eforturi şi evitarea factorilor pathogeni
Tratament igieno-dietetic- urmăreşte un program de educaţie ergonomică care are următoarele
obiective:
 Să realizeze o solicitare lombară, utilizând poziţie intermediară;
 Să scadă braţul pârghiei de încărcare, în raport cu obiectul transportat din vecinătatea trunchiului;
 Să nu efectueze rotaţii cu încărcare;
 Se caută punctul de stabilitate din care se repartizează cel mai bine solicitarea mecanică, în condiţii
economice de efort.
Tratament medicamentos- recomandă medicamente analgezice şi antiinflamatorii:(aspirină;
indometacin; fenilbutazonă; ibuprofen; infiltraţii paravertebrale, epidurale sau peridurale cu hidrocortizon şi
xilină). Se mai recomandă:( medicamente decontracturante; clorzoxazon 750 mg/zi; mydocalm 750
mg/zi;diazepam 10-15mg/zi
Tratament fiziokinetoterapeutic are mai multe categorii:
 - baia la temperatura de indiferenţă (34-35°); efectuată pe o durată de 10-15 minute
 -baia caldă simplă (36-37°); durata ei este de 15-30 de minute
 -baia kinetoterapeutică este o baie caldă efectuată de obicei într-o vană treflă. Pacientul este lăsat să
se acomodeze 5 minute.
 - duşul masaj reprezintă aplicarea mai multor duşuri rozetă cu apă
 la temperatura de 36 - 40°C asociat cu masaj
 - duşul subacval: constă în aplicarea sub apă a unui duş sul de mare presiune şi cu o temperatură a apei
mai ridicată ca cea din cadă cu 1 - 2°C. Durata procedurii este de 5 - 10 minute
 -împachetarea cu nămol: constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 - 40°C pe o anumită
regiune. Durata unei şedinţe este de 20 - 40 minute. Nămolul activează producerea de histamină în
piele. În împachetarea cu nămol apare o transpiraţie abundentă, cu eliminări crescute de acid uric .
 Electroterapia:
 -curentul galvanic: Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea de
ioni cu acţiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau
revulsiv cu histamină).Galvanizarea este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor
nevralgice.
 -curentul Trabert: Este curent cu impulsuri de fregvenţă 140 Hz, impuls 2 ms, pauză 5
ms la care tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 15-
20 minute, cu creşterea treptată a intensităţii. Se repetă o dată, de două ori pe zi.
 - curenţii de medie frecventă: Efectul analgetic al curenţilor de medie frecvenţă se
obţine utilizând mai ales frecvenţele de 10.000 Hz şi formă modulată de scurtă
perioadă la 200 modulaţii pe secundă, pe care eventual le reduce pe parcursul
şedinţei.
 - curenţii de înaltă frecvenţă: Din categoria curenţilor de înaltă frecvenţă, Diapulse
este indicat pentru efectele sale foarte importante în accelerarea proceselor
reparatorii tisulare, cicatrizarea plăgilor, calusarea şi prevenţia cicatricilor cheloide.
Kinetoterapia aduce un aport sunstanţial în tratamentul conservator care încearcă
să reducă pe cât posibil simptomatologia şi să înlăture cauza acesteia. În prima
perioadă tratamentul kinetoterapeutic se bazează pe tehnici de reechilibrare a
sistemului nervos vegetativ, relaxarea generală, scăderea iritaţiei radiculare sau a
nervului sinuvertebral şi relaxarea contracturii musculare lombare.
 Indicaţiile tratamentului chirurgical se impart in:
 Indicaţii chirurgicale ferme: Sindromul cozii de cal (la aceşti pacienţi cu hernie de
disc lombară masivă se produce o paralizie a vezicii urinare şi a intestinelor).
 Deficitul neurologic motor progresiv
 Indicaţii chirurgicale relative: . Tratamentul conservator trebuie aplicat între 6
săptămâni şi 3-4 luni de zile de la debutul bolii şi trebuie să arate îmbunătăţirea
simptomelor clinice şi neurologice. Când pacientul cu hernie de disc lombară are
un deficit motor de gradul II sau III se impune indicaţia chirurgicală.
 Hernia discală într-un canal stenotic se observă în stenozele congenitale.
 Deficitele neurologice recidivante.
Complicaţiile tratamentului chirurgical în hernia de disc lombară se impart in:
 -complicaţii postoperatorii imediate: hematoame, infecţii, tromboflebită,
dehiscenţa plăgii, modificări sfincteriene, sindroame radiculare, etc.
 - complicaţii postoperatorii tardive: instabilitatea segmentului vertebral lombar,
arahnoidite, sindroame reziduale dureroase lombare, recidiva herniei de disc,
pareze de nerv sciatic, crampa musculară gambieră posterioară, deficit motor
pasager, discita şi spondilodiscita postoperatorie, scolioza postoperatorie,
deficitele senzoriale.
 Capitolul III
Recuperarea dupa o interventie chirurgicala
in hernie de disc lombara
1) Recuperarea după intervenţia chirurgicală pentru hernia de disc lombară.Îngrijirea
postoperatorie a pacienţilor după intervenţie neuro-chirurgicală sau ortopedico-
chirurgicale poate pune probleme deosebite terapeutic cât şi de recuperare. Pacientul
cu o toleranţă joasă a durerii şi prost pregătit poate avea o componentă psihică şi
implicaţii psiho-sociale importante, influenţând procesul de recuperare dacă el este
motivat, mai ales professional
2) Principii generale de recuperare după hernia de disc operată.Echipa de recuperare va
analiza pacientul pre- şi postoperator pentru a identifica aspectele caracteristice
biomecanice de antrenament postoperator pentru reinserţia socio-profesională.
3) Tratamentul postoperator: În cazurile cu sechele după operaţia de hernie discală, ne
punem problema recuperării funcţionale a tulburărilor post-operatorii, dureri
reziduale, parestezii şi chiar deficite motorii care continuă să menţină incapacitatea de
muncă.Aplicăm programe speciale de masokinetoterapie, hidrokinetoterapie, asociind
la acestea curenţi diadinamici, băi galvanice, galvanizări transversale, faradizări,
peloidoterapie, duş-masaj, etc. sub protecţia medicaţiei antialgice şi decontracturante
4. Protocolul de recuperare postoperator:
În spital:
 Încurajarea de a merge din prima zi postoperator;
 Exerciţii izometrice pentru musculatura abdominală şi a membrelor inferioare;
 Poziţie redusă temporar în şezut pentru a scădea presiunea intradiscală;
 Creşterea progresivă a distanţei de mers;
 Când pacientul şi-a recuperat satisfăcător mersul şi există şi un control al durerii se face externarea.
La domiciliu şi în centrele de recuperare:
 Program de creştere a forţei musculare, utilizând în special exerciţiile de tip izometric şi exerciţiile izotonice cu încărcare
progresivă;
 După patru săptămâni se permite poziţia în şezând prelungită;
 Sunt interzise exerciţiile de ridicare de greutăţi moderate cel puţin 6 săptămâni, introducându-se progresiv după 6 săptămâni;
 Nu sunt permise călătoriile lungi în primele trei luni;
 Se folosesc exerciţii de creştere a forţei musculare la nivelul membrelor inferioare după primele 8-12 săptămâni.

5. Tratament igieno-dietetic:
Se indică:
 Igiena personală, a îmbrăcămintei şi a locuinţei;
 Alimentaţie bogată în proteine şi săruri minerale;
 Regim de odihna adecvat (pe pat tare);
 Menţinerea unei poziţii (posturi) corecte a trunchiului;
 Evitarea ridicării de greutăţi;
 Menţinerea greutăţii normale a organismului

6. Tratamentul fiziokinetoterapeutic:
 Electroterapia: are doar efect adjuvant, fără a putea înlocui celelalte forme de tratament.
Hidrotermotermoterapia
 Băile simple la 36-37°C, băile de plante sau băile la bazin sunt recomandate în radiculopatiile
reziduale.
Terapia ocupaţională: pacienţii sunt învăţaţi să utilizeze aşa-numitele "ajutoare tehnice", ele
înglobând toate sistemele de transformare a mediului fizic ambie nt pentru a asigura
posibilitatea de autoservire, respectiv independenţă social.
Cura balneară: are rolul de a continua tratamentul început în spital cu amplificarea metodelor de
hidrotermoterapie şi kinetoterapie.
 În acest sens se recomanda 1­2 cure balneare pe an în staţiuni în care este posibilă
hidrokinetoterapia în bazine cu apă termală, alături de aplicaţia de nămol, folosirea factorilor
contrastanţi de călire, etc.
 Staţiunile recomandate în discopatiile lombare sunt: Băile Herculane, Băile Felix, Techirghiol,
Mangalia, Eforie-Nord, Amara, Pucioasa,
Kinetoterapia
 Principalele obiective ale recuperării medicale sunt:
 Ameliorarea simptomatologiei prezente postoperator cauzate de sindromul radicular restant;
 Obţinerea de curburi funcţionale lombare în raport cu joncţiunea lombo-sacrată;
 Obţinerea unei convexităţi fiziologice normale şi o coloană armonizată, prin care să se
repartizeze cât mai bine încărcarea pe fiecare etaj, cu scăderea unghiului de înclinare între
etaje (de la L1 la L5).
 Recuperarea masei şi forţei musculare a muşchilor abdominali, fesieri şi dorsali.
1. Relaxarea generala: este indicată pentru scăderea stării de tensiune psihică determinată dedurere şi care,
prin ea însăşi, scade pragul de durere, ca şi pentru decontracturarea generală, inclusiva musculaturii
paravertebrale. . Pacientul se concentrează numai asupra mişcărilor respiratorii.

2.Reeducarea posturală: Apliacrea unui sprijin care să asigure menţinerea poziţiei corecte: în poziţia aşezat să
sprijine spatele de spătar cât mai drept posibil, în poziţie ortostatică să-şi controleze poziţia prin atingerea
unui plan vertical dur, folosirea unui pat dur pe care să stea culcat sau să doarmă.

3 . Recuperarea masei şi forţei musculare: Pentru tonifierea musculatrii abdominale, avem la dispoziţie doar
contracţiile izometrice ce pot fi aplicate din aproape toate poziţiile fundamentale, dar eficienţa "centurii
abdominale" nu este asigurată decât dacă este dublată şi de participarea sinergică a musculaturii fesiere.
Sesiunile de exerciţii se desfăşoară cel puţin 20 de minute, de 3 ori pe săptămână.
 Pacienţii vor primi instrucţiuni privind tipurile de solicitare şi posturile indicate;
 Sunt permise ridicările frecvente ale trunchiului (25 de repetări pe zi);
 Mişcările de torsiune sunt permise, dar cu solicitare minimă;
 Purtările de greutăţi (cca 11-12 kg)
 Posturi statice corective repetate de mai multe ori pe zi;
 
4. Psihoterapia
 Creşterea tonusului psihic are un rol esenţial în recuperarea postosperatorie a bolnavilor. kinetoterapeutul
are un rol esenţial în creşterea tonusului psihic a pacientului, luptă pentru câştigarea încrederii pacientului, îl
stimulează să gândească pozitiv, dar totodată având în faţă toate aspectele reale ale bolii şi a părţii care
poate fi recuperată.
 Capitolul IV
Prezentarea cazului
Date despre pacient: M.B. în vârstă de 38 de ani, sex masculin, de proveniență din mediul urban, necăsătorit.
Lucrează economist la o firmă privată aproximativ 10 ore pe zi. Are o dietă dezechilibrată, mese neregulate,
consum redus de lichide, nu are o activitate fizică organizată și regulată.

Motivele internarii: pacientul se prezintă la spital pentru dureri mari la coloana lombară, acuzând imposibilitatea
de a se mișca și deplasa normal. Este internat pentru investigații și tratament.

Antecedente medicale:
 - heredocolaterale: mama cu probleme medicale legate de coloana vertebrală,
 - personale fiziologice: normale
 - personale patologice: nu sunt

Istoricul bolii: pacientul acuză dureri de mai mult timp, aproximativ un an, dar care sub tratament medicamentos
au cedat. Pentru faptul că aceste stări dureroase au început să devină tot mai frecvente și mai rezistente la
medicație, pacientul a fost îndrumat spre un serviciu de specialitate pentru investigații și stabilirea diagnosticului
cu certitudine precum și pentru tratament.

Diagnostic: pentru stabilirea diagnosticului s-au efectuat următoarele investigații: analize sanguine, radiografii,
RMN. In urma obținerii rezultatelor, investigațiilor și corelate cu examenul fizic s-a stabilit diagnosticul de: Hernie
de disc, L2-L3, protuzie discală L4-L5.
 În urma obținerii rezultatelor, investigațiilor și corelate cu examenul fizic s-a stabilit diagnosticul de: Hernie
de disc, L2-L3, protuzie discală L4-L5.
Evaluarea pacientului: simptome generale:
 astenie
 durere
 stare generală alterată
 Greutatea: 90kg, talie 180cm
 Stare de conștiență - este cooperant, conștient
 Stare de nutriție - normoponderal
 Tegumente, mucoase - normale
 Țesut celular subcutanat - normal, fără edeme
 Sistem osteoarticular și muscular - durere la nivelul coloanei vertebrale lombare, cu dificultă ți de mobilizare,
mobilitate articulară a coloanei vertebrale diminuată, contractură musculară paravertebrală
 Aparat respirator: normal 16 r/min
 Aparat cardio-vascular: normal, TA 130/70 mm Hg, AV 80/min, ritm cardiac regulat
 Sistem nervos: răspunsul la stimuli este prezent, OTS , ROT simetrice
 Sistemul urinar: diureza pe 24 ore aproximativ 1100 ml, urina ete hipercomă, micțiunile sunt normale, rinichi
normali
 Aparat digestiv: abdomen mobil cu mișcările respiratorii, suplu, nedureros la palpare, tranzit prezent
Nevoi identificate:
 nevoia de a se mișca și de a avea o bună postura
 nevoia de a fi îngrijit, curat, de a proteja tegumentele și mucoasele
 nevoia de a dormi și a se odihni