Eveniment important Decesul Opere

În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului,

La 16 ianuarie 2009, poetul a Tu iarbă, tot ai mamă?
consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", Abecedarul „Albinuța”
cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica suferit un grav accident de
Făptura mamei
literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în circulaţie, în apropiere de Ghicitoare fără sfârşit
anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile Chişinău. La 48 de ore după
universitare de literatură naţională contemporană. Trei Stea-stea, logostea
poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", accident, inima lui Grigore Vieru Soare-soare, frăţioare!
"Lucian Blaga", "Brîncuşi", iar alte două sunt închinate a încetat să bată, pe fondul unor „Mama” și „Rândunică-rândunea”
lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii politraumatisme multiple şi al Spune…
apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. Târgoveţul ciudat
unei poliinsuficienţe a sistemelor
şi organelor. Cartoful
Casă nouă
Pomul, a doua varianta

• Grigore Vieru 
• (n. 14 februarie 1935, Pererîta, județul Hotin - d. 18 ianuarie 2009, Chișinău, Republica Moldova) Grigore
Vieru a fost un poet român, ales membru corespondent al Academiei Române.
S-a născut și a activat în Republica Moldova devenind un simbol al valorilor şi unității românești, fiind strâns
legat de ambele maluri ale Prutului. Tematica lui Grigore Vieru este aparent simplă, dar foarte profundă – a
scris poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile și tradițiile
românești. A ţinut să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să facă omul mai bun și mai spiritual. A
adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii române şi grafiei latine pe teritoriul de azi al Republicii
Moldova, pe vremuri încă inclus în fosta Uniune Sovietică. Vieru face parte din grupul celor care au luptat
pentru independența țării. Personalitatea lui va rămâne veșnic în memoria şi sufletul nostru.
 Nicolae Manolescu BIOGRAFIE
Nicolae Manolescu, nascut Nicolae A absolvit liceul la Sibiu, in 1956,
Apolzan, este un critic si istoric literar si Facultatea de Filologie la
Bucuresti, in 1962. Din 1990
roman, cronicar literar si profesor conduce revista Romania literara.
universitar, membru corespondent al Dintre numeroasele volume
Academiei Romane (din 1997), publicate amintim: Lecturi infidele
(1966), Metamorfozele poeziei
presedinte al Uniunii Scriitorilor din
(1968), Contradictia lui Maiorescu
Romania si ambasador UNESCO la (1970), Introducere in opera lui
Paris. Alexandru Odobescu (1976),
Sadoveanu sau utopia cartii (1976),
• 1970 - Contradicția lui Maiorescu, monografie, eseu psihanalitică,
biografie,istorie literară. La origine stă teza de doctorat numită mai Arca lui Noe. Eseu despre romanul
•
sus.
1971 - 1988 - Teme, 7 volume de eseuri, critifiction Cariera Politica romanesc, I-III (1980-1983),
• 1976 - Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, monografie
Nicolae Manolescu este membru fondator al Alianței Civice. Devine Despre poezie (1987), Dreptul la
critică
• 1976 - Sadoveanu sau utopia cărții, o monografie atipică, în stil președinte al Partidului Alianța Civică (PAC) (iulie 1991). Partidul a fost normalitate. Discursul politic si
manolescian a operei lui Mihail Sadoveanu. membru al Convenției Democrate Romane, pe listele căreia Nicolae realitatea (1991), Cartile au suflet
• 1980 - 1983 - Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, 3
Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator. În legislatura 1992-1996,
volume. Poate cea mai cuprinzătoare sinteză asupra romanului
românesc. Conține teoria celor trei vârste ale Nicolae Manolescu a fost ales senator PAC de Sibiu. În cadrul activității (1995), Literatura romana
romanului, doric, ionic și corintic. Evident această clasificare își sale parlamentare, Nicolae Manoescu a fost membru în Comisia postbelica. Lista lui Manolescu, I-
are originea în stilurile coloanelor templelelor din Grecia antică.
Cele trei categorii corespund romanelor clasice, realiste sau Parlamentului României pentru Integrarea Europeană și în Comisia pentru III (2001), Cititul si scrisul (2002),
omnisciente, romanelor la persoana I, și romanelor postmoderne. Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. În 1992, PAC împreună cu  Inutile silogisme de morala
Vezi și articolul Teoria romanului.
PL'93, au înființat Alianța Naționala Liberală (ANL). La Congresul
• 1987 - Despre poezie, ediția a doua, Aula, 2002. O introducere în
analiza poeziei cu speciile ei literare. extraordinar al ANL, Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la practica (2003), Poeti moderni
• 1990 - Istoria critică a literaturii române, volumul I. De la președinție. Nicolae Manolescu și-a depus candidatura la președinție pe 20 (2003), Istoria critica a literaturii
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung la perioada romantismului
timpuriu și a literaturii post-pașoptiste, la Hasdeu și Alexandru septembrie 1992. În 1998 P.A.C., partidul înființat de Nicolae Manolescu, romane (2008), Viata si carti.
Odobescu. Volumul I se închide cu capitolul dedicat romanului fuzionează cu PNL, într-o tentativă de unificare a mișcării liberale. În anul 
postpașoptist. 2000, Nicolae Manolescu demisionează din funcția de președinte al
Amintirile unui cititor de cursa
Consiliului Național al P.N.L. și se retrage din viața politică. lunga (2009).
Eminescu a fost activ in societatea literara Junimea, si a lucrat ca redactor la OPERE
• Luceafărul (1873)
Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul sau poem la • Sărmanul Dionis (1872)
varsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat sa studieze la Viena. Manuscrisele • Floare albastră (1872)
• Scrisoarea I
poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost • Epigonii (1872)
daruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, in 1902. • Făt-Frumos din lacrimă (1872)
• Călin (file din poveste) (1873)
• Lacul
In data de 3 februarie 1889 a fost internat la spitalul Marcuta din Bucuresti si • Dorința
• Melancolie
apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. Pe 15 iunie 1889, "poetul • Crăiasa din povești (1875)
nepereche" a murit in sanatoriul doctorului Sutu, iar pe 17 iunie a fost •
•
Povestea codrului
Povestea teiului
inmormantat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucuresti. A fost ales • Singurătate
• Atât de fragedă
membru al Academiei Romane post-mortem (28 octombrie 1948). • Revedere
• Despărțire
• Departe sunt de tine (1878)
• Mai am un singur dor” (1880)

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie1850Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889,[2] București, 

Regatul României) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea
mai importantă voce poetică din literatura română.[9] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat
viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu
a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a
dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor
depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau 
Stéphane Mallarmé. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale
epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui 
Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure,
la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan
nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
 Octavian Goga (n. 21 martie 1881, Răşinari, d. 
7 mai 1938, Ciucea), poet, publicist, academician şi
politician român, prim-ministru al României în Originea şi familia
perioada 29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938. A Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881
fost membru corespondent al Academiei Române  în satul Răşinari din judeţul Sibiu, fiul
 din data de 29 mai 1914 şi membru titular din  preotului ortodox Iosif Goga şi al
4 iunie 1919. A fost vicepreşedinte al Academiei învăţătoarei Aurelia Bratu.
Române în perioada 1 iunie 1929 - 30 mai 1932. Octavian a mai avut doi fraţi, Victor (n.
1882), decedat la vârsta de doar 1 an şi
Eugen Iosif (n. 1888) şi două surori,
Victoria (n. 1883) şi Claudia Maria (n.
Volume de poezii 1886).
• Ne cheamă pământul (1909) Prima căsătorie a lui O. Goga a fost cu
• Din umbra zidurilor (1913) Hortensia Cosma, în anul 1906. Naşi au
• Strigăte în pustiu (1915) fost Alexandrina şi Alexandru Vlahuţă.
• Cântece fără ţară (1916) Căsătoria a fost oficiată la Sibiu. Au
Piese de teatru divorţat în anul 1920.
• Domnul notar (1914)
• Meşterul Manole (1928)
Octavian Goga a fost căsătorit ulterior cu
Publicistica Veturia, născută Mureşan. Căsătoria a fost
• Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările oficiată în anul 1921.
de la noi. (1911)
• Mustul care fierbe (1927)

Volume de versuri
• 1919 - Poemele luminii
• 1921 - Paşii profetului
• 1924 - În marea trecere
• 1929 - Lauda somnului
• 1933 - La cumpăna apelor
• 1938 - La curţile dorului
• 1942 - Poezii, ediţie definitivă
• 1943 - Nebănuitele trepte
Cicluri de versuri editate postum
• Vârsta de fier 1940-1944
• Cântecul focului
• Corăbii cu cenuşă
• Ce aude unicornul
Dramaturgie
• 1921 - Zamolxe, mister păgân
• 1923 - Tulburarea apelor,
dramă
• 1925 - Daria, dramă în patru
acte
• 1925 - Ivanca
• 1925 - Învierea, pantomimă în
patru tablouri şi Fapta, joc
dramatic
• 1927 - Meşterul Manole, dramă
în cinci acte
• 1930 - Cruciada copiilor
LUCIAN BLAGA
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm,
judeţul Alba - d. 6 mai 1961, 
Cluj-Napoca, judeţul Cluj). Filosof,
poet, dramaturg, traducător, jurnalist,
profesor universitar şi diplomat. În 1936
a fost ales membru titular al Academiei
Române.
Biografie
S-a născut la Lancrăm, un sat din judeţul Alba, în
apropierea oraşului Sebeş. A fost cel de-al nouălea
copil al familiei preotului Isidor Blaga și al Anei. A
urmat clasele primare la Sebeş la Şcoala primară
germană (1902-1906) şi liceul „Andrei Şaguna” din 
Braşov (1906-1914). A urmat cursurile Facultăţii de
Teologie din Sibiu şi Oradea în perioada 1914-1916. A
absolvit Facultatea de Teologie de la Cluj în 1917. A
studiat la Universitatea din Viena filosofia şi biologia
în perioada 1916-1920, obţinând titlul de doctor în
filosofie.
A fost ataşat de presă la Varşovia, Praga, Berna,
ministru plenipotenţiar la Lisabona, profesor la
Universitatea din Cluj. A fost membru al ASTRA și
membru fondator al revistei culturale de factură
tradiţionalistă, Gândirea. A editat la Sibiu
revista Saeculum 1943-1944. După cel de-al doilea
război mondial a fost bibliotecar la Biblioteca
Universităţii din Cluj. A colaborat la Gazeta
Transilvaniei, Convorbiri literare. A fost ales membru
al Academiei Române (1936), exclus (1948) şi
reînregistrat (1990).