Forțele extraorale în ortodonție

Realizat: S1604 Scurtu Maria

 Definitii:
• Forţele extra-orale sunt reprezentate de dispozitive care au
punct de sprijin în afara cavităţii orale si care prezintă sisteme
de ancorare şi elemente care generează forte ortopedice
necesare schimbării creşterii maxilarelor şi forte ortodontice
necesare mişcării dentare.
• Tracţiunile extra-orale maxilare dezvoltă forţe antero-
posterioare sau postero-anterioare puternice, care pot modifica
semnificativ activitatea suturilor perimaxilare.
Clasificari ale aparatelor
extraorale
Sprijinul pericranian:
• Cervical (o bandă de tip Klohn-cu
tractiune joasa/inalta)
• Occipital ( bazal; mediu; oblic; înalt;
• Cranian
Zona de acţiune a forţelor extra-orale :
• maxilarului superior; 
• madibulei; 
• Dinţilor
Dupa directia de actiune:
• postero-anterioare ( generate de masca Delaire) 
• antero-posterioare ( produse de headgear, barbiţă şi capelină).
Modul de actiune :
• intra-extraoral (- headgear; - masca facială;)
• extraoral (- bărbia şi capelina)
Caracteristicile comune
ale aparatelor extraorale
sunt următoarele:
- produc efecte ortopedice şi ortodontice;
- produc schimbări maxime scheletale
cranio-faciale;
- produc mişcări dentare minime;
- utilizează forte puternice între 400 -
3000g;
- fortele actionează 12 - 14 ore pe zi;
- fortele declanşate sunt intermitente;
- au efect maxim în perioada de creştere;
- utilizează ca zonă de sprijin regiunea
extraorală;
- sunt prefabricate.
Indicatiile clinice ale
aparatelor extraorale
sunt următoarele:
- suplimentează ancorajul în tratamentului
ortodontic prin tehnici fixe poliagregate;
- în tratamentul activ al anomaliile dentomaxilare
scheletale;
- inhibă sau stimulează creşterea maxilarelor;
- înclină planul de ocluzie;
- modifică directia de creştere facială;
- modifică tiparul de rotatie mandibulară;
- corectează pozitiile molarilor primi superiori;
- în ingresia sau extruzia molarilor primi superiori;
- în distalizări sau mezializări dentare;
- previne migrările dentare
Dezavantajele aparatelor extraorale sunt următoarele:
- produc riscuri pentru implantarea dintilor;
- intensitatea fortelor este mare;
- apar forte secundare nedorite;
- sunt inestetice;
- pot apare recidivele.
Elemente componente
Principalele elementele componente ale aparatelor extraorale sunt reprezentate de:
• sistemul de ancoraj (zona de sprijin) din regiunea cranio-facială
• elementul declanşator al fortei realizat prin benzi elastice sau inele elastice
• sistemul de aplicare al fortei la nivelul arcadei dentare (arcul facial).
În functie de tipul aparatului, elementele componente prezintă particularităti, în functie
de constructia lor.
 Punctul de aplicare a forţei:
• fie pe un arc în sectorul incisivo-canin(un activator sau gutiera totală
maxilară)
• fie pe un tubuşor sudat pe inelul molarului de ancoraj.
• Acţiunea se exercită numai pe dintele de ancoraj sau pe ansamblul
arcadei, dacă au fost inelaţi mai mulţi dinţi şi dacă arcul a fost fixat la
acestea.
• Dinţii care suportă forţele extra-orale sunt:
^molarii superiori permanenţi: M1, M2;
^premolarii superiori: PM1. PM2;
^incisivii superiori, în cadrul tracţiunilor înalte;
^caninii în mişcările de distalizare;
^molarii inferiori: M1.
 Intensitatea si durata de aplicare a fortei
Intensitatea: Unii autori recomandă ca tratamentul să înceapă cu
forţe uşoare, bine tolerate şi ulterior să fie crescută treptat
intensitatea acestora.
 Dupa Ackerman, forţa optimă se situează între 500-1400g şi forţele de 1500g
exercitate pe fiecare parte, intermitent, produc o intruzie a dinţilor şi chiar un
recul/retractie a maxilarului superior după Damon.
 După Hass, forţele de 1500-2500g sunt necesare pentru obţinerea deplasărilor
ortopedice distale ale dinţilor şi ale maxilarelor.
Durata de aplicare a forţei:
In legătură cu durata de acţiune a forţelor, se recomandă o perioadă minimă de 12-14
ore, obligatoriu în timpul nopţii.
 Pentru întarirea ancorajului durata de purtare este de 10 ore pe zi;
 Pentru deplasări active dentare, durata de acţiune este de 12-14 ore pe zi.
 Pentru menţinerea spaţiului în arcadă, durata de purtare este de 8 ore pe zi;
 Tipuri de aparate extraorale
Aparatele extraorale clasice sunt reprezentate de:
• headgear
• masca facială şi
• bărbita cu capelina
care se deosebesc prin locul aplicării elementului declanşator al
fortei, sistemul de ancoraj şi directia tractiunilor.
 Headgear-ul
Este un aparat extraoral cu tractiune antero-posterioară, fiind
asociat la un aparat intraoral mobil sau fix.
Se utilizează în timpul perioadei de creştere pentru:
interceptia sau corectarea malocluziilor scheletale,
distalizarea maxilarului sau a dintilor maxilari,
pentru controlul ancorajului din tehnicile fixe poliagregate
pentru blocarea creşterii sagitale maxilare
în creşterea sagitală maxilară excesivă cu/fără creştere verticală,
 Elemente componente:
Dispozitiv extraoral – bandă,
capelina şi combinaţii (sistemul de
ancoraj, determină direcţia de
tracţiune)
Elementul metalic (arcul facial –
transferă forţa extraorală la punctul
de aplicare intraoral) 
Benzi elastice, inele, arcuri – ele
transmit forţa extraorală, elementul
declanşator al fortelor.
Ancorajul extraoral, după regiunea anatomică care se va
utiliza, poate fi: cervical, occipital, parietal, vertical.
 Arcul facial
• arcul intraoral: realizat din inox cu diametrul 1-1,5 mm, culisează în tubuşorul
aflat la nivelul: inelul de molari, un activator sau gutiera totală maxilară. Pentru
asigurarea stabilităţii arcului în tubuşor, este prevăzut cu un stop care poate fi
o buclă în forma literii U. Arcul nu are nici un contact cu arcada dentară. El
urmează la distanţă cursul acesteia, se întinde orizontal paralel, păstrând o
anumită distantă 3 - 4 mm fată de dintii laterali; 5 - 8 mm de dintii frontali, fără
a tensiona buzele.
• arcul extraoral: reprezintă partea externă a arcului facial care va conexiona
cu banda cervicală sau capelina printr-un cirlig, prin intermediul unei benzi de
plastic cu mai multe orificii, cu sursa de forţă: inele, benzi elastice sau arcuri.
Este confecţionat din inox cu diametrul 1,5 – 2 mm.  Urmează linia comisurii
labiale şi convexitatea obrazului fără a stabili contact. 
• Jonctiune dintre cele două arcuri: este rigidă şi plasată median, solidarizând
arcul exterior de cel interior.
Raportul dintre lungimea arcului extraoral şi intraoral: 
Mediu – L arc e – oral = L arc i - oral 
Scurt – L arc e – oral < L arc i - oral 
Lung – L arc e – oral > L arc i - oral
În funcţie de caz, headgear – ul poate acţiona simetric sau
asimetric obţinerea acţiunii asimetrice se realizează prin
prelungirea arcului extern sau prin îndepărtarea braţului
 Actiunea Headgear-ul
1. Headgear-ul cu efect scheletal - blocarea creşterii sagitale maxilare, pentru exces
vertical scheletal este- indicat în ocluzia deschisă scheletală.
2. Headgear-ul ca aparat de contentie - în tratamentul malocluziei clasei a II-a Angle
(purtat numai noaptea) şi în ocluzia deschisă scheletală anterioară.
3. Headgear-ul asociat cu activatorul - indicat în tratamentul malocluziei clasei a II-a
Angle, headgearul producând un efect de distalizare maxilară, iar activatorul producând
un efect de mezializare a mandibulei.
4.Headgear-ul cu efect dentar:
• pentru distalizarea molarilor primi permanenti superiori este indicat
• pentru mentinerea bilaterală a pozitiei molarilor primi permanenti superiori sau
inferiori, după extractii de premolari în scop ortodontic
• clasei I Angle cu vestibularizarea incisivilor superiorii
• pentru intruzia incisivilor superiori şi în ridicarea planului ocluzal antero-posterior
• pentru retrudarea tuturor dintilor superiori/pentru distalizarea arcadei superioare în
masă.
 • Biomecanica fortelor:
Principiul de funcţionare al headgear - ului: Se bazează pe fenomenul
de sumare a celor 2 forţe care vor da o rezultantă.
Efectele diferite ale headgear-ului depind de mai multi parametri:
- lungimea bratelor arcului facial extern – lungi, medii şi scurte;
- pozitia bratelor arcului facial extern – înaltă, medie şi joasă;
- directia de tractiune – înaltă sau occipitală, joasă sau cervicală şi medie
sau orizontală.
 Masca facială tip Delaire(headgear invers)
• este un aparat extraoral cu tractiune postero-
anterioară, fiind asociat la un aparat intraoral
mobil sau fix.
• Id: Se utilizează în timpul perioadei de
creştere, pentru interceptia sau corectarea
malocluziei clasei a III-a Angle cu dezvoltare
sagitală insuficientă/retrognatie maxilară, cu
prongnatie mandibulară functională, cu
înăltime normală sau micşorată a etajului
inferior al fetei şi în sechelele postoperatorii
ale despicăturilor labio-maxilo-palatine, după
corectarea postchirurgicală prin osteotomie,
în laterodeviatia mandibulară asociată cu
probleme morfologice nazale/dentare.
 Elementele componente
• sistemul de ancoraj la nivelul
fruntii şi mentonului
• sistemul de aplicare al fortelor
pe un aparat fix poliagregat
prevăzut cu cârlige la nivelul
premolarilor şi molarilor superiori
• elementele declanşatoare de
fortă prin elastice aplicate pe
arcada maxilară la nivelul
tubuşoarelor molare sau a
cârligelor.
Fortele de aplicare
• Fortele extraorale sunt directionate sub planului de ocluzie la 15 - 20º.
• Forta de aplicare poate fi: uşoară - 250g-350g de fiecare parte, timp de
13 luni, mare între 1600 - 3000g, timp de 4 - 21 zile .
• Se poartă 12 - 14 ore pe zi.

Biomecanica fortelor:
• Forta extraorală cu tractiune postero-anterioară este produsă de
elasticele simetrice şi cu actiune egală dreapta-stânga, fixate pe un arc
intern dublu, plasat la nivelul molarilor maxilari sau fixate pe o gutieră.
• Forta declanşatoare are rolul de a stimula creşterea anterioară a
maxilarului şi de a inhiba dezvoltarea sagitală a mandibulei.
 Bărbita şi capelina
• este un aparat extraoral cu actiune
antero-posterioară, utilizat în perioada
de creştere.
• indicat: în interceptia sau corectarea
malocluziei clasei a III-a Angle, pentru
inhibarea creşterii verticale a
mandibulei, închiderea unghiului
goniac şi pentru corectarea
laterognatiei mandibulare.
 Elementele componente
• sistemul de sprijin pericranian – capelină
din material textil,
• sistemul de sprijin mentonier – din material
textil (fetru) sau acrilic
• elementele declanşatoare de fortă
reprezentate de inele de cauciuc sau
elastice.

Forta de aplicare este între 150 - 700g,

timp de 12 - 14 ore pe zi.
După constructie, capelina poate fi occipitală (tractiune
oblica) sau parietală (tractiune vertical)
Bărbita şi capelina parietală
(tractiune vertical)
• indicată: în tratamentul malocluziei clasei a
III-a Angle cu tendintă la ocluzie deschisă
şi tipar de creştere facială verticală şi în
malocluziile clasei I sau a II-a Angle cu
mărirea înăltimii etajului inferior al fetei.
• contraindicată: în micşorarea etajului
inferior al fetei.
• actiune: produce rotatia anterioară a
mandibulei, determinând urcarea şi
retropulsia mentonului. Pentru mezializarea
dintilor laterali superiori şi/sau inferiori se
pot adăuga elastice la nivelul bărbitei (clasa
a II-a sau a III-a).
• Bărbita şi capelina occipitală
(tractiune oblica/orizontala)
• indicată: în tratamentul malocluziei clasei a III-
a Angle cu prognatie mandibulară moderată, cu
test de retropulsie pozitiv, cu ocluzie frontală
cap la cap, cu micşorarea înăltimii etajului
inferior al fetei şi cu pozitie normală a incisivilor
inferiori sau în vestibulo-versie, în dentitia
temporară sau în prima etapă a dentitiei mixte.
• contraindicată: în ocluzia deschisă scheletală
şi în mărirea înăltimii etajului inferior al fetei.
• actiune: aplicarea unei forte cu directie spre
condilii mandibulari şi blochează creşterea
mandibulei, fără obtinerea rotatiei posterioare a
mandibulei (rezultate slabe) sau se poate obtine
rotatia posterioară a mandibulei, cu o fortă mai
mică.