PODUL

AELIUS
Zarioiu Denisa, clasa XI C
 Podul Aelius, devenit în evul
mediu Podul Sant' Angelo este unul
dintre podurile antice ale Romei,
construit la începutul secolului al II-
lea d.Hr. pentru traversarea Tibrului
din Câ mpul lui Marte spre malul
apusean al râ ului, adică spre zona
transtiberină , unde s-a ridicat
Mausoleul lui Hadrian, în
proximitatea colinei Vatican.

Data exactă a construcţiei sale este incertă , cu toate că s-au gă sit că ră mizi
inscripţionate cu anul 123 e.N. Diverși autori au propus ca dată a inaugură rii anii 130,
132, 134, sau între anii 125 şi 130.
În evul mediu, podul Aelius a devenit principalul punct de acces dinspre centrul
Romei spre basilica Sfâ ntul Petru şi spre Vatican.
MATERIAL Ș I CONSTRUCȚ IE

Podul Aelius are ca material de bază piatra,

fiind construit, asemenea multor alte
structure din vremea respectivă , dintr-un
amestec de tuf, pe interior, și travertin, pe
exterior. Arcul podului este, însă , fă cut în
totalitate din travertin.

Datorită celor două materiale, podul are o capacitate de compresie mare, însă nu rezistă
la tensiuni mari, justificâ ndu-se astfel deschiderile sale în forma de arc. Deoarece podul a
rezistat la testul timpului, se presupune că pietrele au fost fixate unele în altele
asemenea pieselor de puzzle.
 ISTORIE
În evul mediu, podul Aelius a devenit principalul punct de acces dinspre centrul Romei spre basilica Sfâ ntul
Petru şi spre Vatican.
Pe timpul Renaşterii, în 1527, podul a jucat un rol important în perioada jefuirii Romei de că tre halebardierii
mercenari ai împă ratului Carol Quintus. Podul a fost ocupat de armata imperială , care l-a asediat pe papa
Clement al VII-lea, aflat în interiorul castelului. Papa a reuşit să fugă şi să pă ră sească Roma.
Revenit în anul urmă tor, papa a lansat un vast program iconografic pentru această zonă a oraşului. In 1534, a
plasat la intrarea pe pod, pe malul stâ ng al Tibrului, statuile Sfâ ntului Petru şi Sfâ ntului Paul, lucrate de
Lorenzetto şi Paolo Romano. În acest fel, Podul Sant Angelo a că pă tat o nouă importanţă , el devenind tribună a
puterii pontificale.
În 1534, Carol Quintus, reconciliat cu papa, a avut parte de o intrare triumfală în Roma şi a traversat Podul Sant
Angelo, decorat pentru această ocazie cu opt noi statui. Pe parapetul apusean a fost figurat Sfâ ntul Petru şi cei
patru evangheliști, iar pe cel ră să ritean, Sfâ ntul Paul şi patru patriarhi din Vechiul Testament : Adam, Noe,
Abraham şi Moise.
În cursul secolului al XVI-lea, intrarea pe pod a devenit teatrul execuţiilor, capetele tă iate fiind expuse apoi în
lungul parapetelor podului.
Papa Alexandru al VII-lea a întreprins renovarea podului, dar a murit înainte de a vedea proiectul finalizat.
Succesorul să u, Clément al IX-lea a reluat lucră rile în 1667, conferind lucrarea lui Bernini. Acela s-a inspirat de
la Podul Roşu, adă ugâ nd o balustradă deschisă , necunoscută pâ nă atunci la Roma la podurile de piatră , ce lă sa
să se vadă mai bine apa Tibrului. Tot Bernini a întă rit picioarele podului cu contraforturi, pentru a le permite să
reziste mai bine curenţilor de apă din timpul revă rsă rilor.
ÎNGERII PODULUI SANT’ANGELO
Podul Sant’Angelo este astă zi unul dintre cele mai
frumoase poduri din lume. Uniformitatea, simetria,
luminozitatea și distanța perfectă dintre arce și apă îi
conferă unicitate, la care se adaugă materialele
prețioase și arhitectura monumentală .
Punctul culminant al structurii sunt statuile îngerilor
care flancează parapetele de marmură , care aparent
încadrează râ ul curgâ nd, vizibil prin elegantul gră tar
din fier forjat.
Există zece statui, pline de mă iestrie, atâ t în poziția și
gesturile lor, câ t și în modul în care hainele lor sunt
animate de vâ nt, simbolizâ nd participarea lor la
Patimile lui Hristos. Cei zece îngeri stau pe baze înalte,
care inițial susțineau coloanele de lemn ale
acoperișului podului.
Unii dintre ei par senini, în certitudinea lor că Hristos
va învia; alții par să -și conțină cu greu compasiunea și
mila pentru suferința sa.
 Fiecare dintre cei zece îngeri de marmură, albi și
candizi, deține un instrument al Patimii: îl prezintă
trecă torilor, precum Via Dolorosa din Ierusalim, sau un
Via Crucis ca cel de pe Muntele Sacru din Varallo.
Aceasta a fost una dintre cele mai perspicace idei ale lui
Gian Lorenzo Bernini: să creeze un Via Crucis în care
instrumentele Patimilor să poată fi contemplate, să se
pocă iască , să se pregă tească pentru Spovedanie în
drumul spre Bazilica Vaticanului, că tre primul discipol
al lui Hristos, că tre Marea Sfâ ntă , Corpus Domini și
mâ ntuire.
În 1667, Clement al IX-lea i-a încredințat lui Bernini
sarcina de a sculpta îngerii pentru Podul Sant’Angelo,
pentru care Papa cumpă rase deja zece blocuri de
marmură .
Pâ nă în 1668, Bernini a decis că îngerii vor forma
un Via Crucis „viu” - spectatorii participâ nd la
suspendarea necredinței care face ca arta să
devină o parte reală a vieții, ca în teatru. Apoi a
ordonat ca opt dintre blocurile mari de marmură
să fie livrate unor sculptori care împă rtă șeau
stilul și viziunea sa. A pă strat două dintre ele
pentru sine, pe care le va transforma în îngerul
care deține inscripția INRI și cel care deține
coroana de spini.
În 1669, înainte de a muri în decembrie, Clement
IX a vă zut statuile lui Bernini și a decis că sunt
prea magnifice pentru pod.
Le-a înlocuit cu copii de că tre colaboratorii maestrului, iar originalele au fost puse în cele din urmă
în biserica Sant'Andrea delle Fratte, la o aruncă tură de bă ț de Piazza di Spagna.Pâ nă în 1670, toate
sculpturile au fost finalizate și așezate pe pod, unde pâ nă în ziua de azi îngerii cu instrumentele
Patimilor lui Hristos îi însoțesc pe cei îndrumați că tre Bazilica Sfâ ntul Petru de-a lungul vechiului
drum jubiliar.
 La capă tul podului de pe malul opus Castelului, statuile
Sfâ ntului Petru (img. din dreapta) ținâ nd cheile raiului (de Il
Lorenzetto, 1534) și Sfâ ntul Pavel(img. din stâ nga) ținâ nd
sabia (de Paolo Romano, 1464) stau pe piedestale
inscripționate cu cuvintele „Hinc humilibus venia” și „Hinc
retributio superbis”, fă câ nd din pod un pasaj simbolic care îi
învață pe oameni să fie smeriți.
Piedestalele pe care au fost înă lțați îngerii sculptați sunt, de
asemenea, inscripționate cu versete din Biblie, transformâ nd
instrumentele Patimilor în instanțe ale mă reției lui Hristos,
ră sturnâ nd funcția lor materială pâ nă la punctul în care
devin simboluri ale gloriei divine. În același timp, fiecare
citat îi determină pe cei pocă iți să -și ia în considerare 1 2
pă catele și să se conformeze învă ță turilor lui Iisus în spiritul
celebrului „De imitatione Christi”.
• Primul înger, de Antonio Raggi, susține coloana de
biciuire de care a fost legat Iisus. Inscripția scrie: „Tronul
meu este pe o coloană”.
• Al doilea înger, de Lazzaro Morelli, contemplează cu
evidentă tristețe bicele care l-au ră nit pe Domnul. Inscripția
scrie: „Sunt pregă tit pentru calamitate”.
 3 4
• Al treilea înger, sculptat de Paolo Naldini și perfecționat de
Bernini însuși, prezintă coroana de spini, un simbol al
ignoranței oamenilor care nu au putut recunoaște autoritatea
lui Hristos. Inscripția spune: „Coroana de spini este prinsă de
mine”.
• Al patrulea înger, de Cosimo Fancelli, privește cu milă chipul
lui Hristos imprimat în sâ nge pe Vă lul Veronică i. Inscripția
spune: „Privește fața lui Hristos”.
• Al cincilea înger, de Paolo Naldini, poartă haina și zarurile. 5
Inscripția spune: „Pentru îmbră că mintea mea au tras la sorți”. 6
• Al șaselea înger, de Girolamo Lucenti, ține cuiele care au
stră puns mâ inile și picioarele lui Iisus. Inscripția spune: „Mă
vor privi pe mine cei care l-au stră puns”.
• Al șaptelea înger, de Ercole Ferrata, deține crucea, ca cel mai
puternic simbol al Patimii, precum și o icoană a credinței în
El. Inscripția spune: „Stă pâ nirea se sprijină pe umerii lui”.
• Cel de-al optulea înger - care a fost încredințat oficial lui Giulio 8
Cartari, dar despre care s-a stabilit recent că a fost opera lui Bernini 7
însuși, replicâ nd munca pe care a fă cut-o pentru originalul din
Sant'Andrea delle Fratte - dezvă luie suprascripția INRI, aruncâ ndu-
și privirea spre ceruri, Împă ră ția lui Hristos. Inscripția spune:
„Dumnezeu a domnit din copac” (referindu-se la lemnul crucii)
• Al nouă lea înger, de Antonio Giorgetti, privește cu o expresie de
durere profundă buretele atașat la capă tul bă țului să u. Inscripția
spune: „Mi-au dat să beau oțet”.
• Cel de-al zecelea și ultimul înger, de Domenico Guidi, privește cu
durere vâ rful de lance pe care îl poartă , ridicâ ndu-l ca și cum ar
imita momentul în care sulița a ră nit inima lui Isus. Inscripția 9 10
spune: „Mi-ai distrus inima”, amintind pelerinilor de durerea
cauzată de pă catele oamenilor că tre Iisus.
Toți îngerii stau, fideli tradiției, pe nori de marmură . Să nu
uită m că , din moment ce statuile sunt așezate pe piedestale înalte,
trecă torii le vă d de jos, pe cerul roman.
Astfel, că lă toria devoțională și dureroasă de-a lungul Via
Crucis respectă și evocă , prin simbolismul acestor instrumente,
succesiunea cronologică și narativă a momentelor din Patimile lui
Hristos.
 BIBLIOGRAFIE
http://www.flickr.com/photos/benji87/3169903395/ https://www.italianways.com/the-ang
http://www.flickr.com/photos/denis_galanin/7180868896/ els-bridge-in-rome/
http://www.flickr.com/photos/en3k0/2825435507/ http://www.fabiofolgori.it
http://www.flickr.com/photos/ipergenio/3403836723/ https://ro.advisor.travel/poi/Podul-Ae
http://www.flickr.com/photos/kathleenwaters/8385437241/ lius-din-Roma-2861
http://www.flickr.com/photos/kris_h/3217861613/
http://www.flickr.com/photos/photo_noir/8507176824/ http://www.fabiofolgori.it
http://www.flickr.com/photos/pocait/4238380722/
http://www.flickr.com/photos/terzocchio/5530192855/ https://en.wikipedia.org/wiki/Ponte_
Sant%27Angelo
CREDITS: This presentation template was created by
Slidesgo, including icons by Flaticon, and infographics
& images by Freepik