Insolvența unităților

administrativ-teritoriale.
Profesor coordonator: Lect. Dr. Luiza Cristina Gavrilescu
 1. Insolvența unităților administrativ-teritoriale. Condițiile în care
aceasta poate fi constatată

Noțiunea de insolvență a unităților administrativ-teritoriale este definită în

cadrul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 273/2006: „insolvența este starea patrimoniului
unității administrativ-teritoriale caracterizată prin existența unor dificultăți financiare,
prin lipsa acută de disponibilități bănești, ce conduce la neachitarea obligațiilor de
plată, lichide și exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvența este prezumată în
următoarele situații:
1.neachitarea obligațiilor de plată, lichide și exigibile, mai vechi de 120 de zile și care
depășesc 50% din bugetul general al unităților administrativ-teritoriale, fără a se lua în
calcul cele aflate în litigiu comercial;
2.neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă și prevăzute în
bugetul de venituri și cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data
scadenței”.
Analizând textul citat mai sus, putem susține următoarele:
insolvența unei unități administrativ-teritoriale este definită de legiuitor în forma unei stări precare
a patrimoniului respectivei unități administrativ-teritoriale;
o atare stare precară a patrimoniului vizează disponibilitățile bănești, respectiv resursele financiare
ale respectivei unități administrativ-teritoriale;
textul instituie o prezumție de existență a stării de insolvență a unei unități administrativ-teritoriale
ori de câte ori obligațiile ei de plată sunt mai vechi de 120 de zile și, după caz, depășesc 50% din
bugetul general al respectivei unități sau, fără a depăși acest prag procentual, sunt reprezentate de
drepturi salariale prevăzute în bugetul unității, dar neachitate;
 Art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 273/2006 nu plasează automat respectiva unitate
administrativ-teritorială în stare de insolventă, această situație dă posibilitatea formulării unei cereri
având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență la adresa unei astfel de unități.
 2. Persoanele care poate solicita deschiderea proceduri
de insolventă a unei unități administrativ-teritoriale

Potrivit art. 75 alin. (2) din Legea nr. 273/2006: „orice creditor sau grup de
creditori care are una ori mai multe creanțe certe, lichide și exigibile împotriva unei
unități administrativ-teritoriale, cu o valoare însumată care depășește 50% din bugetul
acesteia pe o perioadă de 120 de zile consecutive, poate introduce la tribunalul în a
cărui circumscripție își are sediul unitatea administrativ-teritorială o cerere de
deschidere a procedurii insolvenței acestei unități administrativ-teritoriale”.
Alin. (3) din cuprinsul aceleiași dispoziții legale citate adaugă: „În termen de
30 de zile de la solicitarea oricărei persoane interesate, ordonatorul principal de credite
al unității administrativ-teritoriale are obligația furnizării situației economico-financiare
și a concluziei de încadrare sau neîncadrare în prevederile alin. (1)”.
Astfel, dezvoltând prevederile din textul legal de mai sus observăm că poate cere deschiderea procedurii
insolvenței la adresa unei unități administrativ-teritoriale:
 un creditor a cărui creanțe se găsesc cel puțin în una dintre situațiile avute în vedere de art. 75 alin.
(1) teza a Il-a lit. a) sau b) din Legea nr. 273/2006;
 un grup de creditori a căror creanțe, însumate, se găsesc în situația reglementată de lit. a) a art. 75
alin. (1) sau, după caz, de lit. b), cu condiția ca, în cazul tuturor creanțelor de care se prevalează
acest grup de creditori (respectiv a tuturor celor luate în calculul ponderii de cel puțin 50% din
bugetul general al unității administrativ-teritoriale în cauză), scadența să fie mai veche de 120 de
zile;
 ordonatorul principal de credite al unității administrativ-teritoriale sau înlocuitorul său de drept
(primarul sau viceprimarul) ori președintele consiliului județean (sau vicepreședintele consiliului
județean), în oricare dintre situațiile enunțate de art. 75 alin. (1) lit. a) sau b) din Legea nr. 273/2006.
 3. Instanțele judecătorești implicate în procedura insolventei unităților
administrativ-teritoriale.
 
Potrivit art. 75 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, „judecătorul-sindic, prin hotărârea de deschidere a
procedurii de insolvență, va numi un administrator”. Alin. (7) stabilește că ,,în termen de 30 de zile
calendaristice administratorul judiciar elaborează planul de redresare a insolvenței, împreună cu ordonatorul
principal de credite, cu avizul direcției generale a finanțelor publice județene sau al Direcției Generale a
Finanțelor Publice a Municipiului București și al Camerei de Conturi Teritoriale”.
La rândul său, alin. (10) adaugă următoarele: ,Planul de redresare a insolvenței se supune aprobării
consiliului local, în termen de 10 zile de la întocmire conform prevederilor alin. (7) și devine obligatoriu atât
pentru autoritatea deliberativă, cât și pentru ordonatorul principal de credite al unității administrativ-
teritoriale”. În sfârșit, alin. (11) al aceleiași prevederi analizate stabilește faptul că: „în caz de neadoptare în
termenul prevăzut la alin. (10), administratorul va propune judecătorului-sindic emiterea hotărârii de
preluare a atribuțiilor de ordonator principal de credite de către administrator”.
Alineatul (12) al art. 75 din Legea nr. 273/2006 stabilește faptul că „administratorul va
monitoriza respectarea planului de redresare a insolvenței”. La rândul său, alin. (13) adaugă
următoarele: „În caz de nerespectare a planului de redresare a insolvenței, administratorul va
propune judecătorului-sindic suspendarea atribuțiilor de ordonator principal e credite și
emiterea hotărârii de preluare a atribuțiilor de ordonator de credite de către administrator".
În cazul în care o atare hotărâre este pronunțată de judecătorul-sindic și de la data pronunțării
ei, ca și în ipoteza avută în vedere de alin. (11) al aceluiași art. 75 din Legea nr. 273/2006,
„ordonatorului principal de credite și autorității deliberative a unității administrativ-teritoriale
le este interzisă exercitarea oricăror atribuții cu implicații financiare pe toată perioada
gestionării situației de insolventă, (...), atribuții care se exercită exclusiv de administratorul
judiciar”.
 4. Planul de redresare
 
Potrivit art. 75 alin. (9) din Legea nr. 273/2006, „planul de redresare a insolvenței
va cuprinde:
 măsurile de restabilire a viabilității financiare a unității administrativ-teritoriale;
 măsurile de continuare a prestării serviciilor esențiale ale unității administrativ-
teritoriale, pe toată perioada insolvenței acesteia;
 planul de achitare a debitelor către creditori”.
 Planul de redresare a insolvenței este, de regulă, aprobat, prin hotărâre, de către
consiliul local sau județean, după caz, al unității administrativ-teritoriale ajunse în stare de
insolvență, la propunerea ordonatorului principal de credite;
În stabilirea conținutului generic al oricărui plan de redresare a stării de insolvență, legiuitorul
s-a concentrat pe trei coordonate esențiale:
1.scăderea cât mai grabnică a cuantumului creanțelor, respectiv a numărului celor a căror
scadență este mai veche de 120 de zile;
2.asigurarea/prezervarea continuității serviciilor publice esențiale pentru colectivitatea locală
constituită la nivelul unității administrativ-teritoriale ajunse în stare de insolvență;
3.maximizarea veniturilor bugetare, astfel încât să crească şansele îndestulării a creditorilor
unității administrativ-teritoriale ajunse în stare de insolvență.
Prin urmare, scopul oricărui plan de redresare a insolventei este acela ca unitatea
administrativ-teritorială să realizeze lichidități, astfel încât să fie în măsură să stingă creanțele
care au determinat instituirea stării de insolvență; de a institui norme de conduită pentru
participanții la procedura de insolvență a unității administrativ-teritoriale.
 5. Rolul adunării creditorilor și al comitetului creditorilor.
1. Adunarea creditorilor.
 
Un rol important în derularea procedurii insolvenței unei unități administrativ-
teritoriale îl joacă adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.
Conform art. 25 din O.U.G. nr. 46/2013:
•Adunarea creditorilor este convocată prin notificare şi prezidată de administratorul judiciar.
Secretariatul şedințelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar.
•Creditorii menționați în lista depusă de unitatea administrativ-teritorial sunt convocați de
administratorul judiciar în cazurile prevăzute expres de prezenta ordonanță de urgentă şi ori de
câte ori este necesar.
•Adunarea creditorilor poate fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor
deținând creanțe în valoare de cel puțin 30% din valoarea totală a acestora.
 2. Comitetul creditorilor
• Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 46/2013, la prima şedință a adunării creditorilor aceasta poate numi un comitet
al creditorilor, format din 3-7 creditori, desemnați dintre creditorii ce dețin creanțe garantate sau
chirografare". La rândul său, conform art. 34 din aceeaşi ordonanță comitetul creditorilor are următoarele
atribuții:
• să analizeze situația unitătii administrativ-teritoriale şi să facă recomandări;
• să ia la cunoştință de rapoartele întocmite de administratorul judiciar să le analizeze și, dacă este cazul, să facă
contestații la acestea;
• să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul
judiciar şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri;
• să solicite administratorului judiciar suspendarea atribuțiilor de ordonator principal de credite al unității
administrativ-teritoriale;
• să introducă acțiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial.
 6. Închiderea procedurii insolvenței unităților
administrativ-teritoriale

• În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile stării de insolvență a unității

administrativ-teritoriale, judecătorul-sindic pronunță o hotărâre de închidere a procedurii,
chiar dacă nu au fost stinse creanțele cuprinse în planul de redresare. Restul creanțelor
nestinse în procedura de insolvență vor fi cuprinse în planul de redresare a stării de criză
financiară. De asemenea, în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile stării de
insolvență a unității administrativ-teritoriale, judecătorul sindic pronunță o sentință de
închidere a procedurii, chiar dacă nu au fost stinse toate creanțele cuprinse în planul de
redresare a stării de insolvență Art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 46/2013
Sentința de închidere a procedurii este notificată de administratorul judiciar direcției generale a
finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, după caz pentru efectuarea
mențiunii în registrul local al situațiilor de insolvență a unităților administrativ-teritoriale. In
sfârşit, art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 46/2013 stabileşte că hotărârea de închidere a procedurii
de insolvență a unității administrativ-teritoriale se afişează şi la sediul tribunalului care a
gestionat (din perspectivă judiciară) această procedură.
Prin urmare, în cazul unității administrativ-teritoriale, starea de criză financiară poate
preceda starea de insolvență, iar revenirea la starea de normalitate poate fi precedată de trecerea
de la insolvență la starea de criză financiară. Prin închiderea procedurii insolvenței unei unități
administrativ-teritoriale, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi toate persoanele implicate
sunt eliberate de orice sarcină sau responsabilitate care vizează procedura, unitatea
administrativ-teritorială şi patrimoniul acesteia, creditorii şi titularii de garanții.
 BIBLIOGRAFIE
Doctrină:

1.R. Bufan, Tratat practic de insolvență, Editura Hamangiu, București, 2014.

2.C. B. Nasz, Declanșarea procedurii insolvenței, Editura Hamangiu, București, 2014.
3.E. Tănăsică, Reorganizarea judiciara - o șansă acordată debitorului aflat în procedura
generala de insolvență, Editura Hamangiu, București, 2008.

Site-uri web:
1.http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/73527

1.http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/148391

1.http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/57426