Concordatul Preventiv

Istoric și evoluție legislativă

 Primul act normativ la nivel național care

consacră și unifică procedura concordatului
preventiv a fost Legea concordatului
preventiv adoptată în 1929, pe fondul unei
crize economice mondiale fiind însă abrogată
în anul 1938.
 Un secol mai târziu, în anul 2009, a fost
promulgată Legea 381/2009 privind
introducerea concordatului preventiv ți a
mandatului ad-hoc și a intrat în vigoare în
plină criză economico-financiară
 Problemele au fost rezolvate prin adoptarea
Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire
a insolvenței și de insolvență.
Noțiuni generale. Scopul procedurii

 Concordatul preventiv reprezintă contractul

încheiat între debitorul aflat în dificultate
financiară și creditorii săi, omologat prin
judecătorul sindic, contract prin care
debitorul propune un plan de redresare a
întreprinderii sale prin care, de asemenea, să
fie acoperite creanțele creditorilor împotriva
sa.
 Debitorul în dificultate financiară este
debitorul care, deși execută sau este capabil
să execute obligațiile exigibile, are un grad de
lichiditate pe termen scurt redus și/sau un
grad de îndatorare pe termen lung ridicat, ce
pot afecta îndeplinirea obligațiilor
contractuale în raport cu resursele generate
din activitatea operațională sau cu resursele
atrase prin activitatea financiară.
 Procedura concordatului preventiv reprezintă
un instrument juridic prin care este
descurajată intrarea în insolvență a
debitorului și, de asemenea, este o
alternativă a creditorilor prin care își
recuperează creanțele.
 Această procedură nu poate fi aplicată
debitorilor condamnați pentru infracțiuni
economice, cei care sunt deja în faliment ori
care au mai beneficiat în trecut de procedura
concordatului preventiv.
Caracterele concordatului preventiv

 Secret;

 Urgent;

 Judiciar;

 Colectiv;

 Unitar.
Participanții la procedură

 Judecătorul – sindic;

 Administratorul concordatar;

 Creditorii.
Etapele concordatului preventiv
Deschiderea procedurii

 Procedura este declanșată prin introducerea

unei cereri la tribunalul competent de către
debitorii aflați în dificultate.

 Concordatul preventiv este o procedură

aflată în exclusivitate la îndemâna debitorilor
la fel ca și mandatul ad-hoc.
 În urma aprobării cererii, administratorul
concordatar provizoriu, împreună cu
debitorul vor avea sarcina de a elabora oferta
de concordat preventiv.
 Oferta de concordat preventiv va fi depusă în
dosarul cauzei și, pentru opozabilitate față de
terți, la grefa tribunalului, unde va fi
înregistrată într-un registru special și va fi
comunicată individual tuturor creditorilor.
 Termenul maxim de concordat preventiv este
de maxim 24 de luni, la care se pot adăuga
încă 12 luni de prelungire, deci vorbim de fapt
de 3 ani în total.
 Încheierea și omologarea
concordatului

 Aprobarea concordatului preventiv se

realizează în baza negocierilor purtate de
către debitori și creditori, în prezența
administratorului concordatar, care pot fi
colective sau individuale.
 La finalizarea negocierilor, oferta de
concordat va fi supusă votului creditorilor, în
termen de maximum 60 de zile
calendaristice, calculat de la data când
ultimul creditor a primit oferta.
 Este impusă cerința ca votul să fie
necondiționat, în sensul că dacă un creditor
votează pentru aprobarea concordatului, dar
solicită să primească o altă sumă decât cea
prevăzută sau la altă scadență, se va
considera că a votat împotriva concordatului.
 În urma aprobării concordatului prin votul
creditorilor, are loc omologarea acestuia de
către judecătorul-sindic la solicitarea
administratorului concordatar.
 Judecătorul-sindic poate respinge cererea de
omologare doar pentru motive de
nelegalitate, neputându-se pronunța cu
privire la oportunitatea concordatului.
 În cazul respingerii cererii de omologare,
ținând cont că aceasta aparține
administratorului concordatar, doar acesta
poate introduce apel împotriva soluției de
respingere.
Efectele omologării

 Suspendarea executărilor silite;

 Nu se suspendă de drept curgerea dobânzilor,

a penalităților și a oricăror alte cheltuieli față
de creditorii semnatari. Pentru o astfel de
suspendare este necesar un acord scris,
menționat în concordat.;
 La cererea administratorului concordatar,
judecător-sindic poate impune creditorilor
nesemnatari ai concordatului un termen de
amânare a scadenței creanței lor, care însă nu
va putea depăși 18 luni și va fi condiționat de
acordarea de garanții de către debitor.
 Creditorii care obțin, în timpul procedurii
concordatului preventiv, un titlu executoriu
au posibilitatea de a adera la acesta.
 Închiderea procedurii concordatului
preventiv
 Acțiunea în anulare.

 Acțiunea în constatarea nulității concordatului.

 Acțiunea în rezoluțiunea acestuia.

 Administratorul concordatar constată că din motive

obiective, diverse, neimputabile debitorului concordatul nu
se poate realiza, adresând o cerere în acest sens
judecătorului-sindic.

 Atunci când sunt atinse obiectivele concordatului.

Avantajele și dezavantajele
concordatului preventiv
 Avantaje pentru debitor

 Își păstrează drepturile de a-și administra

activitatea, în conformitate cu acordul de
concordat preventiv, sub supravegherea
administratorului concordatar și, indirect, a
creditorilor.
 Beneficiază de suspendarea de drept a
urmăririlor individuale ale creditorilor
semnatari și a curgerii prescripției dreptului
de a cere executarea silită a creanțelor
acestora contra debitorului.
 Procedura insolvenței nu poate fi declanșată
împotriva debitorului după omologarea
concordatului, cu condiția ca acest acord să
nu fie reziliat, anulat sau încetat ulterior.
 Avantaje pentru creditor

 Creditoriicare dețin titluri executorii asupra

debitorului pe parcursul procedurii
concordatului preventiv pot adera la aceasta.

 Creditorii supraveghează îndeplinirea

obligațiilor de către debitor în conformitate
cu acordul de concordat preventiv .
 Dezavantaje pentru debitor

 Poate întâmpina dificultăți în ceea ce privește

evaluarea situației sale financiare și a
criteriilor obligatorii de eligibilitate cu privire
la deschiderea procedurii .

 Poatesuporta costuri suplimentare cum ar fi

plata onorariului administratorului
concordatar.
 Dezavantaje pentru creditor

 Creditorii aflați în minoritate sunt

dezavantajați față de cei majoritari care au
aprobat proiectul de concordat preventiv
astfel unele din creanțele acestora pot fi
afectate .

 Aceeași situație are loc și în cazul creditorilor

cărora le este interzis votul.
Jurisprudență
 „Instanţa a apreciat că ne aflăm în prezenţa unui debitor în
înţelesul legii, care se află în dificultate financiară, fără a fi în
stare de insolvenţă, în sensul că acesta se află într-o dinamică
descrescătoare, deoarece faţă de perioada anilor 2004-2009 a
înregistrat o scădere a profitului, aşa cum rezultă din înscrisurile
depuse la  dosar.  Totodată, s-a reţinut că, deşi debitoarea
înregistrează datorii fiscale, aşa cum rezultă din titlurile
executorii depuse la dosar, cât şi datorii faţă de furnizori şi
bancă, aceasta nu se află în insolvenţă, având în vedere
lichidităţile băneşti de care dispune şi plăţile efectuate, aşa cum
sunt reflectate în balanţa depusă la  dosar. (Tribunalul Vâlcea,
Secţia comercială, Încheierea nr. 187/20.07.2010)”
 „Din actele depuse la dosar rezultă că debitorul este o persoană juridică ce
organizează o întreprindere aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare
de insolvență, iar din referatul întocmit de serviciul registratură, rezultă că
pe rolul instanței nu se află niciun dosar, privind pe debitorul [...], având ca
obiect Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență; debitorul poate recurge la procedura de concordat preventiv,
întrucât nu se încadrează în excepțiile prevăzute la art. 16 din lege; prin
cererea sa, debitorul a propus un administrator concordatar provizoriu.
Pentru aceste considerente s-a admis cererea; în temeiul art. 23 alin. (1) din
Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență s-a deschis procedura de concordat preventiv a debitorului; în
temeiul art. 23 alin. (2) din lege s-a desemnat administratorul concordatar
provizoriu propus de debitor. (Tribunalul București, Secția a VII-a civilă,
Încheierea din data de 06.05.2015).”