Metode de determinare a parametrilor HLG

Tesutul sanguin
Sangele periferic
Organe hematopoietice:
1. Maduva osoasa, timus
2. Organele limfoide
centrale si periferice
(ganglioni limfatici,
splina)
 Sangele periferic
Cca 4,5-5 litri/ adult
Plasma + elemente figurate
celulare
Plasma- mediul lichid
-componente biochimice
(electroliti, glucide, lipide,
proteine)
- produse de anabolism si
catabolism
Celulele sanguine
Eritrocite (globule rosii, hematii) cca 4.5 mil/mm3.
Leucocite (globule albe) 6000-10.000/mm3
Trombocite (plachete) 250.000-350.000/mm3.
Eritrocite
Au structura de disc biconcav
Durata de viata de 120 zile
Reticulocitele (hematiile tinere, de 24h) inlocuiesc
hematiile imbatranite sau hemolizate (1-2%)
Eritrocite
Asigura respiratia tesuturilor prin legarea de O2 si
Co2.
Numarul de eritrocite - testul de baza pentru
evaluarea eritropoiezei.
 sunt investigate in continuare prin masurarea
concentratiei de hemoglobina si a hematocritului
pe baza lor analizorul calculeaza indicii eritrocitari:
VEM, HEM, CHEM si RDW (apreciaza calitativ
populatia eritrocitara).
Scaderea numarului de eritrocite
determina anemie - concentratia de hemoglobina,
hematocritul si/sau numarul de eritrocite sunt sub
valorile de referinta.
In anemia acuta datorata hemoragiei, numarul de
eritrocite si concentratia de hemoglobina raman
nemodificate in primele ore datorita pierderii
concomitente de plasma;
 in microcitoza marcata numarul de eritrocite poate
ramane in limite normale sau poate fi chiar crescut.
Cresterea numarului de eritrocite
Eritrocitoza:

1. cresterea masei eritrocitare totale

(policitemie/eritrocitoza absoluta)
2. consecinta reducerii volumului plasmatic (eritrocitoza
relativa/falsa)
 Interferente
1. Staza venoasa prelungita >2 minute in timpul
venopunctiei determina cresterea numarului de
eritrocite
2. Deshidratarea cu hemoconcentratie
consecutiva (arsuri severe, varsaturi/diaree
persistente) poate masca prezenta anemiei.
3. Hiperhidratarea pacientului (administrarea
masiva de lichide i.v.) poate determina niveluri
fals scazute ale numarului de eritrocite.
Interferente
4. Macrotrombocitele pot fi numarate ca eritrocite.
5. Numeroase medicamente pot determina cresterea
sau scaderea numarului de eritrocite:
pot scadea numarul de eritrocite aproape toate clasele
de medicamente;
pot determina cresteri ale numarului de eritrocite:
glucocorticoizii, antitiroidienele
 Hemoglobina
Componentul principal al
eritrocitelor (95% din proteinele
citoplasmatice eritrocitare) si
serveste ca vehicul pentru
transportul O2 si CO2.
Tetramer format din 2 perechi de
lanturi polipeptidice (globine),
fiecare dintre acestea fiind conjugat
cu un grup hem (fier + porfirina)
 Hemoglobina
Numarul de eritrocite, Hb si Hct
pot fi analizate aplicand “regula
lui trei”
nr. Er x3 ~ valoarea Hb.
Hct = Hb (g/dL)X 3
O deviere mare de la aceasta
regula semnifica existenta de
anomalii ale indicilor eritrocitari
-aspectul frotiului de sange
Semnificatie clinica
1.Scaderea hemoglobinei determina aparitia
anemiei. (Hb, Ht, Nr E, indicii eritrocitari, frotiu)
2. Cresterea hemoglobinei apare in
eritrocitoza/policitemie.
Valorile critice: Hb <5g/dL – angina pectorala
si poate surveni decesul;
Hb >20 g/dL - poate duce la blocarea capilarelor
ca urmare a hemoconcentratiei
Hematocritul

Hematocritul masoara raportul dintre volumul

ocupat de eritrocite si volumul sanguin total.
Valori normale ale hematocritului:
- la barbati = 40-48%
- la femei = 36-42%
- la copii 2-15 ani = 36-39%
Hematocrit
1.Scaderea hematocritului:
- anemie; la un Hct <30% un pacient este moderat –
sever anemic;
- cresterea volumului plasmatic (sarcina).
2. Cresterea hematocritului:
eritrocitoza/policitemie;
hemoconcentratie ( aport insuficient de lichide, copii
mici, varstnici, poliurie etc.)
Indicii eritrocitari
Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al
volumului si continutului in hemoglobina:
Volumul eritrocitar mediu (VEM) – reprezinta
volumul ocupat de un singur eritrocit (N=80-100fL)
Metoda de determinare – VEM este calculat dupa
urmatoarea formula:                                                   
                  Hct (%) x 10
VEM =    ——————–   
               Nr.Er.(x106/μL)
Indicii eritrocitari
Hemoglobina eritrocitara medie (HEM) – este o
masura a continutului mediu de hemoglobina pe
eritrocit. (N= 26–34 pg)
Metoda de determinare
                     Hb(g/dL) x 10
   HEM =    ——————–
                     Nr.Er.(x106/μL)
Indicii eritrocitari
Concentratia eritrocitara medie de hemoglobina
(CHEM) – masoara concentratia medie de Hb dintr-un
volum dat de eritrocite (N= 32-36 g/dL )
Metoda de determinare
                                  Hb (g/dL) x 100
               CHEM =    ——————–
                                            Hct (%)
Indicii eritrocitari
Largimea distributiei eritrocitare
(RDW) – este un indice eritrocitar care
cuantifica heterogenitatea volumului
celular (gradului de anizocitoza).
Valori de referinta – 11.6-14.8 coeficient
de variatie (CV) a volumului eritrocitar
Leucocite

granulocite / a-granulocite.
Leucocite
Granulocitele:
prezinta in citoplasma granulatii (trei tipuri de
granulocite in functie de afinitatile de colorare):
neutrofile
eozinofile
bazofile
Sunt numite leucocite polimorfonucleare datorita
nucleului multilobulat.
Leucocite
Nongranulocitele
nu contin in general granulatii citoplasmatice
distincte si au nucleul nonlobulat fiind denumite si
leucocite mononucleare

 limfocite
 monocite
Leucocite
Valori 5000-10.000/mm3.
Procentual repartizate:
Neutrofile 60-70% (4000-5000/mm3),
Granulocitele eozinofile 2-3% (200-250/mm3),
Granulocitele bazofile 0.5-1% (5-10/mm3)
Limfocitele 25% (1500-2500/mm3)
Valori critice – numar de leucocite <500/µL,
respectiv >30000/µL
Neutrofile
- cel mai numeros tip de
leucocite
 rol major in apararea
antiinfectioasa primara a
organismului prin fagocitarea
si digestia microorganismelor
 Valori de referinta: la adult =
2000-8000/µL; 45-80% din
leucocite
 Neutrofile- semnificatie clinica
Neutrofilia:  >8000/µL
Infectii bacteriene acute
localizate si generalizate
Infectii virale, fungice si
parazitare: neutrofilia este usoara
si este prezenta doar in faza
initiala.
Boli inflamatorii cronice
(bronsita, colita, dermatita etc)
Neutrofile- semnificatie clinica

Neutrofilie
Toxice si medicamente: corticosteroizi.
Tumori maligne - ca urmare a reactiei inflamatorii,
necrozei tumorale.
Boli mieloproliferative cronice (leucemia mieloida
cronica, policitemia vera, metaplazia mieloida cu
mielofibroza)
Neutrofile – semnificatie clinica
Neutropenia:
 usoara (1000-1500/µL),
moderata (500-1000/µL)
severa (<500/µL)
Valori critice – numar de neutrofile <200/µL sau
agranulocitoza – risc de infectii sistemice fatale.
Neutropenia
Infectii bacteriene severe
 septicemie in special cu bacterii Gram
negative
 infectii virale: neutropenia survine in primele
1-2 zile si persista 3-7 zile.
neutropenie prelungita poate aparea in infectii
cu v. hepatitic B, v. Epstein-Barr, HIV, fungi,
rickettsii.
Substante chimice, toxice si medicamente:
Eozinofile
Eozinofilia >500/µL
 boli alergice,
 parazitare
 boli maligne
 granulatii intracitoplasmatice
care manifesta afinitate
crescuta pentru colorantii
acizi (eozina) colorate rosu-
stralucitor in microscopia
optica
Bazofile
granulatii intracitoplasmatice care se coloreaza
metacromatic cu coloranti bazici (giemsa)
Valori de referinta – bazofile = 0-200/µL
Bazofile
Bazofilia: >200/µL:
boli alergice: rinita alergica, polipoza nazala, sinuzita
cronica, astm, dermatita atopica, alergii
medicamentoase.
Leucemia mieloida cronica si alte sindroame
mieloproliferative
Postradiatii ionizante.
Infectii: tuberculoza, varicela, gripa.
Injectarea de particule straine.
Hipotiroidism.
Bazofile
Bazopenia: <20/µL:
Infectii in faza acuta.
Reactii de stres (sarcina, infarct miocardic).
Dupa tratament prelungit cu steroizi,
chimioterapie, iradiere.
Absenta ereditara a bazofilelor.
Monocite
 sunt cele mai mari celule din
sange;
 fac parte din sistemul fagocitic
 sunt eliberate in sange si
migreaza in diferite tesuturi si
se diferentiaza in macrofage
tisulare.
Valori de referinta – 0-
1000/µL, 0-15% din leucocite.
Monocite
Monocitoza: >1000/µL:
 infectiile bacteriene, tuberculoza.
Leucemia mielomonocitara cronica, leucemia
monoblastica acuta, boli mieloproliferative
cronice.
Carcinoame: stomac, san, ovar.
Boala Hodgkin, limfoame.
Postchirurgical, postsplenectomie.
Reactii medicamentoase.
Monocite
Monocitopenie:
<100/µL (conditie
extrem de rara)
Tratament cu prednison
(tranzitoriu).  
Infectii severe care
determina si
neutropenie. 
Infectie HIV. 
Anemie aplastica
Limfocite
 populatie celulara
heterogena care difera in
functie de origine, durata de
viata, localizare la nivelul
organelor limfoide si de
functie.
Limfopoieza (organe limfoide
- maduva osoasa, timus)
 limfocitele T,
 limfocitele B,
 natural killer (NK)
Limfocite
Valori de referinta – adult: 1000-4000/µL
Valori critice – numar de limfocite <500/µL creste
riscul de infectii virale.
Limfocitoza: >4000/µL
  A. Cauze benigne:
Infectii virale (Epstein-Barr, hepatita acuta virala,
citomegalovirus etc.)
  B. Cauze maligne:
Leucemii limfocitare cronice, limfom
Limfocite
Limfopenie: <1000/µL
Imunodeficiente congenitale: sindroame de
imunodeficienta combinata. 
Infectia HIV (scaderea selectiva a celulelor CD4 +). 
Chimioterapia, radioterapia, medicatia
imunosupresoare. 
Lupus eritematos sistemic (sunt prezenti anticorpi anti-
limfocitari)
Virusul gripal (limfopenia apare tipic dupa rezolvarea
infectiei). 
Anemia aplastica. 
Trombocite
fragmente citoplasmatice
anucleate,
rotund-ovalare, plate
 diametru 2-4 microni.
Celula progenitoare
multipotenta-megakariocite-
trombocite
Implicate in hemostaza-formarea
trombusului plachetar
Trombocite
Indicatii
Investigarea unei sangerari neexplicate,
boala hemoragica sau boala trombotica
In cadrul unui profil de coagulare
Monitorizarea tratamentelor care induc
supresie medulara (iradiere,
chimioterapie)
Metoda de determinare
Analizorul automat
Sau estimare a numarului de trombocite pe un frotiu de
sange
Cand frotiul este analizat cu obiectivul 100X fiecare
trombocit/camp reprezinta cca 10.000Trx106/L.
Asadar un frotiu normal ar trebui sa prezinte cca
14Tr/camp.
Trombocite
1. Trombocitoza >1.5×109/μL, precum si trombocitoza la
pacienti varstnici si/sau cu boli cardiovasculare
prezinta risc de tromboza.
2. Trombocitopenia <20×103/μL se asociaza cu risc de
sangerari spontane interne/externe (risc 1% de
hemoragii intracraniene)
Semnificatie clinica
Trombocitemie/trombocitoza (cresterea numarului de
trombocite).
1. Trombocitoza tranzitorie: efort fizic, nastere etc
2. Trombocitoza primara:trombocitemie ereditara, sdr
mieloproliferative
Trombocitoza
Trombocitoza secundara/reactiva:
Boli infectioase
Boli inflamatorii
Boli maligne
Splenectomie
Deficit de fier
Postchirurgical
Trombocite

Scaderea numarului de trombocite (trombocitopenia)

distructie accelerata a trombocitelor prin procese
imunologice sau nonimunologice (proteze vasculare,
catetere)
Productie scazuta de trombocite (boli medulare
infiltrative, radiatii ionizante, trombocitopenii
ereditare)
Interferente

Trombocitele cresc la altitudine, in timpul

iernii, dupa efort fizic intens
Scad inaintea menstruatiei si in sarcina
Interferente
Analizorul poate arata o falsa
trombocitopenie:
-agregate trombocitare induse de
anticoagulantul EDTA
- prezenta de trombocite gigante
- satelismul plachetar la suprafata
neutrofilelor segmentate
- prezenta de fragmente
eritrocitare, microsferocite,
fragmente leucocitare pot
determina valori fals crescute
ale trombocitelor
Schizocite
Metoda impedantei electrice (de focalizare
hidrodinamica)
Principiul de determinare al numarului de eritrocite (RBC),
plachete (PLT), hematocrit (HCT) si plachetocrit (PCT).
Principiu:
- dilutia probei de sange si directionarea printr-o
microapertura calibrata plasata intre doi electrozi (legati la
un circuit prin care trece curent electric).
Metoda impedantei electrice (de focalizare
hidrodinamica)
Principiu:
- fluxul de proba prin apertura este focalizat (metoda
focalizarii hidrodinamice) astfel incat prin apertura sa
treaca o singura celula la un moment dat.
- prezenta unei celule in apertura duce la cresterea
rezistentei electrice a mediului dintre cei doi electrozi.
Metoda impedantei electrice (de focalizare
hidrodinamica)

Din analiza numarului de pulsuri inregistrate se

determina numarul de eritrocite (RBC) si de trombocite
(PLT) din unitatea de volum de proba.
Din analiza statistica a amplitudinii pulsurilor generate
de eritrocite se determina valoarea hematocritului iar
din cea a amplitudinii pulsurilor generate de trombocite
se determina plachetocritul.
Metoda cu SLS-hemoglobina
Analizorul determina direct concentratia hemoglobinei
cu ajutorul surfactantului Sodiu-Lauril-Sulfat (SLS).
Reactia chimica include urmatoarele etape:
hemoliza eritrocitelor,
alterarea conformatiei moleculei de globina,
oxidarea fierului de la starea feroasa (Fe2+) la starea
ferica (Fe3+) cu formarea methemoglobinei care se
combina cu SLS si formeaza SLS-hemoglobina.
 formarea SLS-Hb masurabila fotometric.
Avantaje: nu se folosesc substante toxice.
Principiul de determinare a constantelor
eritrocitare
MCV (fl)= (HCT/RBC) X 10
MCH (pg)= (HGB/RBC) X10
MCHC (g/dl)=(HGB/HCT) X100
MPV (fl)= (PCT/PLT) X1000
RDW – se determina din analiza histogramei de
distributie a volumelor eritrocitare
PDW - se determina din analiza histogramei de
distributie a volumelor trombocitare.
Citometrie in flux
Principiul de determinare a numarului de leucocite (WBC) si a fractiilor
leucocitare (limfocite, monocite, neutrofile, eozinofile, bazofile)
Permite analizarea caracteristicelor fizice si chimice ale celulelor. Proba
de sange este aspirata, diluata si colorata
 Celulele sanguine trec apoi in linie, una cate una, prin centrul camerei de
flux, unde raza laser emisa de semiconductor loveste celulele sanguine.
Ca urmare, lumina va fi dispersata in directii diferite.
Prin analiza luminii dispersate se pot diferentia celulele dupa marime si
continutul intern.
Diferentierea leucocitelor se realizeaza prin metoda citometriei in flux in
doua module de citire DIFF si BASO.
Citometria in flux
Citirea in metoda DIFF
Principiu: proba este tratata cu un detergent care lizeaza
eritrocitele si trombocitele si produce pori in membrana celulara
a leucocitelor
Apoi proba este trata cu polimetina (colorant fluorescent) care
se leaga la acizii nucleici (ADN, ARN) si la organitele celulare.
Un acid organic se leaga specific la granulatiile din eozinofile si
permit diferentierea lor de neutrofile.
Proba este directionata spre modulul de citire DIFF si este
supusa radiatiei laser cu lungime de unda de 633nm.
La acesta lungime de unda continutul nucleic al leucocitelor
marcat cu polimetina emite lumina fluorescenta.
Citometrie de flux
Se analizeaza lumina emisa fluorescent, lumina dispersata lateral si
frontal.
Din analiza luminii dispersate frontal- se diferentiaza celula dupa
diametrul celular.
Din analiza luminii dispersate lateral- se diferentiaza celula dupa structura
interna complexa
Citometrie de flux
Din analiza luminii emise fluorescent se determina celulele cu
continut ridicat de acizi nucleici, celulele imature si celulele
care produc anticorpi.
Prin combinarea analizei celor 3 tipuri de radiatie se
diferentiaza limfocitele, monocitele, neutrofilele, eozinofilele.
Citometrie in flux

Citirea in modul BASO

principiu: proba este tratata cu un detergent care
lizeaza celulele rosii, trombocitele si toate leucocitele
cu exceptia bazofilelor.
Proba este directionata spre modulul BASO si
analizata lumina dispersata frontal si lateral.
 Citometrie in flux
Principiul de determinare a numarului de reticulocite.
Proba de sange aspirata este diluata, colorata si directionata catre
modulul de citometrie in flux ducand la aparitia unei scattergrame
bidimensionale.
Analiza acesteia scattergrame duce la impartirea in eritrocite,
reticulocite si trombocite
Citometrie in flux
In functie de intensitatea fluorescentei emise
reticulocitele se subimpart in 3 populatii (LFR, MRF,
HFR).