Experienta inrtrauterina si

dezvoltarea
psiho-neuro-emotionala a fatului.
Noi orizonturi de cercetare

Gligor Mihaela
Anul II, Psihologie
Rezumat:
Procesul aparitiei si dezvoltarii unui copil este un proces
interactiv si dinamic ce persupune mecanisme foarte complexe
care au loc la nivel neuronal, celular si emotional si care sunt
in stransa legatura cu mediul asa cum este el perceput de mama
in cele noua luni de sarcina. Prezentul articol isi propune sa
arate modul cum se structureaza informatia la cele trei nivele,
potrivit noilor descoperiri ale stiintei, atragand astfel atentia
asupra rolului hotarator pe care il are mediul in acest proces.
 Dezvoltarea neuronala la fat
Cercetarile lui Gerard Huther, neurobiolog, si Krens Inge, psihoterapeut,
specialist in psihologie prenatala, avanseaza teoria importantei deosebite a
experientelor inrauterine. Cei doi demonstreaza ca structurile complexe de
aprehensiune rezulta din combinatia dintre ADN-ul uman si experienta
intrauterina, care este comuna tuturor indivizilor, insa nu neaparat identica.

Cei doi afirma ca majoritatea legaturilor neuronale si a

conexiunilor sinaptice sunt legate atat de ceea ce este dat
genetic, cat si de experientele pe care embrionul, apoi
fetusul le traverseaza in dezvoltarea sa. In uter, fatul invata
sa simta pe doua cai distincte: prin intermediul cordonului
ombilical si al placentei, iar pe de alta parte, prin
intermediul simtului tactil si auditiv, cele mai dezvoltate in
acea perioada.
 David Chamberlain, cercetator in domeniul
psihologiei prenatale, a observat ca inca din primele
luni de sarcina, fatul poseda o capacitate senzoriala
care este strans legata de instinctul de explorare.
Daca simtul tactil este primul simt care se dezvolta
la fat, auzul se dezvolta tot in aceasta perioada, fatul
fiind “atent” la tot ce se intampla cu mama, cu el si
cu mediul.

Orice schimbare emotionala a mamei produce modificari hormonale care sunt

receptionate de fat prin intermediul sangelui. De pilda stresul determina cresterea
ritmului cardiac, a respiratiei, disponibilitatea de a se misca mai mult.
Daca inca din uter individul invata sa simta “teama” sau “fericire” in legatura cu
anumite evenimente care se pot repeta, atunci este firesc sa ne gandim ca acestea se
pot asocia unor conexiuni sinaptice care se constituie mai tarziu in pattern-uri de
reprezentare sau de preceptie.
 Receptionarea pe diferite canale de catre fat a mesajelor din afara “ofera un
intreg set de oportunitati de a invata prin experimentari si confruntari,
comparand pattern-uri neuronale care deja s-au format in creierul sau cu noul
pattern care a fost creat de stimularile externe, incercand sa integreze sau sa
inlocuiasca noul pattern cu cel vechi”(Huther G. si Inge K.). Se produce astfel
un fel de “remodelare neuronala”. In masura in care stimularile respective au un
caracter continuu, creierul dezvolta noi legaturi neuronale considerate
“normale”, desi ele pot fi dezadaptative pentru conditia fatului.
Conform studiilor efectuate in ultimii ani in legatura cu capacitatea
individului de a inregistra informatia sub diferite aspecte, lumea ar trebui sa ia
in considerare un alt model al dezvolatrii neuronale a fatului, un model mult
mai complex, cu largi perspective in ceea ce priveste importanta mediului in
perioada prenatatala.
 Memoria celulara si rescriere genetica

Odata cu descoperirea genomului uman, majoritatea

oamenilor de stiinta ajunsesera la concluzia ca tot ceea ce
suntem astazi
este influentat genetic. Astazi se pune din
ce in ce mai des problema ca o buna parte din ceea ce
suntem se datoreaza mediului, care are calitatea
extraordinara de a influenta geneticul.

Bruce Lipton, specialist in biologie celulara, afirma ca “aceea capacitate de

raspuns a indivizilor la conditiile de mediu percepute de mamele lor inainte de
nastere le permite sa-si optimizeze dezvoltarea genetica si fiziologica pe
masura ce se adapteaza la mediul inconjurator perceput”(mecanisme
epigenetice).
 Cercetari efectuate asupra bacteriilor de John Cairns
in anii ‘80 au confirmat ipoteza ca organismele vii sunt
“sisteme dinamice” capabile sa reprogrameze
comportamentul genetic si sa se acomodeze schimbarilor de mediu.
Anumite experimente efecuate de Lipton B. privind nucleul unei celule, au
aratat ca de fapt membrama acesteia are un rol mai important decat nucleul in
adaptarea organismului la mediu si in reglarea dinamicii
la nivel intracelular. Astfel nu doar genomul influenteaza cresterea si
dezvoltarea ci si mediul in care se dezvolta embrionul, acesta fiind de maxima
importanta in dezvoltarea psiho-fiziologica a individului.
Mai mult decat atat, s-a ajuns la concluzia ca fiintele vii functioneaza in
conformitate cu doua principii ce conduc la dezvoltarea speciei, de crestere si
supravietuire. Genele de crestere sunt atrase de stimuli ce sustin viata iar genele
de supravietuire resping stimulii ce ameninta viata. Ele doua, ca si principii la
nivel celular functionand unul in detrimentul celuilalt.
 Pe de alta parte procesele metabolice ce sustin protectia actioneaza in
detrimentul celor care sustin cresterea. Astfel semnalele de la un mediu suportiv
incurajeaza programele genetice ce sustin cresterea iar cele ce percep mediul ca
fiind ostil declanseaza selectia programelor genetice ce sustin protectia in
defavoarea cresterii.
Odata devenind cunoscute trasaturile unui mediu, ele sunt asociate unui
raspuns comportamental mult mai adecvat, astfel legatura dintre input(stimuli
de mediu) si output(raspuns celular) va deveni un program ce va fi inregistrat la
nivel celular. Procesul a fost denumit “invatare celulara si memorie”.
Informatia este encodata sub diferite forme prim mai multe modalitati, atat
neuronal, cat si celular, fapt ce schimba perspectiva asupra lucrurilor, in sensul
in care s-ar putea explica nu doar exixtenta si memoria prenatala, dar si
dezvoltarea unor atitudini predispozitionale inca din uter.
 Creierul emotional

Perspectiva asupra “creierului emotional” a oferit-o

neurochirurgul australian Richard Bergland, care a dat
o noua definire a creierului, numindu-l
“o glanda gigant”, datorita productiei de hormoni sau a
receptorilor pentru anumiti hormoni care sunt produsi
altundeva in corp.

S-a pus accentul pe receptorii specializati in detectarea hormonilor in intreg

corpul, un loc special fiind ocupat ne neuropeptide, compusi aminoacizi cu
funtie informativa, produsi de celulele nervoase. Precum niste mesaje
moleculare, acestea duc semnale sau comenzi de la creier spre fiecaree celula a
corpului, prin fluidele acestuia. Activarea acelor moolecule mesager fiind
importanta in dezvoltarea umana in general si in dezvoltarea fatului in special.
 Descoperirea a permis lui Candace Pert, specialista in psihoneuroimunologie
sa emita ipoteza conform careia neuropeptidele leaga cele trei sisteme: nervos,
endocrin si imunitar.

Acest sistem de molecule mesager si receptori pentru astfel de molecule este,

dupa ea, “o retea psihosomatica de comunicatie” sau mai bine spus, “legatura
dintre minte, corp si emotii”.
Se pare ca memoria capata valente din ce in ce mai largi, iar descoperirea
neuropeptidelor ca substante cu caracter informational, a mecanismelor epigenice
si a legaturilor neuronale complementare arunca o noua lumina asupra
problematicii psihice a fatului.
Asadar conceperea unui copil este considerata ca fiind un proces dinamic si
interactiv intre parinti si fat. Faptul ca acestia isi doresc sau nu copilul, modul in
care interactioneaza unul cu celalalt, dar si cu fatul, modul in care mama percepe
mediul, activeaza informatii sub forma unui chimism emotional care influenteaza
dezvoltarea fiziologica, neuronala si psihica a propriului copil inca de la
conceptie.
Bibliografie:

Chamberlain, D.(1998), The mind of your newborn baby,

North Atlantic Books, Berkley
Huther, G., Inge, K.(2005), Das Geheimnis der ersten neun
Monate. Unsere fruhestern Pragungen, Dusseldorf,
Walter Verlag
Lipton, B.(1998), Nature, nurture, and the power of love,
Journal of prenatal and perinatal psychology and
health, 13
Lipton, B.(2001), Nature, nurture, and human development,
Journal of prenatal and perinatal psychology and
heatlth, 16
Lipton, B.(2007), The biology of belief, Santa Rosa,
C.A.: Mountain of love, Elite Books
Pert, C.(1999), Molecules of emotions: the science behind
mind-body medicine, Touchsone, Rockefeller
Center, New York