Asc 1

urmează …
1
© conf. dr. ing. Victor POPESCU
Analiza şi Sinteza Circuitelor

Cursul 1
conf.dr.ing. Victor POPESCU
2
cursul 1

Durata cursului este de 56 ore distribuite pe

activităţi astfel:
 28 ore de curs – 14 şedinţe

 14 ore de seminar – 7 şedinţe
 14 ore de laborator – 7 şedinţe
3
cursul 1

Bibliografie recomandată:
[1] Marina Dana Ţopa - Semnale, circuite şi sisteme.

Partea a II-a. Teoria sistemelor.
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2002
[2] Victor Popescu - Semnale, circuite şi sisteme.

Partea III-a. Teoria Circuitelor.
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003
[3] Adelaida Mateescu – Semnale şi sisteme. Editura Teora, 2001
[4] Ioana Popescu, ş.a. – Semnale, circuite şi sisteme.

Îndrumător de lab. IV.
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,2003
[5] M. Săvescu, T. Petrescu, S. Ciochină – Semnale, circuite şi sisteme.

Probleme.
Editura tehnică, 1976
4
cursul 1

Componentele notei:
Examinare pe parcurs (Ep = 60 p.):
Teste la curs (4x5p = 20 p.)

Teste la seminar (4x5p = 20 p.)
Teste la laborator (4x5p = 20 p.)
Examinare finală (E = 50 p.):

un test scris compus din: teorie (T = 15 p.)
grilă (G = 15 p.)
probleme (P = 20 p.)
 
NOTA  Ep  E 10 cu condiţia: E  20 ; T,G,P  5
NOTĂ: Suma punctelor este 110, deci se pot obţine 100 de puncte (nota 10)
chiar dacă se absentează la două teste. 5
cursul 1

Programarea testelor:
data: la cursul: din cursurile:
14 mar. C3 C1, C2
4 apr. C6 C3, C4, C5
25 apr. C9 C6, C7, C8
16 mai C12 C9, C19, C11
6
cursul 1

Tematica cursurilor:
C1.- Caracterizări ale circuitelor electrice

C2.- Grafuri de fluenţă
C3.- Stabilitatea SALI (I)
C4.- Stabilitatea SALI (II)
C5.- Spaţiul stărilor
C6.- Formalisme de reprezentare
C7.- Diporţi pasivi (I)
C8.- Diporţi pasivi (II)
C9.- Circuite de adaptare (I)
C10.- Circuite de adaptare (II)
C11.- Filtre pasive
C12.- Filtre derivate
C13.- Aproximarea fdc (I)
C14.- Aproximarea fdc (II)
7
CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE cursul 1

1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE
1.1. Topologia circuitelor electrice

1.2. Forma matricială a teoremelor lui Kirchhoff
1.3. Circuite duale
1.4. Funcţii de circuit (f.d.c.)
8

1.1.1. Grafuri liniare orientate (GLO)
Cap 1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

1.1.2. Descrierea matricială a topologiei

1.3. Circuite duale
9

BIBLIOGRAFIE: [2]→pp.9 – 15; [1] →pp.176 – 178
Reluare şi completare a temei (vezi Teoria Circuitelor – an I. sem.2)
Vom trata circuitele liniare, invariante şi cu parametri concentraţi:

1.- liniar = este aplicabil principiul suprapunerii efectelor;
2.- invariant = proprietăţile nu se modifică în timp;
3.- parametri concentraţi = se neglijează fenomenul de propagare
a undelor electromagnetice.
Proprietăţi topologice = care decurg exclusiv din modul

de interconectare a laturilor.
grafic: prin graful liniar orientat (GLO);

Se exprimă: TKI
analitic: prin teoremele lui Kirchhoff
TKV
10

DEFINIŢIE:
Un graf este o colecţie de puncte în plan (numite noduri ale grafului),
interconectate prin arce (numite laturi ale grafului).
În studiul circuitelor se utilizează două tipuri de grafuri:
graf liniar orientat (GLO)

graf de fluenţă a semnalelor (GF, sau GS)
Graful Liniar Orientat este o reprezentare a topologiei unui circuit.
11

Etape în întocmirea GLO:

1) se numerotează nodurile;
OBSERVAŢIE: două noduri conectate printr-o
impedanţă nulă reprezintă un singur nod electric.
2) se orientează şi se numerotează laturile.
3) se plasează (arbitrar) noduri în plan;
4) se plasează laturile GLO.
1
1
2 (2) 3 (3) 4 2 (2) 3 (3) 4 (4)
(1) (4) (1)
5 6 7 8 5 6 7 8
(5) (5)
12

1
DEFINIŢII:
1) cale, sau drum – Ex. între (3) şi (5). 2 (2) 3 (3) 4 (4)
(1)
5 6 7 8
(5)
13

1
DEFINIŢII:
(1)
2) buclă. 5 6 7 8
3) ochi.
(5)
14

1
DEFINIŢII:
(1)
2) buclă. 5 6 7 8
3) ochi.
4) grafuri izomorfe.
(5)
5 (5) 8
(1) (4)
2 4
6 7
3
(2) (3)
15

1
DEFINIŢII:
(1)
2) buclă. 5 6 7 8
3) ochi.
(5)
5) subgraf.
16

1
DEFINIŢII:
(1)
2) buclă. 5 6 7 8
3) ochi.
(5)
5) subgraf.
6) arbore, coarbore, ramuri, coarde.
7) Un GLO este planar dacă el poate fi reprezentat în plan

fără ca laturile să se intersecteze.
17

1.2. Forma matricială
1.4.1.
a teoremelor
Definirea f.d.c.
lui Kirchhoff 1.3. Circuite duale

1.2. Forma matricială a teoremelor lui Kirchhoff din
1.3. Circuite duale bibliografie

1.4.1. Definirea f.d.c.
1.4.2. Punctele critice ale f.d.c.
1.4.3. Moduri de oscilaţie
1.4.4. Ordinul unui circuit
1.4.5. Evaluarea f.d.c. pentru un circuit simplu
1.4.6. Problema separabilităţii blocurilor
1.4.7. Determinarea f.d.c pentru circuite complexe
18

BIBLIOGRAFIE: [2]→pp.63 – 69
Câteva observaţii:
1) Funcţiile de circuit (f.d.c) se definesc în vederea caracterizării „la borne”
a circuitelor electrice liniare, invariante şi cu parametri concentraţi.
2) Ele sunt particularizarea la circuite a funcţiilor de sistem (f.d.s) definite la
Teoria Semnalelor.
3) Pentru circuite cu mai multe intrări şi/sau ieşiri, f.d.c permit caracterizarea
efectului unei anumite intrări asupra unei anumite ieşiri.
4) F.d.c. se definesc în planul complex (s), deoarece acolo ecuaţiile diferenţiale

în domeniul timp devin ecuaţii algebrice.
5) IMPORTANT: f.d.c. se definesc în condiţii iniţiale nule, dar pot fi utilizate în

condiţii iniţiale oarecare.
ecuaţia diferenţială
Funcţiile de circuit pot fi definite pe mai multe căi: funcţia pondere
analiză în planul s
19

EXEMPLU: Un acelaşi circuit cu trei mărimi considerate ca ieşire:
a b c
R R L
u1(t) L u1(t) C u1(t) C
C u2(t) L u2(t) R u2(t)
di 1 d2i di du
Pentru toate trei circuitele: Ri  L 
dt C 
i dt  u1  LC 2  RC  i  C 1
dt dt dt
(vezi EXEMPLUL 1.20 din [2] p.64)
20

EXEMPLU: Un acelaşi circuit cu trei mărimi considerate ca ieşire:
a b c
R R L
u1(t) L u1(t) C u1(t) C
C u2(t) L u2(t) R u2(t)
1 LC s2 RC s
Ha  s   Hb  s   Hc  s  
LCs2  RCs  1 LC s2  RC s  1 LC s2  RC s  1
OBSERVAŢII:
1) Ecuaţia omogenă (membrul stâng) depinde numai de structura circuitului,
nu şi de mărimea considerată ca ieşire.
2) Numitorul f.d.c. provine din membrul stâng al ecuaţiei diferenţiale, deci va
depinde numai de structura circuitului, nu şi de mărimea considerată răspuns.
3) Mărimea considerată ca răspuns va afecta numai numărătorul f.d.c. 21

Definirea f.d.c. pornind de la funcţia pondere.
1) Funcţia pondere este răspunsul circuitului la impuls Dirac:  t  h t
2) Imaginea Laplace a impulsului este: L    t  1
3) Funcţia de circuit face legătura între imaginile

Laplace ale excitaţiei şi răspunsului: L  y  t   H s L  x  t  
Rezultă: L  h  t    H  s  L    t   deci: H s  L  h  t  
OBSERVAŢIE:
Mai frecvent se utilizează f.d.c. pentru a determina (analitic) funcţia pondere:
h  t   L 1  H  s  
22

1.4.2.1.4.1.
Punctele
Definirea
criticef.d.c.
ale f.d.c.

1.3. Circuite duale
23

BIBLIOGRAFIE: [2]→pp.71 – 72; [1]→p.21
Pm  s   s  z1   s  z2  L  s  zm 
F.d.c. în formă factorizată: H s   H
Qn  s   s  p1   s  p2  L  s  pn 
b este amplificarea la frecvenţă infinită, dacă m  n
H  m
an un factor de scară, dacă m  n
zk sunt zerourile f.d.c. (funcţia tinde la zero când s → zk);

pk sunt polii f.d.c. (funcţia tinde la infinit când s → pk);
zk şi pk sunt punctele singulare ale f.d.c.
m – n poli la infinit dacă m > n

funcţia mai are:
n – m zerouri la infinit dacă m < n
24

jω
OBSERVAŢIE:
z2 p1
Configuraţia poli-zerouri determină imaginea jω1
Laplace până la o constantă multiplicativă p3 z1
(factor de scară). α
-jω1
H  s   H
 s  z1   s  z2   s  z3  z3 p2
 s  p1   s  p2   s  p3 
jp1 jω
s  p1  p1 e s
φp1
jz1 j z 2 jz 3
ρp1
z1 e  z2 e   z3 e
H  s   H jp1 jp 2 j p 3
p1
p1 e  p2 e  p3 e
α
 zk
j  z1 p1 
H  s   H k  H s e  
j s
e k

k
pk
25

Modulul imaginii Laplace pentru câteva configuraţii simple (MatLab)
jω
1) H  s   s  1; z1  1 z1
-1 α
jω
jω
1 p1
2) H  s   ; p1  1
s 1 -1 α
26

1
6) H  s   ; p1  1  j; p2  1  j
 s  1  j  s  1  j
s  0,5 z1  0,5

7) H  s   ; 
 s  1  j  s  1  j  p1  1  j; p2  1  j
z1  0,5  j
8) H  s  
 s  0,5  j  s  0,5  j 
;  z2  0,5  j
 s  1  j  s  1  j  p  1  j; p  1  j
 1 2
27

1.4.2.
1.4.3.
Punctele
Moduri critice
de oscilaţie
ale f.d.c.

1.3. Circuite duale
28

n
Ca transformată inversă a f.d.c., funcţia pondere se scrie: h(t)  
k 1
a k e pk t
DEFINIŢIE: Exponenţiala epk t se numeşte mod de oscilaţie. Constanta ak este

amplitudinea modului.
OBSERVAŢII:
1) Modurile de oscilaţie apar în perechi complex-conjugate.
2) Modurile complex-conjugate au amplitudini complex-conjugate.
a a*
  a ep1t  a * ep1 *t
s  p1 s  p1 *
 
  are  jaim  e 1 1    are  jaim  e 1 1   aree1t e j1t  e  j1t  jaime 1t e j1t  e  j1t
  j t   j t
 
 2e1t are cos  1t   aim sin  1t    A1e 1 cos  1t  1 
t
 A  2 a2  a2  2 a
 A1 cos  1   2are  1 re im
   aim
 A1 sin  1   2aim 
 1  a tan
 are 29

n
Ca transformată inversă a f.d.c., funcţia pondere se scrie: h(t)  
k 1
ak e p t
k
DEFINIŢIE: Exponenţiala epk t se numeşte mod de oscilaţie. Constanta ak este

amplitudinea modului.
OBSERVAŢII:
1) Modurile de oscilaţie apar în perechi complex-conjugate.
2) Modurile complex-conjugate au amplitudini complex-conjugate.
a a*
  a ep1t  a * ep1 *t
s  p1 s  p1 *
Deci:
a a* 1t   aim  
  2ae cos  1t  a tan  
s  p1 s  p1 *  a
 re  
30

Poziţia polilor determină aspectul modurilor de oscilaţie: e1t cos  1t 
jω
31

RAŢIONAMENT :
1) Funcţia pondere este un răspuns liber al circuitului.

2) Ea este o sumă ponderată de moduri de oscilaţie.
3) Aspectul modurilor de oscilaţie depinde numai de numitorul f.d.c.

4) Acesta depinde numai de structura circuitului, nu şi de mărimea
considerată răspuns.
CONCLUZIE:
Evoluţia liberă (intimă) a circuitului depinde numai de structura sa, nu şi de
mărimea considerată răspuns.
OBSERVAŢIE:
Sub acţiunea unei excitaţii, circuitul evoluează într-un mod determinat de
structura sa. Faptul că noi observăm sau prelevăm (ca răspuns) o mărime
sau alta nu poate influenţa evoluţia sa.
32

1.4.3.
1.4.4. Moduri
Ordinul de
unui
oscilaţie
circuit

1.3. Circuite duale
33

Reamintim:
Un sistem prezintă un regim tranzitoriu numai dacă este capabil să
înmagazineze energie.
În cazul circuitelor, elementele reactive au această proprietate.
Un caz particular de regim tranzitoriu este regimul liber: circuitul evoluează
fără excitaţie, dar pornind de la nişte condiţii iniţiale nenule. Este regimul de
descărcare a energiei înmagazinate în elementele reactive.
DEFINIŢII:
1) Ordinul unui circuit este egal cu numărul de condiţii iniţiale care pot fi impuse.
2) O buclă-C este o buclă formată numai din condensatoare, eventual şi surse
de tensiune.
3) O secţiune-L este o secţiune care conţine numai bobine, eventual şi surse
de curent.
4) Ordinul unui circuit este egal cu numărul de elemente reactive din care se
scade câte o unitate pentru fiecare buclă-C, sau secţiune-L liniar independentă.
34

1.4.5. Evaluarea
1.4.4. Ordinul
f.d.c.unui
pentru
circuit
un circuit simplu

1.3. Circuite duale
35

R1 R1
1
u1(t) C R2 u2(t) Schema operaţională: U1(s) R2 U2(s)
sC
U2  s  Z  R 2 || C 
Divizor de tensiune: H s  
U1  s  R1  Z  R2 || C 
R2 R2
sC R2 sR2C  1 R2
Z  R2 || C     H s  
1 sR2C  1 R2 sR1R2C  R1  R2
R2  R1 
sC sR2C  1
R1R2 R2 1
Notaţie: Rp   H s  
R1  R2 R1  R2 sRpC  1
   Rp C
 1
Notaţie:  R2  H s  A0 
A 
 0 R R s 1
 1 2
36

1.4.5.
1.4.6.
Evaluarea
Problema
f.d.c.
separabilităţii
pentru un circuit
blocurilor
simplu

1.3. Circuite duale
37

DEFINIŢIE: Un bloc este separabil atunci când el se comportă identic în gol

sau în sarcină.
R1 R3
Exemplu de GAFĂ în analiza circuitelor (simple):
Fără o analiză a nivelurilor impedanţelor se u1(t) R2 R4 u2(t)
consideră echivalent cu:
R1 R3 Dacă ar fi aşa:
R4 R2 R3
u1(t) R2 ux(t) ux(t) R4 u2(t) u2  ux  u1
R3  R 4 R1  R2 R3  R 4
În realitate, primul divizor lucrează pe sarcina: Rs  R3  R 4

Relaţia corectă pentru primul divizor este:
R 2  R3  R 4 
R 2  R3  R 4 R 2  R3  R 4 
ux  u1  u1  L
R  R  R4  R1  R2  R3  R 4   R2  R3  R 4 
R1  2 3
R 2  R3  R 4
În concluzie 38

DEFINIŢIE: Un bloc este separabil atunci când el se comportă identic în gol

sau în sarcină.
OBSERVAŢII:
1) Problema separabilităţii se pune pentru blocul din amonte, deşi, evident,
eroarea afectează ansamblul.
2) Dacă blocurile nu sunt separabile, ele pot fi separate dacă se reproduce la
ieşirea celui din amonte sarcina exercitată de cel din aval.
39

1.4.7.
1.4.6.
Determinarea
Problema f.d.c
separabilităţii
pentru circuite
blocurilor
complexe

1.3. Circuite duale
40

Pentru analiza unui circuit complex se parcurg etapele:
1) Se separă circuitul în blocuri (funcţionale).

2) Dacă un bloc nu este separabil, se reproduce la ieşirea sa sarcina
reprezentată de blocul (blocurile) din aval.
3) Se determină f.d.c. pentru fiecare bloc separat.
4) Se determină f.d.c. globală.
Pentru determinarea f.d.c. globale se poate utiliza teoria grafurilor de fluenţă.

(vezi capitolul următor)
41

EXEMPLU: Amplificator-sumator-inversor:
R1 R2 R2
u1 U2  s    U1  s   Ur  s    Ha U1  s   Ha Ur  s 
R1 R1 
–
u2
+ R2
ur Ha  
R1
R4
C
Circuitul de reacţie cu sarcina reprodusă:
u2 ur
u1 e u2 R4
Ha C R1
Hr  R1
ur A 
 0 R R
1 
Hr  s   A 0 ; 
1 4
s 1   R1 R 4C
 R1  R 4
42

EXEMPLU: Amplificator-sumator-inversor:
R1 R2 R2
u1 U2  s    U1  s   Ur  s    Ha U1  s   Ha Ur  s 
R1 R1 
–  R1
u2 A 
 0 R R
+ R2 1 
ur Ha   Hr  s   A 0 ;  1 4
R1 s 1   R1 R 4C
R4
C  R1  R 4
Regula lui Mason (vezi capitolul următor):
u1 e u2
U2  s  Ha  s 
Ha A v  s  
U1  s  1  Ha  s  Hr  s 
Hr
ur  R  R4 
s 1 
R2 R R
 1 4 C
U1 1 E Ha U2 A v  s  
R1  R  R2  R 4 
1 s 1 
Hr  R R
1 4 C 
Ur 43
cursul 1

Asta-i tot … deocamdată.
44
cursul 1

ÎNTREBĂRI pentru teste:
1. Ce înţelegeţi prin proprietăţi topologice?

2. Enumeraţi modalităţile de exprimare a topologiei unui circuit.
3. Definiţi calea (bucla, ochiul) într-un GLO.
4. Definiţi GLO izomorf.
5. Definiţi o secţiune într-un GLO.
6. Explicaţi structura matricii de incidenţă (a buclelor fundamentale, a secţiunilor
fundamentale).
7. Definiţi circuitele duale.
8. Ce condiţie trebuie să îndeplinească GLO al unui circuit pentru a exista
topologia duală?
9. Enunţaţi etapele pentru obţinerea topologiei duale.
10. Cum se orientează laturile grafului dual?
11. Care este elementul dual unui condensator? Demonstraţi.
12. Ce condiţii trebuie să îndeplinească un circuit pentru a putea fi caracterizat
prin funcţii de circuit?
13. Arătaţi cum se defineşte f.d.c. pornind de la ecuaţia diferenţială.
14. Arătaţi legătura între f.d.c. şi funcţia pondere.
45

Asc 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asc 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

urmează …

conf.dr.ing. Victor POPESCU

Durata cursului este de 56 ore distribuite pe

 28 ore de curs – 14 şedinţe

[1] Marina Dana Ţopa - Semnale, circuite şi sisteme.

[2] Victor Popescu - Semnale, circuite şi sisteme.

[3] Adelaida Mateescu – Semnale şi sisteme. Editura Teora, 2001

[4] Ioana Popescu, ş.a. – Semnale, circuite şi sisteme.

[5] M. Săvescu, T. Petrescu, S. Ciochină – Semnale, circuite şi sisteme.

Examinare pe parcurs (Ep = 60 p.):

Teste la curs (4x5p = 20 p.)

Examinare finală (E = 50 p.):

data: la cursul: din cursurile:

4 apr. C6 C3, C4, C5

25 apr. C9 C6, C7, C8

16 mai C12 C9, C19, C11

C1.- Caracterizări ale circuitelor electrice

1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

1.1. Topologia circuitelor electrice

Cap 1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

1.1. Topologia circuitelor electrice

1.2. Forma matricială a teoremelor lui Kirchhoff

Vom trata circuitele liniare, invariante şi cu parametri concentraţi:

Proprietăţi topologice = care decurg exclusiv din modul

grafic: prin graful liniar orientat (GLO);

În studiul circuitelor se utilizează două tipuri de grafuri:

graf liniar orientat (GLO)

Graful Liniar Orientat este o reprezentare a topologiei unui circuit.

Etape în întocmirea GLO:

7) Un GLO este planar dacă el poate fi reprezentat în plan

Cap 1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

1.1. Topologia circuitelor electrice

1.4. Funcţii de circuit (f.d.c.)

4) F.d.c. se definesc în planul complex (s), deoarece acolo ecuaţiile diferenţiale

5) IMPORTANT: f.d.c. se definesc în condiţii iniţiale nule, dar pot fi utilizate în

EXEMPLU: Un acelaşi circuit cu trei mărimi considerate ca ieşire:

u1(t) L u1(t) C u1(t) C

C u2(t) L u2(t) R u2(t)

(vezi EXEMPLUL 1.20 din [2] p.64)

EXEMPLU: Un acelaşi circuit cu trei mărimi considerate ca ieşire:

u1(t) L u1(t) C u1(t) C

C u2(t) L u2(t) R u2(t)

Definirea f.d.c. pornind de la funcţia pondere.

1) Funcţia pondere este răspunsul circuitului la impuls Dirac:  t  h t

2) Imaginea Laplace a impulsului este: L    t  1

3) Funcţia de circuit face legătura între imaginile

Cap 1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

1.1. Topologia circuitelor electrice

zk sunt zerourile f.d.c. (funcţia tinde la zero când s → zk);

zk şi pk sunt punctele singulare ale f.d.c.

m – n poli la infinit dacă m > n

Modulul imaginii Laplace pentru câteva configuraţii simple (MatLab)

s  0,5 z1  0,5

Cap 1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

1.1. Topologia circuitelor electrice

DEFINIŢIE: Exponenţiala epk t se numeşte mod de oscilaţie. Constanta ak este

DEFINIŢIE: Exponenţiala epk t se numeşte mod de oscilaţie. Constanta ak este

Poziţia polilor determină aspectul modurilor de oscilaţie: e1t cos  1t 

1) Funcţia pondere este un răspuns liber al circuitului.

3) Aspectul modurilor de oscilaţie depinde numai de numitorul f.d.c.

Cap 1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE

1.1. Topologia circuitelor electrice

Cap 1. CARACTERIZĂRI ALE CIRCUITELOR ELECTRICE