Sunteți pe pagina 1din 55

PLAGILE

CLASIFICARE,
SIMTOMATOLOGIE,TRATAMENT
Clasificarea plăgilor

1. După adâncime: a) plăgi superficiale - interesează doar tegumentul;


b) plăgi profunde – interesează şi straturile subaponevrotice.
Ele pot fi: - nepenetrante – nu interesează intrarea în altă cavitate anatomică;
- penetrante – se pătrunde în altă cavitate anatomică (abdominală, toracică, pleurală).
Plăgile penetrante pot fi: • fără leziuni ale altor organe (simple);
• cu lezarea altor organe (perforate).
2. După timpul scurs de la agresiune până la prezentarea la medic:
a) plăgi recente – pacientul se prezintă în primele 6-8 ore .
b) plăgi vechi, complicate, suprainfectate.
3. După factorul etiologic mecanic care a determinat plaga:
- Plăgi tăiate sunt accidentale şi chirurgicale. Plăgile tăiate, accidentale produse de un corp tăios
(lamă, sabie, baionetă, brici, ciob de sticlă) au margini regulate, iar distrugerile tisulare sunt
limitate, de aceea se vindecă repede.
- Plăgi înţepate sunt produse de insecte, agenţi contondenţi cu diametru foarte mic (ace, cuie,
aşchii de lemn, etc.)
- Plăgi contuze se caracterizează prin faptul că tegumentele sunt distruse neregulat, ţesuturile
sunt sfacelate, devitalizate, fapt ce favorizează gangrena gazoasă;
- Plăgile muşcate sunt provocate de animale sau de om. Prin aceste plăgi pot fi introduse în
organism infecţii severe : turbarea (muşcătura de câine, pisică, vulpe), sifilisul (muşcătura
de om);
- Plăgi împuşcate cu arme de foc pot fi unipolare (când prezintă un orificiu de intrare,
proiectilul oprinduse în ţesut), sau bipolare (când prezintă un orificiu de intrare şi altul de
ieşire, cel de ieşire fiind de 5-6 ori mai larg decât calibrul
- Plăgi intoxicate (otrăvite) la care odată cu leziunea produsă au fost introduse în organism şi
substanţe toxice cu acţiune vătămătoare. Astfel de plăgi pot fi produse de animale bolnave de
rabie, şerpi veninoşi, înţepături de insecte (albine, viespii), de plante otrăvitoare etc.
Simptomatologia şi tratarea plăgilor

Producerea unei plăgi este însoţită de: durere, impotenţa funcţională (datorată lezării nervilor,
tendoanelor sau ligamentelor), hemoragie, inflamarea ţesuturilor din jur (la început au o
culoare roşie dar în contact cu aerul se usucă şi se cicatrizează), febră şi frison.
Contaminarea plăgii se produce odată cu rănirea, dar infecţia propriu zisă începe la 6-8 ore şi se
dezvoltă la 24 ore. Dezvoltarea germenilor în plagă determină apariţia supuraţiei, îmipiedicând
astfel cicatrizarea.
Tratamentul plăgilor este general şi local.
Tratamentul general cuprinde: tratarea şocului dacă există, combaterea durerii cu Algocalmin
sau opiacee, profilaxie antitetanică.
Tratamentul local cuprinde:
- explorarea plăgii şi hemostaza (se face bine sub anestezie locală);
- dezinfecţia mecanică a plăgii se face prin spălare abundentă cu apă oxigenată sau cloramină
şi extragerea corpilor străini;
- excizia chirurgicală a ţesuturilor devitalizate, când este cazul;
- sutura plăgii (la plăgi recente) cu sau fără drenaj;
- plăgile muşcate, după toaleta primară vor fi îndrumate la clinica de boli infecţioase.
INFECTIILE CHIRURGICALE ACUTE SI
CRONICE, LOCALIZATE SAU GENERALIZATE
GENERALITĂŢI

Infecţia (inficere= a strica, a otrăvi, lat.), reprezintă răspunsul organismului la agresiunea


germenilor patogeni.
Fiecare agent patogen, realizează un tip de leziune tisulară, care determină din partea
organismului o anumită reacţie, manifestată printr-o serie de semne locale, regionale şi
generale
FURUNCULUL
 
Este o infectie a aparatului pilosebaceu(a firului de par) si a glandei aferente firului de par, data
de stafilococul auriu.
Etiopatogenie
- apare la persoane care lucreaza mult in praf, mai ales vara, la personalul sanitar(in special la
cei din chirurgie); de pe piele, unde este habitatul lui natural, stafilococul patrunde prin
scarpinare sau printr-o escoriatie in teaca unui fir de par apoi in bulbul parului si in glanda
sebacee aferenta
 Cauze favorizante locale: piele murdara, infectata ; iritatiile indelungate care produc mici
rani; frecarea pe care o produce imbracamintea
 Cauze favorizante generale: surmenajul fizic si intelectual, alcoolismul, boli grave epuizante
(DZ, febra tifoida, BPOC), transferul germenilor pe cale sangvina
Simptomatologie si evolutie
 orice inflamatie se caracterizeaza prin 5 semne si simptome: rubor(roseata), calor(caldura
locala), tumor(tumefiere ), dolor(durere), functio laesa(impotenta functionala)
 la inceput apar pe piele rubor si calor; dupa 3 zile , infectia are marimea unei alune si se simte
o induratie, aparand tumor; bolnavul are o senzatie de prurit care se transforma intr-o durere
vie; in centru acestui proces se observa unul sau mai multe fire de par, in jurul carora se poate
forma o flictena ce contine o cantitate mica de lichid
 evolueaza inca 4-6 zile , timp in care creste iar, la 8-10 zile de la debut este copt, firele de par
se elimina si se vede clar o zona alb-galbena
 apare o stare subfebrila; deseori se observa ca de la furuncul pornesc cateva trenee limfatice
(dare rosietice) care merg de-a lungul vaselor limfatice catre ggl.care devin mari si durerosi.

Tratament-incizia si eliminarea puroiului si a tesuturilor necrozate


HIDROSADENITA
 
Este inflamatia glandelor sudoripare. Aspectul sau clinic este foarte apropiat de cel al
furunculului. Se dezvolta in axila si in reg.perianala acolo unde exista glande sudoripare in nr.
mare.
Nerespectarea unei igiene riguroase, mai ales de catre cei ce lucreaza in praf, iritatiile
locale sau micile excoriatii, pot determina aparitia ei.

Tratament
 incizie prin care se elimina un puroi gros sau
seros
 tratament general (antibiotice ,vitamine)
 are mare tendinta spre recidiva
ABCESUL CALD
 
Etiopatogenie
 Infectia ia nastere prin inocularea din afara inauntru a unor germeni patogeni fie datorita unei
plagi superficiale (inteparea intr-un cui, sarma, aschie de lemn), fie datorita unei plagi mici
facute prin scarpinare .Acestea se inchid repede la suprafata, infectia continuand sa se dezvolte
in profunzime.
 Uneori, abcesele sunt urmarea introducerii unor microbi in timpul unei injectii facute cu
materiale sau solutii nesterile. Alteori, abcesele apar si prin raspandirea unor germeni pe cale
hematogena sau limfatica .
 Germenii cei mai frecventi in abcese sunt stafilococul si streptococul dar si pneumococul ,
gonococul .Spre deosebire de furuncul , abcesul nu are un microb specific .
Simptomatologie
 semne locale – cele 5 caracteristici - pielea de la nivelul
abcesului devine cu timpul rosie ,l ivida si apoi violacee; la
inceput prezinta o induratie apoi el devine fluctuant; este
preferabil sa se faca o punctie exploratorie atunci cand nu
exista certitudine
 semne generale-febra moderata, frisoane, stare generala
alterata, agitatie
 ex.de laborator - leucocitoza,VSH-usor crescut
Evolutie
-dupa ce abcesul a colectat complet , pielea se subtiaza si uneori
abcesul se evacueaza spontan
-de regula, abcesele nu se evacueaza singure ,ci se extind si
→un flegmon sau se imprastie pe cale limfatica sau
sangvina→abcese in diverse organe sau septicemie
Tratament
-incizie larga cu drenajul cavitatii cu tuburi de dren ,asezate decliv
-administrare de sulfamide ,penicilina,,vaccin polimicrobian
 
Osteomielita acuta

Este o inflamaţie a osului produsă de agenţi microbieni diverşi introduşi fie cu ocazia unui
traumatism exterior (fractură deschisă), fie provenind dintr-o infecţie endogenă când agentul
microbian care a infectat osul este provenit pe cale hematogenă.
Caracteristici:
- apare deobicei la tineri până la vârsta de 20 ani;
- poarta de intrare este în principal fractura dar şi infecţiile localizate în vecinătatea osului
Simptomatologie: cele cinci semne celsiene, febră mare, frison, semnele sindromului febril
(tahicardie, agitaţie, puls accelerat), adenopatie în regiunea învecinată
Paraclinic: hiperleucocitoză, VSH crescut, hemocultura este pozitivă;
Tratamentul constă în: administrare de antibiotice, vitaminoterapie, imobilizare gipsată,
evacuarea colecţiei subperiostale.
INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE
TUBERCULOZA
Afecţiune pur medicală, tuberculoza, prin localizările ei secundare sistemice (ganglionare şi
osteo-articulare) şi organice (pulmonare, digestive, uro-genitale), intră sub incidenţa
terapeuticii chirurgicale, ca tratament asociat terapiei specifice cu tuberculostatice.
Pătrunderea agentului patogen în organism se face pe cale aerogenă, digestiva şi prin inoculare
directă. Dintre acestea, în mod obişnuit, calea aerogenă este principală, tuberculoza pulmonară
reprezentând sursa de contagiune tuberculoasă a organismului.
Raspandirea tuberculozei pumonare (TBC) este legata si de conditiile economice si sociale. Cu
cat acestea sunt mai precare, bolnavii de tuberculoza sunt diagnosticati si tratati tarziu, incorect
sau deloc, dupa ce au avut timp sa contamineze un numar mai mare de persoane, iar cei expusi
contaminarii au si ei adesea probleme legate de subnutritie sau de alte boli care scad capacitatea
de aparare imunitara.
Semnele tuberculozei sunt adesea nespecifice si pot sa nu fie usor de recunoscut.
Principalele manifestari clinice sunt tusea (la inceput seaca, apoi productiva) si febra. Pot aparea
si alte simptome, cum ar fi pierderea in greutate, transpiratia nocturna
Cum se diagnostichează tuberculoza? 

Radiografii pulmonare și recoltarea de sputa pentru identificarea microbului specific. 

Cum se trateaza tuberculoza?

Tratamentul tuberculozei sensibile se face cu 4 antibiotice (izoniazida, rifampicina,


pirazinamida, etambutol) în doze corespunzătoare greutății corporale, administrate de
preferat pe stomacul gol în același timp toate, zilnic timp de 2 luni. Următoarele 4 luni se vor
administra doar izoniazida și rifampicina în doze mai mari deoarece acestea se vor administra
doar 3 zile din săptămână. 

Tratamentul chirurgical al tuberculozei variază în funcţie de localizarea leziunii, cel mai


adesea el constituind un tratament adjuvant. Excepţie fac anumite forme de tuberculoză
viscerală în care chirurgia tentează radicalitatea
Septicemia

Septicemia este o infectie generalizata datorata patrunderii in circulatia sangvina a germenilor


patogeni si a toxinelor lor dintr-un focar septic cunoscut sau nu, manifestata clinic prin fenomene
toxice infectioase si cu o evolutie extrem de grava.
Este favorizata de interventii chirurgicale, manevre sau explorari invazive cu nerespectarea
masurilor de asepsie si antisepsie, asociat cu tare organice sau stari de imunosupresie.
Mortalitatea este de circa 30-80%, un prognostic mai sumbru inregistrandu-se in infectiile cu
gram negativi, la varstnici ca si la cei cu tare asociate.
Simptome
Debut (dupa incubatie de ore - 2-3 zile): frison solemn urmat de ascensiune termica (40-41grade
C), cu alterare progresiva a starii generale.
Perioada de stare propriu-zisa:
- frisoane frecvente (moment optim de recoltare a sangelui pentru hemoculturi), febra de diferite
tipuri sau chiar normo/hipotermie (organisme epuizate)
- spleno-hepatomegalie
- alterare dramatica a starii generale (cefalee, greturi, varsaturi, ameteli,
agitatie, delir, apatie, adinamie, alterari ale starii de constienta, hipotensiune arteriala pana la
colaps, icter, diaree, oligurie, eruptii cutanate, hemoragii digestive de stress)
- MSOF (insuficienta multipla de organ), deces.
Tratament:
Tratament profilactic
- respectarea riguroasa a principiilor de asepsie si antisepsie in cursul oricarei manevre invazive,
utilizarea rationala a antibioticoterapiei
Tratament medical
- antibioticoterapie endovenoasa cu spectru larg in doze mari (posibil si anti-fungice)
- asociat cu corectarea dezechilibrelor functionale si metabolice (transfuzii de sange proaspat,
perfuzii cu solutii coloide si cristaloide, anabolizante, vitamine)
- in anumite situatii impunandu-se si tratament suportiv organic (resuscitare
respiratorie, oxigenoterapie pe sonda endonazala pana la respiratie artificiala, dializa, etc)
Tratament chirurgical
In cazul depistarii de focare infectioase localizate, se va impune desfiintarea acestora prin
evacuare, lavaj/toaleta locala si drenaj correct.
PATOLOGIA ESOFAGULUI

 Eructatie=emisia unei cantitati de gaze care provine din stomac,prin cavitatea


bucala,insotita de un zgomot (ragaiala)
 Regurgitatie=returul alimentelor din stomac sau esofag in gura,la putin timp de la deglutitie
 Pirozis=senzatie de arsura pe esofag urmata de regurgitatii acide
 Contractura=contractie prelungita,reversibila si involuntara a musculaturii striate
 Hiperemie=congestie locala
 Frison=contractie involuntara a musculaturii,ducand la tremuraturi si senzatie de frig cateva
secunde, minute, ore
STENOZELE SAU STRICTURILE ESOFAGULUI
 
Stenoza esofagiana=ingustarea lumenului esofagian datorita oricarui mecanism cu exceptia
cicatrizarii vicioase
Strictura=cicatrizare vicioasa
Etiopatogenie
 leziuni mecanice-corpi straini
 esofagite in cursul bolilor infectioase (angina difterica, febra tifoida, etc.)
 ingestie voluntara sau accidentala de substante caustice(cauza cea mai frecventa)
 ulcerul peptic esofagian
 sifilisul, etc.
Simptomatologie
 Disfagia - progresiva,la inceput pt.solide, apoi semisolide si lichide - este semnul cel mai
frecvent
 regurgitatia si varsaturile insotite sau nu de dureri retrosternale - sunt caracteristice:
-in stricturile superioare-regurgitatia este imediata cu alimente nedigerate
-in stricturile joase - regurgitatia este tarzie si fetida
 scadere ponderala pana la casexie
Diagnostic-se stabileste prin:
 anamneza corecta
 ex. radiologic-apare un traiect esofagian filiform, neregulat
 esofagoscopie cu biopsie

Tratament-se face in functie de faza evolutiva a leziunilor esofagiene


1.In faza de esofagita cronica -tratament conservator prin dilatatia stenozelor, de 2 ori
/saptamana,cu dilatatoare de calibru 20-22 la adulti si 15-17 pt. copii, insotite de controlul
periodic al rezultatelor
2.In faza de stenoza organica - trat. chirurgical care urmareste:
• crearea unei posibilitati de alimentare, ca urmare a suprimarii tranzitului esofagian-
gastrostomia, jejunostomia(cai temporare)
• restabilirea tranzitului oro-gastric - prin esofagoplastii (inlocuirea esofagului patologic
cu un segment al tubului digestiv; materialul folosit poate fi:stomac,jejun,colon )
CANCERUL ESOFAGIAN
 
Este o afectiune frecventa si grava, reprezentand 80-86% din bolile esofagului. Este de 4 ori
mai des intalnit la barbati, intre 50-60 ani.
Etiopatogenie
 Leziuni iritative cronice esofagiene
 leucoplazii luetice
 cicatricile dupa arsuri prin substante caustice
 ulcerele peptice, tumorile benigne esofagiene.
 diverticulii esofagieni.
Simptomatologie
 disfagia-primul semn- initial minora, pentru alimente solide, apoi pt. lichide
 durerea-cu 2 forme:
1.la deglutitie -cancerul esofagian este situat in segm. superior -este provocata de trecerea
alim.
2.permanenta -retrosternala sau mediastinala -in cancerele esofagiene jos situate
 sialoreea-secundar afectarii nervilor vagi - in cancerele esofagiene superioare
 regurgitatiile si halena fetida-mai putin importante
 alte semne de vecinatate:
-raguseala(prin paralizia n. recurent)
-crize de dispnee
-aritmii cardiace
 casexia
Investigatii

 ex.radiologic baritat al esofagului


 esofagoscopie cu biopsie
Tratament-este prin excelenta chirurgical
a.Metode paliative-
 gastrostomia-indicata in cancerele avansate, la tarati si batrani
 anastomozele esogastrice paliative - in cancerele jos situate, inoperabile
b.Metode de exereza-la bolnavii cu stare generala buna cand tumora nu este extinsa la
organele vecine; exereza trebuie sa fie larga, sa treaca mult deasupra tumorii.(min. 5 cm)
VARICELE ESOFAGIENE
 Sunt dilatatii permanente si deformante ale venelor din reteaua esofagului.
Etiopatogenie
-hipertensiunea portala-se reflecta in regiunea esofagului inf. si a cardiei
-tumori mediastinale pe segmentul cav superior
Simptomatologie
-tabloul clinic al cirozei decompensate
-aparitia varicelor preceda ascita
-singurul semn este hemoragia produsa de ruptura acestora
Investigatii
 ex. radiologic baritat in strat subtire
 endoscopia
Tratament
-scleroza endoscopica a varicelor cu diferite subst.(de ex.
alcool absolut)
-chirurgical-in varicele rupte
-hemostaza prin ligaturi ale acestora
HERNIILE HIATALE

Definitie: Acele hernii care se produc prin hiatusul esofagian largit anormal.
Etiopatogenie
 factorul congenital
 hipoplazia orificiului esofagian si a struct.conjunctive periesofagiene
 sarcina, obezitatea, efortul
Clasificare:
1.Hernii paraesofagiene -rare- de obicei inaintea si in stanga esofagului
2.Hernii cardio-esofagiene prin alunecare -cele mai frecvente- in care cardia insotita de o
portiune de stomac aluneca in mediastinul posterior
3.Hernii mixte
Simptomatologie
 durere egigastrica si retrosternala,cu iradiere in spate si spre reg. mamara; apare frecvent dupa
mese copioase sau in decubit lateral drept, noaptea
 pirozisul si regurgitatiile postprandiale cu caracter acid
 refluxul esofagian accentuat in poz. aplecat inainte
 in herniile voluminoase: palpitatii, dispnee, crize anginoide
 anemia de tip feripriv
Investigatii
 ex. radiologic-prin pasaj baritat in ortostatism si in poz.Trendelenburg
 endoscopia
Complicatii
 esofagita peptica
 hemoragia digestiva
 complicatii mecanice-compresiuni ale plamanului, inimii, strangularea sau incarcerarea
herniei cu sau fara perforatia pungii herniare
Tratament
-unele hernii mici, fara semne functionale, nu necesita tratament
-tratamentul medical - priveste esofagita de reflux: regim igieno-dietetic, alcaline, antispastice
-tratamentul chirurgical - reducerea herniei si ingustarea hiatasului largit prin sutura pilierilor cu
fire neresorbabile
PATOLOGIA STOMACULUI SI A INTESTINULUI
SUBTIRE

ULCERUL DUODENAL
 
Termenul de ulcer = existenta unei ulceratii, adica a unei pierderi de substanta care
intereseaza mucoasa stomacului si duodenului;  
Este o afectiune cronica si recurenta, profunda si bine delimitata a bulbului duodenal si a
canalului piloric.

Etiopatogenie
• un dezechilibru intre factorii agresivi(HCl si pepsina) si factorii protectivi (mucusul
gastric, bicarbonatul si prostaglandinele)
• infectia cu Helicobacter pylori
• Factorii genetici
• anxietatea cronica si stresul psihic - exacerbeaza activitatea UD
• fumatul
Simptomatologie
 durerea epigastrica cu caracter de eroziune, taietura sau arsura - apare la 90 min. pana la 3 ore
dupa masa si trezeste deseori bolnavul noaptea; se amelioreaza la cateva minute dupa masa
sau dupa administrarea de antiacide; poate dura zile, saptamani sau luni cu perioade de
acalmie (periodicitate - imbraca un caracter sezonier, primavara si toamna-“marea
periodicitate)
 Rar - scadere ponderala
 multi pacienti nu prezinta simptome de ulcer
Diagnostic
 prin anamneza corecta
 ex. baritat al tractului gastrointestinal superior: crater discret al portiunii initiale a bulbului
duodenal
 EDS cu biopsie
 Teste diagnostice pt.H.pylori

Tratament
Obiective:1.Eradicarea H.pylori
2.Vindecarea bolii
ULCERUL GASTRIC
Este mai frecvent la barbati, intre 50-60 ani.
Etiopatogenie
 Dezechilibru intre factorii agresivi si cei protectori gastrici
 Infectia cu H.pylori
 Secretia gastrica acida este normala sau redusa fata de UD
 Medicamente(salicilati si alte AINS)
 Simptomatologie
 Durerea epigastrica - poate fi precipitata sau accentuata de ingestia alimentelor iar
ameliorarea durerii dupa alimentatie sau dupa antiacide este mai putin frecventa
 Greata, varsaturi
 Scadere ponderala ca rezultat al anorexiei
 Semne de HDS ( hematemeza, melena) in caz de perforatie (in 25 % din cazuri)
Diagnostic
 Anamneza
 Ex. radiologic baritat - este frecvent localizat la nivelul micii curburi
 EDS cu biopsie - se iau cel putin 6 biopsii din marginea interna a ulcerului
 Teste de diagnostic a H. pylori
Tratament
A.Tratament igieno-dietetic si medicamentos
 Intreruperea utilizarii medicamentelor cu potential
ulcerogen
 Evitarea cofeinei, alcoolului
 Schema eradicarea H. Pylori
B.Tratament chirurgical -rar este indicat.
CANCERUL GASTRIC
 
Adenocarcinomul gastric(uzual denumit Ca.gastric ) este responsabil pentru 95% din nr. total de
tumori gastrice maligne. Este mai frecvent la barbati, intre 60-70 ani.
Etiologie
 Consumul de alimente conservate, afumate si condimentate
 Ulcerul gastric, gastrita atrofica produsa de H.pylori
 Fumatul, gastrectomia partiala in antecedente
 Expunerea la radiatii, istoric familial, etc.

Manifestari clinice
Anorexia cu scadere ponderala - in 95% din cazuri
Hematemeza masiva - la 5% din pacienti
Greata si varsaturi - cand leziunile distale obstrueaza pilorul
Durerea este tardiva si rareori intalnita
La palpare se poate simti frecvent o masa tumorala abdominala(in 50% din cazuri)
Ganglionul Virchow-Troisier in fosa supraclaviculara stg.-semn de MTS
Diagnostic:
 Endoscopie digestive superioara cu biopsie

 Rx cu bariu
 CT abdominala - pt.stadializarea preoperatorie
 Ecografie endoscopica - ofera date despre profunzimea penetratiei tumorale prin peretele
gastric
 Laparoscopia - ca o tehnica de stadializare pentru a determina MTS mici intraperitoneale
si hepatice nevizualizate la CT
Tratament
-in primul rand chirurgical
- gastrectomia radicala subtotala - este excizat 50-85% din stomac +2 cm din duodenul
proximal, iar continuitatea este restabilita prin gastrojejunostomie
-splenectomia si gastrectomia totala-cand leziunea este extinsa
-radio-si chimioterapia - sunt putin utile doar in scop paliativ
Enterita

Enterita = inflamatie a mucoasei intestinale si a intestinului subtire.


Cauzele sunt multiple: inflamatorii (boala Crohn), infectioase - in
particular bacteriene, tuberculoze, virale, parazitare, tumorale (limfom), vasculare (aterom) si
radice (postradioterapie).
Simptome si tratament - Simptomele cuprind crampe care survin dupa mese, diaree si mai
putin frecvent, hemoragii digestive, adesea cu febra, precum si o denutritie
consecutiva malabsorbtiei nutrimentelor.
Examenul clinic permite sa fie decelate semnele (meteorism abdominal localizat,
ansa intestinala dilatata, masa tumorala) care orienteaza diagnosticul catre
o boala a intestinului subtire. Boala poate, de asemenea, sa se declanseze in mod brusc printr-
o ocluzie intestinala provocata de un obstacol mecanic sau de o obstructie functionala
a intestinului.
Tratamentul depinde de cauza si poate fi medical (administrarea de antiinflamatorii si
de antibiotice) sau chirurgical.
 

BOALA CROHN 
Este un sindrom anatomo-clinic caracterizat printr-o inflamatie granulomatoasa, nespecifica,
necrozanta si cicatrizanta, cu evolutie subacuta sau cronica.
Etiopatogenie
-necunoscuta
Simptomatologie
-variata si inselatoare
 Forma acuta-apare mai ales in copilarie, cu debut brusc si prezinta semne de apendicita acuta
(durere, greata, varsaturi, febra, aparare sau contractura musculara in fosa iliaca dreapta);
frecvent apare diareea.
 Formele cronice:
Forma colitica - dureri in fosa iliaca dreapta la 5-6 ore dupa mese
-diareea cu scaune sangvinolente
Forma ocluziva - este expresia stenozei foarte stranse a lumenului intestinal
Forma pseudotumorala(supurata) - se manifesta prin dureri, fenomene subocluzive si diaree
Diagnostic

 In forma colitica – examen baritat per os


- laparotomie exploratorie

 In forma ocluziva –examen radiologic


 In forma supurata - examen baritat si
fistulografie
Tratamentul -se stabileste in functie de forma clinica
A. In formele acute: -tratament medicamentos
-in peritonita acuta prin perforatie sau necroza ileala-rezectie intestinala de
urgenta
B.In formele cronice - initial tratament medicamentos
-tratament chirurgical in al 2-lea sau al 3-lea an de evolutie -rezectie
intestinala sau derivatie intestinala.
 Indicatia chirurgicala este data de:

 Formele colitice
 Repetarea hemoragiilor
 Agravarea starii de denutritie
 Persistenta fenomenelor subocluzive
 Instalarea ocluziei sau a altor complicatii (abcese, fistulizari)
TUMORILE BENIGNE DE INTESTIN SUBTIRE
Sunt mai frecvente decat cele maligne, aparand mai ales la femei.
Sunt:
o Polipii adenomatosi
o Sindrom Peutz-Jeghers
o Leiomioamele
o Fibromul
Polipii adenomatosi
Se prezinta fie ca o tumora unica (polip solitar), fie ca formatiuni multiple (polipoza difuza).
Aspecte clinice
-o parte din ei sunt complet asimptomatici, fiind descoperiti cu ocazia unei interventii chirurgicale
sau la necropsie
-frecvent tabloul clinic este complicat de sangerari, ocluzii sau subocluzii si degenerare maligna.
Tratament
-polipectomie
-se recomanda sa fie examinate si celelalte segmente digestive
 
SARCOMUL INTESTINAL
Este o tumora maligna a intestinului subtire ce apare mai des la varstele tinere.

Simptomatologie
 Tulburari dispeptice - dureri abdominale difuze, intermitente, alternanta de diaree cu
constipatie, greata.
 Subocluzii intermitente - colici intestinale cu sediul mezogastric urmate de borborism, emisie
de gaze si materii fecale(sindrom Konig)
 Hemoragii digestive cu anemie secundara hipocroma
 Rar - tumora palpabila pe intestine
Diagnostic
o Rx abdominala pe gol(in ortostatism si in decubit lateral)
o Examen baritat - stenoza tumorala a intestinului.
Tratament
-chirurgical - extirparea tumorii si a intestinului adiacent patologic, ablatia larga a teritoriului
mezenteric aferent