Placa Bacteriană

Definiție Clasificare Compoziție

Popov Gabriel S1706
Placa bacteriană. Noțiune.
• Placa dentară microbiană reprezintă un biofilm dentar sub for
ma unui depozit moale, omogen, constituit din bacterii și micro
organisme care provoacă înbolnavirea parodonțiului atunci cînd
apărarea organismului este depasită.
• Compoziţia plăcii cuprinde 70-80% bacterii cu 200-400 specii
diferite, care formează un conţinut de circa 100 mln. Microorga
nisme, printre care se află, de asemenea, mycoplasme, protozo
are şi fungi, dar într-un procent mai mic.
Etapele formării plăcii bacteriene.
• Formarea peliculei
La aproximativ o oră după spăl
are, pe suprafeţele dinţilor în
cepe depunerea unui depozit
organic din salivă, alcătuind
pelicula.
Pelicula conţine: glicoproteine, ca
rbohidraţi, imunoglobuline, factori de i
nhibiţie ai hemaglutinării.
Pelicula este de 100 n.m. la 2 ore şi 500-1
000 n.m. la 24 ore.
Mecanismul de depunere al peliculei este explicat prin absorbţia
proteinelor salivare pe suprafaţa hidroxiapatitei, datorită interac
ţiunii eletrostatice dintre ionii de calciu şi grupările fosfat cu m
acromolecule salivare.
La scurt timp de la formarea peliculei, un număr de coci, celule e
piteliale şi polinucleare aderă de suprafaţa ei. Ulterior, depozitu
l creşte prin ataşare şi colonizare bacteriană.
 Mecanisme de aderenţă a bacteriilor la peliculă
Aderenţa prin • Bacteriile prezintă la suprafaţă o încărcătură
electrostatică negativă, ca şi suprafaţa peliculei.
mecanism electrostatic

• Unele bacterii orale au suprafaţa hodrofobică, datorită

Aderenţa prin acidului lipoteichoic din structura peretelui bacterian.
mecanisme hidrofobe

Aderenţa prin struturi • Bacteriile prezintă structuri ce facilitează aderenţa de

substrat:Pili, fimbrii, structuri deschise la coci Gram-
bacteriene pozotiv ce aderă de dinţi. Primele bacterii ce aderă
specializate sunt: Streptococus sanguis,Streptoocus Oralis şi
Neisseria.

Aderenţa prin • Prezenţa adezinelor (situsuri biochimice) la

Streptococus mutans. Acesta elaborează enzima
receptori de suprafaţă GTA(glicoziltransferaza), care este adezivă şi se
specifici şi enzime absoarbe pe suprafaţa dinţilor unde produ ceglucan.
Multiplicarea bacteriană, formarea matrice (maturare
a plăcii)
• Aderarea bacteriilor activ la peliculă, prin mecanismele desrise, sau
ataşarea unor bacterii în mod pasiv, prin intermediul altora, determin
ă o acumulare bacteriană urmată de creşterea şi multiplicarea bacteri
ană, ce duce la eliberarea de numeroşi metaboliţi de natură organică
şi anorganică, cu numeroase legături, o coagregare ce determină reali
zarea unei matrice interbacteriene, fapt ce corespunde maturării plăci
i supragingivale.
• Conţinutul biochimic al matricii este complex.
• Componenţa matricii este alcătuită din complexe polizaharide
proteine produse din microorganismele din placă.
Placă bacteriană supragingivală. Compoziţie. Acți
unea sa asupra țesuturilor gingivale.
• Este localizată pe suprafețele V-O,aproximale și fosetele supraf
ețelor ocluzale.
• Flora microbiană dominantă este aerobă și G+.
• Placa supragingivală este scăldată de salivă și expusă unor mec
anisme de dezagregare prin masticație ,deglutiție ,fiind accesibi
lă în mod direct procedurilor de igienă bucală.
• Placa supragingivală este implicată în patogenia proceselor cari
oase.
Formarea plăcii supragingivale - urmează modelul descris:
• a. formarea peliculei de albumină, glicoproteine, lipide, fosfolip
ide;
• b.  colonizarea prin aderenţă, ataşare, coagregare: Steptococ, Ac
tinomyces;
• c.  proliferarea - formarea matricei, maturarea plăcii - durează 2
- 3 săptâmani.
 Placă bacteriană subgingivală. Compoziţie. Acțiunea
sa asupra țesuturilor parodontale.
Placa subgingivală se dezvoltă prin progresia pl. supragingivale;
este diferită de placa supragingivală şi are 3 zone de bacterii:
•       Bacterii aderente la ţesuturile dentare (smalţ, cement, dentin
ă).
•      Bacterii aderente la epiteliul gingiei sulculare (inserţia epitel
ială).
•      Bacterii aderente ţesutului gingival .
•  Placa subgingivală aderentă la dinţi este dominată de bacterii filamentoase Gram-. Unele specii de C
apnocitophaga se leagă direct de cement, iar alte specii se leagă de suprafaţa epitelială a gingiei şi per
mit formarea unei matrice aderente (biofilm) care se diminuează pe partea epitelială a ariei subgingiva
le. Porţiunea bazală a şanţului are o aderenţă mai slabă şi prezintă tulpini Gram(-)  filamentoase şi spir
ochete.
•     Placa subgingivală aderentă (asociată) zonei joncţiunii gingivodentare de epiteliul şanţului gingival
este dominată de m.o. Gram(-), coci, bacili şi spirochete.
• Pe această zonă matricea dispare, colonizarea se face direct pe epiteliu şi poate să fie foarte bogată în f
ormele de parodontită gravă. Există o corespondenţă între evoluţia plăcii şi gradul de colonizare a epit
eliului sulcular care este locul de penetrare. Cercetările medicilor au pus în evidenţă leziuni epiteliale,
ulceraţii ale stratului bazal, colonii microbiene şi micelii, detritus necrotic, ţesut epitelial marcat de o d
istrofie severă.
•     Placa subgingivală asociată ţesutului gingival este caracterizată prin penetrarea în epiteliu şi subepit
eliu a coloniilor microbiene şi miceliilor, în forme grave de parodontită, mergând până în corion.
 COMPOZITIA
• Placa subgingivală tînără conține flora G+,coci și bacili.
• După cîteva zile-apare flora G-, coci , bacili , filamente, fusoba
cterii.
• Către ziua a 9-a –flora G- crește,apar și spirochete.
• După circa 21 zile,flora este polimorfă : coci G+, G-, Actinomy
ces, Veillonella și treponeme.
• Flora polimorfă-poate determina gingivitele.
• Iar speciile ca Eikenella, Fusobacterium, Capnocytophaga - pot
determina parodontite marginale.