Sindromul TORCH

Căile de transmitere:

• PRENATAL: Transplacentară – cea mai frecventă;

• PERINATAL: Intrapartum – prin lichid amniotic infectat

din tractul genital, mecanism probabil pentru herpesul
neonatal;
- prin fecale materne – pentru enterovirusuri, - prin
secreţii cu sânge, operaţie cezariană – virusuri
hepatitice, HIV.

• POSTNATAL: dupa nastere - alaptare

 TORCH - Syndrome

Toxoplasma T
Other sifilis
Rubella R

Cytomegalovirus C

Herpes Simplex H
Rubella (German measles)
RUBEOLA
 Virusul rubeolos -familia Togaviridae, gen Rubivirus (anvelopa
lipidica numita si “toga”) .

Fetita de 4 ani, istoric de

subfebra timp de 4 zile,
simptome la nivelul cailor
respiratoarre superioare si rash

Introducerea vaccinului
antirubeolic in 1969 a avut un
impact major asupra numarului de
infectii congenitale.
Manifestări clinice la femeia gravida

• o erupție maculo-papuloasă, nepruriginoasă, puțin

eritematoasă ce debutează la față și se extinde în mai
puțin de 24 de ore.

•poate trece neobservată sau chiar lipsi (20-50% cazuri).

• adenopatiile cu localizare occipitală și retroauriculară

ce sunt întotdeauna prezente, ca prim și ultim semn al
rubeolei
Rezervorul este strict uman iar calea de transmitere este respiratorie sau
transplacentară.

Contagiozitatea bolnavului : săptămână înainte și după instalarea

erupției.
Contagiozitatea nou-născutului durează 6-12 luni.

Deși este o boală a copilăriei ușoară, infecția gravidei în special în

primele 16 săptămâni se soldează cu avort, moartea fătului în uter sau
anomalii congenitale.
În cazul femeilor însărcinate, virusul rubeolic poate
infecta și se poate replica în placentă, iar
prognosticul infecției fetale se corelează cu vârsta
sarcinii.

Infectarea fătului în trimestrul I de sarcină

determină malformații fetale deoarece această
perioadă corespunde organogenezei fetale, sau
moartea fătului in utero sau avort spontan.

Dacă infectarea fătului se produce în trimestrul

II, când încă nu s-a format sistemul imun de
recunoaștere a self-ului, virusul rubeolic va fi tolerat
imunologic, persistând în organism sub forma de
infecție cronică, rubeola congenitală evolutivă.
• 0–28 zile inainte de conceptie – risc 43%
• 0–12 saptamani dupa conceptie – risc 51%
• 13–26 saptamani dupa conceptie – risc 23%
•  al treilea trimestru – risc foarte scazut

Sindromul rubeolos congenital

microcefalie, surditate malformatii ale cordului cataracta

Courtesy http://phil.cdc.gov/phil_images/
20030724/28/PHIL_4284_lores.jpg Retinopatia sare si piper

Salt and pepper retinopathy

Micro oftalmie; cataracta
http://www.kellogg.umich.edu/theeyeshavei
Content Providers(s): CDC
t/congenital/retinopathy.html
Courtesy: Jonathan Trobe, M.D. - University
of Michigan Kellogg Eye Center
Tabloul clinic al rubeolei congenitale cuprinde 2 forme:
• sindromul malformativ
• rubeola congenitală evolutivă.

Trebuie reținut că aproximativ 50% dintre copiii cu SRC

sunt aparent clinic normali la naștere, diagnosticul
fiind decelat tardiv, pornind de la retard psihomotor
sau tardiv.
Sindromul malformativ este caracterizat de triada
manifestărilor oculare, auditive și cardiace.
 
• În perioada 2002-2003 România s-a confruntat cu o
epidemie de rubeolă, însumând 115.000 de cazuri de
rubeolă, cu o incidență de 531 de cazuri la 100.000 de
locuitori. S-au suspectat 150 de cazuri de SRC, iar 7 au
fost confirmate prin serologie pozitivă pentru IgM.
Rafila A, Marin M, Pistol A, Nicolaiciuc D, Lupulescu E, Uzicanin A, Reef S.A large Rubella
.
outbreak, Romania - 2003.Euro Surveill 2004;9:7-9

• În 2011-2012 România s-a confruntat cu o nouă

epidemie de rubeolă ce a afectat peste 20.000 de
persoane.
Din totalul cazurilor de rubeola s-a inregistrat un caz probabil de rubeola la o gravida din
municipiul Bucuresti care a refuzat recoltarea celei de-a doua probe; varsta sarcinii fiind de 13
saptamani.
In cadrul sistemului de supraveghere a sindromului rubeolic congenital (SRC), in anului 2014 au
fost raportate un numar de 31 cazuri suspecte IRC/SRC din 12 judete, clasificate astfel: 2 cazuri
confirmate SRC, 28 cazuri probabile SRC si 1 caz infirmat.
In anul 2014 in randul nou nascutilor vii in sistemul de supraveghere al sindromului rubeolic
congenital in randul cazurilor SRC clasificate probabil au fost raportate 2 decese.
 FEMEIA GRAVIDA & RUBEOLA
Femeia gravida cu status imun necunoscut

TESTAREA ANTICORPILOR de tip IgG

Pozitiv Negativ

Infectie in antecedente/ Testare IgM

vaccinare monitorizare
 FEMEIA GRAVIDA & RUBEOLA
Femeia gravida cu status imun necunoscut

TESTAREA ANTICORPILOR

SUSCEPTIBILA NE SUSCEPTIBILA

Intreruperea sarcinii Retestare

 PREGNANCY & RUBELLA

Femeie posibil infectata

Intreruperea sarcinii imposibila

Anticorpi anti Rubeolosi

0.55 ml/kg corp administrati IM

NU SE IMUNIZAEAZA ACTIV FEMEIA GRAVIDA IMPOTRIVA RUBEOLEI

 Rubeola – diagnostic de laborator
Testele serologice

Detectia anticorpilor specifici de tip IgM si IgG prin

electrochemiluminiscenţă (ECLIA) sau tehnica ELFA (enzyme-linked
immunofluorescence assay)

anticorpii specifici de tip IgM apar la cateva zile de la aparitia

exantemului, nivel maxim 2-3 saptamani de la debut. Nivelurile IgM scad
dupa 36-70 zile, rar detectate dupa 180 zile, un an.

anticorpii specifici de tip IgG apar la 1 saptamana de la generarea

anticorpilor IgM; nivelul acestora creste rapid atingand un platou la 6-10
saptamani de la debutul bolii, dupa care scad progresiv la un titru (15-
200 UI/mL)  care se mentine toata viata. Reinfectia, care este complet
asimptomatica, este insotita de cresteri moderate ale anticorpilor IgG.
Determinarea statusului imun:

Rubeola IgG :

negativ – imunitate absenta; in cazul pacientelor gravide se va repeta

recoltarea pentru determinarea anticorpilor IgG in saptamanile 16-18 de
sarcina, chiar in absenta unei expuneri cunoscute la virusul rubeolei

echivoc – se recomanda repetarea determinarii dupa o saptamana

pozitiv - indica infectie in antecedente/vaccinare/infectie recenta. Se

recomanda efectuarea anti-rubeola IgM din acelasi ser; obtinerea unui
rezultat negativ confirma infectia in antecedente si prezenta statusului
imun
Diagnosticul infectiei recente
O crestere de doua ori a nivelului anticorpilor IgG in seruri perechi
obtinute la interval de 14-21 zile confirma infectia recenta.

Un rezultat pozitiv pentru anticorpii IgM = infectia recenta.

•instituirea masurilor clinice nu trebuie sa se faca pe baza unei singure
determinari
•un rezultat pozitiv pentru IgM TREBUIE confirmat prin doua metode iar
aceasta mentiune apare pe buletinul final

Diagnosticul infectiei congenitale

serul copiilor NN contine anticorpi IgG transferati pasiv de la mama
Dg. de rubeola congenitala = evidentierea anticorpilor IgM la NN

•sunt depistati in primele 5 luni de la nastere

Monitorizarea post-vaccinala
Anticorpii IgM apar la 80% din pacientii vaccinati in primele 3 saptamani de la
vaccinare.
Anticorpii IgG sunt de regula detectati la 4-6 saptamani de la data vaccinarii si persista
toata viata.
 Diagnosticul la sugar se bazează pe:

• tehnica ELISA pentru detecția de anticorpi

antirubeoloși de tip IgM din sânge sau
• detecția virusului prin tehnici de amplificare genetică
din exsudat faringian, sânge, urină (ex. PCR).
• Copiii cu rubeolă congenitală pot rămâne
pozitivi pentru anticorpii antirubeoloși de tip IgM
până la 6 luni. În probele faringiene sau urinare ale
copiilor cu rubeolă congenitală virusul poate persista
până la vârsta de 3 ani.
 Diagnosticul de infecție maternă nu poate fi pus decât serologic.

• În caz de seroconversie:
• apariția de anticorpi IgM în timpul sarcinii, deși inițial nu
existau, la o testare anterioară
• sau
• prezența anticorpilor de tip IgM în context clinic evocator
de boală,
• =>diagnosticul de infecție fetală este făcut prin
amniocenteză și determinarea în lichidul amniotic a
prezenței ARN viral. Este de preferat ca această investigație
să fie efectuată după 20 de săptămâni de sarcină.
 Profilaxie
• Vaccinarea este singura metodă de prevenție posibilă.
• Vaccinul care se utilizează actualmente în țara noastră este vaccinul
combinat anti-rujeolă-oreion-rubeolă, ROR / MMR. Include vaccinul
anti-rubeolos - un vaccin viu atenuat. Nu se administrează atunci când
femeia este deja însărcinată datorită riscului de afectare a fătului. Este
recomandat să se evite sarcina în decurs de o lună post-vaccinare.
Copiii trebuie vaccinați cu:
• prima doză de vaccin între 12-15 luni de viață și apoi cu
• a doua doză la începerea școlii în jurul vârstei de 5 ani.
• În jur de 5-10% dintre copii nu sunt complet imunizați după prima
administrare a vaccinului. Ca atare este necesară și cea de a doua doză,
în urma căreia rămân parțial imunizați aproximativ 1% dintre copii.
 Vaccinarea în timpul sarcinii este
contraindicată!
• Dacă femeia care dorește să rămână însărcinată este
testată serologic pentru depistarea anticorpilor anti-
virus rubeolic și testarea arată prezența anticorpilor,
confirmând faptul că are imunitate (a trecut deja prin
boală), vaccinul nu mai este necesar.
• Dacă femeia care dorește să rămână însărcinată nu a
trecut prin boală este recomandată efectuarea de
controale serologice până la 20 de săptămâni de
sarcină. De la această vârstă a sarcinii în sus riscul de
afectare a fătului este foarte scăzut.
 Administrare de imunoglobuline împotriva
rubeolei
Se pot administra intramuscular, 20ml, în termen
de 72 de ore de la contactul infectant.

Poate ameliora simptomatologia dar nu previne

transmiterea materno-fetală.

Exista cazuri documentate de copii născuți cu

rubeolă congenitală în ciuda administrării de
imunoglobuline.
 Tratament
• Până în prezent nu a fost identificat un tratament pentru
infecția fetală cu virusul rubeolic.

• În această situație medicul va evalua (preferabil într-o

echipă interdisciplinară) o eventuală întrerupere
medicală a sarcinii, de la caz la caz.

• Evaluarea va avea loc în cazul unei infecții dovedite

survenite în perioada 12-18 săptămâni de sarcină în
prezența anomaliilor ecografice, sau în cazul primo-
infecției înainte de 11 săptămâni de sarcină.
 TORCH - Syndrome

Toxoplasma T
Other sifilis
Rubella R

Cytomegalovirus C

Herpes Simplex H
Betaherpesvirinae Citomegalovirus
Virusul citomegalic
 HERPESVIRIDAE
• ALPHAHERPESVIRINAE- Neuronii senzitivi din rãdãcina
posterioarã a nervilor spinali si nucleii senzitivi ai nervilor cranieni
• HERPES SIMPLEX 1 (HSV1)
• HERPES SIMPLEX 2 (HSV2)
• VARICELO-ZOSTERIAN (VZV)

• BETAHERPESVIRINAE- Limfocitul T, monocite, organe solide

(plamâni, rinichi) +/- epiteliul glandelor salivare
• CITOMEGALIC (CMV)
• HUMAN HERPESVIRUS 6 (HHV6)
• HUMAN HERPESVIRUS 7 (HHV7)

• GAMAHERPESVIRINAE- Limfocitul B, endoteliu capilar

• EPSTEIN BARR (EBV)
• HUMAN HERPESVIRUS 8 (HHV8)-KAPOSI ASSOCIATED
UL= regiune
unica lunga

US = regiune
unica scurta
 1989
poveste adevarata CMV

• Avort spontan decembrie

1988— pacienta nu efectueaza
nici
un test pt a vedea cauza

Ramane insarcinata trei luni mai tarziu, fara

griji.....
 Elizabeth Ann nascuta in 18 Dec., 1989

• Capul mic, forma ovala.

• Dificultati de respiratie.
• Petesii pe obraji.
• Diagnotic CMV congenital.
 Simptome ale CMV Congenital
Temporare
hepatice
Splenice
icter
petesii
pulmonare
talie mica la nastere

Permanente sau Dizabilitati

hipoacuzie, surditate
orbire
retard mental
microcefalie
lipsa coordonarii
epilepsie
moarte
CDC Compatie a
defectelor la nastere
 Elizabeth creste
• Retard mental profund
• Afectare severa cerebrala
• Surditate progresiva
• Pierderea vederii
• Nu vorbeste
• Apnee centrala
• Epilepsie
• Abilitati de copil de 3 luni
• Alimentata doar cu piureuri, are scutece
• Interventii chirurgicale: spinal, reconstructia soldului,
interventii ortopedice
Cu sora mai mare
Cu tata
Elizabeth la 4 ani
Elizabeth in societate
acasa
Cu sora mai mare
Elizabeth (la15 ani) si Jackie ultima
vacanta
Elizabeth a murit la 16 ani dupa un accident vascular
cerebral
CDC – cunoastere in populatia de sex feminin
Sursă
Rezervorul natural este strict uman, tulpinile de la animal nu pot infecta
omul.
Cel mai frecvent femeile neinfectate pot contacta infecția de la copiii
infectați.
 
 
 
Modalitate de transmitere
• Transmiterea presupune existența unui contact interuman apropiat.
• Rata de transmitere este crescută în locuințele cu copii mici sau
centrele pentru copii.
• În centrele pentru copii rata excreției virusului citomegalic poate
ajunge la 70% în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani.
 
 Căile de transmitere sunt:
• respiratorie (cea mai frecventă),
• sexuală,
• prin salivă,
• prin lapte matern,
• prin urină,
• transplacentară,
• prin transfuzii sangvine sau transplant de organ.

Pentru femeile însărcinate, cele mai frecvente căi de contaminare cu

CMV sunt:
• contactul sexual
• contactul cu urina și saliva copiilor infectați.
 Transmiterea materno-fetalã a CMV majoritar la
primoinfectia in sarcina:

•Prenatal-teratogen – determinã malformatii congenitale severe

(microcefalie, retard mental, corioretinitã, anomalii osoase);

•Perinatal - determinã “boala cu incluzii citomegalice a nou nãscutului”

(hepatosplenomegalie, icter, anemie hemoliticã);

•Postnatal – infectie asimptomaticã sau asemãnãtoare mononucleozei

Citomegalie si incluzii
intranucleare tipice in ochi de
bufnita
PERIOADA DE INCUBAȚIE
• În infecția survenită în urma unui transplant de organ sau transfuzii
de sânge este în jur de 3-8 săptămâni.
• Infecția dobândită în timpul nașterii este demonstrabilă la 3-12
săptămâni după naștere.
 
PERIOADA DE CONTAGIOZITATE
• Virusul este excretat în urină și salivă pentru mai multe luni și poate
persista sau apărea episodic timp de mai mulți ani după infecția
primară.
• După infecția neonatală, virusul poate fi excretat timp de 5-6 ani.
• Virusul odată intrat în organism persită toată viața, infecția este
latentă.
• Mai puțin de 3% din adulții sănatoși sunt excretori faringieni.
Excreția apare odată cu imuonosupresia și imunodeficiența.
• Infecția cu virusul citomegalic CMV este frecvent
întâlnită și afectează populația din orice categorie de
vârstă. CMV determină o infecție latentă, frecvent
asimptomatică. Infecția cu acest virus scapă adesea
nediagnosticată.

• Primoinfecția ( momentul când te infectezi prima

dată) are loc în copilărie și CMV persistă toată viața în
stare latentă, fără a se replica; dar în anumite condiții
se poate reactiva.
 La gravidă:
 
ÎN PRIMOINFECȚIE
În timpul infectării primare cu CMV a gravidei (prima dată) riscul
transmiterii infecției la făt este foarte mare.
Vârsta sarcinii la momentul primoinfecției are un efect important asupra
transmiterii intrauterine și asupra simptomatologiei copilului la
naștere.
Riscul transmiterii CMV la făt este mare în trimestrul III, iar în acest caz
nou-născuții sunt asimptomatici atât la naștere cît și mai târziu.
Primoinfecția cu CMV este însoțită de viremii repetate, CMV putând
trece astfel transplacentar oricând.
Dintre sarcinile cu infecție CMV confirmată, numai 10-20% dintre feți vor
avea manifetări clinice la naștere.
 La gravidă:

 
SIMTOMATOLOGIE IN PRIMOINFECTIE

Primoinfecția gravidei este cel mai frecvent asimptomatică.

În cazul în care este simptomatică, primoinfecția (infecția
primară) la gravidă se poate manifesta sub mai multe forme:
a.) Sindrom febril prelungit, cu febră mare (38-40˚C), în platou,
ce persistă peste 15 zile
b.) Sindrom mononucleozic non-Epstein Barr: febră, adeno-
hepato-spleno-megalie, limfomonocitoză cu limfocite atipice
c.) Hepatită subclinică (citoliză hepatică fără icter)
 La gravidă:

ÎN INFECŢIA LATENTĂ (REACTIVARE/RECURENŢĂ)

Femeile care sunt seropozitive înainte de sarcină (se infectează
înainte de sarcină) pot transmite virusul fătului dacă infecţia
cu CMV se reactivează în sarcină.
Infecțiile CMV transmise prin reactivare din forma latentă a
virusului sunt de obicei asimptomatice și mai puțin severe,
atât pentru mamă, cât mai ales pentru făt, determinând
sechele în cazul a 0,2-2% dintre copii.
Există posibilitatea reinfectării cu o tulpină nouă de CMV,
diferită de prima.
 
 La nou-născutul din mamă infectată cu CMV

CMV este cea mai frecventă infecție congenitală virală, și cea mai frecventă cauză
virală a retardului mental, dar și principala cauză nongenetică a surdității neuro-
senzitive.

Per total, 80-90% dintre nou-născuții infectați cu CMV sunt asimptomatici la naștere.
Dintre cei asimptomatici la naștere, 10-15% vor manifesta în copilărie tulburări în dezvoltare,
în special surditate.
 
Cea mai severă formă de boală este simptomatică și apare la 5-10% dintre sugarii
infectați intrauterin.
 
Infecția CMV simptomatică, se manifestă în 50% din cazuri cu splenomegalie izolată,
icter și/sau peteșii, iar restul de 50% din cazuri se prezintă cu manifestarea numită
clasic ”Boala cu incluziuni citomegalice a nou-născutului” ce include semne și
simptome pluriviscerale și neurologice:
Infectia congenitala = boala incluziilor citomegalice
• SNC - microcefalie, retard,
epilepsie, periventricular
calcification.
• Ochi – coroidoretinita si atrofie de
nerv optic
• Ureche - surditate
• Ficat - hepatosplenomegalie si icter
• Plamani - pneumonie
• Inima - miocardita
• Anemie hemolitica, Purpura
trombicitemica
• Sechele la copii asimptomatici la
Ventriculomegalie

si calcificari

congenitale CMV
Ventriculomegalie cerebrala fetala la 30 saptamani

hidrocefalie
 CORELÂND CU VÂRSTA SARCINII LA CARE A AVUT LOC
PRIMOINFECȚIA CU SECHELE NEUROLOGICE:
• 30% dintre nou-născuții din mame infectate în primul
trimestru vor dezvolta sechele neurologice
• 15% dintre nou-născuții din mame infectate mai târziu în
cursul sarcinii vor dezvolta sechele neurologice

• Prognosticul este prost pentru nou-născuții

simptomatici: mortalitatea este aproximativ 30%
și 80%.

• Copiii cu infecție CMV congenitală simptomatică

trebuie urmăriți periodic prin
• In infectia primara a gravidei RISCUL transmiterii
vericale este maxim (pana la 50%). Daca are loc in
primele 4 luni de sarcina are consecintele cele mai
grave (hepatita, surditate, microcefalie).

• In cazurile de reactivare a unei infectii latente (0.7-

0.9% din gravide) RISCUL de infectie fetala este
foarte redus sau chiar absent.
 Tratament si Profilaxie
Gravida: CMV hiper imuno globulina.

Chemotherapie:

acyclovir si derivati: valacyclovir; famciclovir (famciclovir este derivat al

penciclovir)

CMV = ganciclovir; cidofovir, interferon

Agenti ce inactiveaza : eter, cloroform, glutaraldehida; fototerapia

Alţi agenţi studiaţi: idoxuridin, citozinarabinozid, alfainterferon,

gamaglobulină.

Profilactic:
• Măsuri de igienă a gravidelor şi personalului sanitar.
• Controlul sângelui şi pentru CMV.
Medicamentele de elecție pentru profilaxia și
tratamentul infecției cu CMV:

•ganciclovirul cu adminidtrare i.v.

•valganciclovirul cu administrare orală

•un medicament controversat rămâne Maribavir

 Profilaxie
• ACOG recomandă:
– manevrarea cu grijă a articolelor potențial infectate precum scutecele de
unică folosință,
– spălarea insistentă a mâinilor (cu apă și săpun timp de 15-20 de secunde)
după contactul cu copiii de vârstă mică, în special după schimbarea scutecului,
hrănirea copilului, ștergerea nasului copilului și manevrarea jucăriilor.
• CDC confirmă recomandările ACOG și adaugă că femeile însărcinate ce
au copii cu vârsta sub 6 ani trebuie sfătuite:
– să nu utilizeze ustensilele pentru mâncat în comun,
– să nu împartă alimente sau băuturi cu copiii,
– să evite sărutarea copiilor pe obraz sau buze,
– să curețe jucăriile și toate suprafețele ce vin în contact cu urina și saliva
copiilor.
Vaccinare
• În prezent nu există un vaccin disponibil.

Administrare de imunoglobuline anti CMV

• Este posibilă administrarea de imunoglobuline
anti CMV în combinație cu medicamentele
antivirale în cadrul tratamentului persoanelor
imunodeprimate.
NAȘTEREA LA FEMEIA INFECTATĂ CU CMV
• Infecția postnatală cu CMV poate apare la sugari născuți din
mame purtătoare de CMV în secrețiile cervicale la naștere; astfel
transmiterea virusului de la cervixul infectat la naștere este o
modalitate comună de infecție neonatală.
• Transmiterea infecției în timpul nașterii este foarte rară și fie
este asimptomatică, fie se manifestă cu un sindrom asemănător
mononucleozei infecțioase.
• Nu există recomandarea de cezariană.

ALĂPTARE
• Virusul poate fi transmis la sugari prin laptele matern infectat, o
sursă importantă de infecție, dar nu de boală, cu excepția cazului
în care laptele unei mame surogat este dat sugarilor
seronegativi.
Alegerea tipului de dg depinde de prezentarea
clinica
• Izolare virala = Cultura virala

• Diagnostic direct =
– Electronomicroscopie
– PCR
– Imunofluorescenta directa

• Diagnostic indirect = Teste serologice specifice

 DIAGNOSTIC DE ELECTIE
Pp în functie de simptomatologie: lavaj
Izolare virala bronhoalveolar; LCR, leucocite, biopsii tisulare;
singe pe anticoagulant, urina, (in orice boala
generalizata, inclusiv boala cu incluzii CMV a
nou nãscutului)
• HEp2
• HEK
• NCI-H292
• RD
• MR-5
• Culturi primare de rinichi de iepure
• Culturi diploide de fibroblaste
 ECP CMV apare la 4 saptamani

Izolare virala pe fibroblaste diploide umane DIN URINA!!!!!

 Cytopathic Effect of CMV

(Courtesy of Linda Stannard, University of Cape Town, S.A.)

 Imunofluorescenta directa – test specific,
reproductibil, ieftin

IF directã pentru detectia atigenelor pp65. Pp fractia limfocitara

 CMV pp65 antigenaemia test

(Virology Laboratory,
New-Yale Haven Hospital)
 •PCR pentru ADN CMV: Real-time PCR: reactie de polimerizare in lant
cu detectie in timp real a produsului PCR  acumulat, prin masurarea
fluorescentei emise (test cantitativ)

Pp sange pe anticoagulant, lichid amniotic, urina, LCR

• PCR pt ADN CMV in sange au valoare limitata in cazul gravidelor

imunocompetente, nu pot oferi informatii despre riscul transmiterii verticale a
infectiei. = la mama

1. CMV – ADN in urina: detectarea infectiei congenitale in prima saptamana de

viata (sensibilitatea si specificitatea testului se apropie de 100%) = la nou-nascut
2. CMV – ADN in LCR: diagnosticul infectiilor SNC asociate cu CMV (sensibilitatea
este de 60% in cazul infectiilor congenitale) = la n-n
3. CMV –  ADN in lichid amniotic: diagnosticul infectiei fetale cu CMV, (sensibilitate
80-100%) dupa saptamana 21 de sarcina = la fat

Limite si interferente
Un rezultat negativ pentru ADN CMV in LCR sau lichidul amniotic nu exclude infectia
CMV.
 Diagnostic serologic al infectiei cu CMV la
gravide
ELISA de capturã pentru anticorpi anti CMV IgM; ELISA cantitative pentru evidentierea
seroconversiei in anticorpi anti CMV IgG pe probe pereche de ser.
 Diagnosticul infecției CMV la făt (intrauterin)

În cazul confirmării infecției CMV materne este important să se evalueze riscul

transmiterii la făt.
Ecografia perinatală este utilă, identificând anomalii structurale sau de creștere ce po
sugera o infecție fetală simptomatică la 15% dintre feții infectați cu CMV.

Anomalii ecografice sugestive dar nu specifice pentru infecția CMV congenitală:

ventriculomegalie,
microcefalie,
hiperecogeniatea intestinelor,
hepatosplenomegalie,
calcificări intracerebrale,
retard de creștere intrauterină,
volum anormal al lichidului amniotic,
mărirea placentei,
ascită,
 Diagnosticul infecției CMV la făt (intrauterin)

În situațiile în care este detectată infecția maternă în prima jumătate

a sarcinii sau sunt prezente anomalii ecografice sugestive pentru
CMV, se poate recurge la amniocenteză pentru confirmarea
infecției fetale, însă nu mai devreme de 21 de săptămâni deoarece
pot apare rezultate fals negative (rinichii fetali nu pot excreta
virusul în cantitate suficientă pentru a fi detectat).

La efectuarea amniocentezei se va realiza izolarea virusului în culturi

celulare și PCR, care în cazul în care sunt pozitive nu pot stabili
impactul asupra fătului. Pentru mai multe informații despre
prognostic se pot realiza PCR și detectarea trombocitopeniei fetale.
 Diagnosticul infecției CMV la nou-născut

• Postnatal, infecția CMV trebuie confirmată prin izolarea

virusului în urină și/sau salivă în primele 10 zile de viață.
• Se poate diagnostica prin evidențierea CMV în LCR prin PCR
• Evidențierea CMV în placentă.
• Diagnosticul serologic este supus unor erori, căci numai 70%
dintre nou-născuții infectați au anticorpi anti CMV de tip IgM
pozitivi.
• Trebuie reținut că un diagnostic pozitiv de infecție congenitală
cu CMV nu echivalează cu afectarea fătului, cunoscut fiind că
80-90% dintre feți sunt asimptomatici la naștere.(1,2)