ANOREXIA

NERVOASĂ
Generalități
• Anorexia nervoasa reprezintă diagnosticul psihiatric care descrie o tulburare alimentară a cărei
manifestare se traduce prin scăderea voluntară, excesivă a greutăţii corporale, mult sub limita standard, o
deformare a imaginii asupra propriului corp şi o frică obsesivă de îngrăşare. Persoanele afectate de
anorexia nervoasa se supun unor exerciţii fizice excesive, îşi impun voluntar să se înfometeze şi adopta
diverse măsuri inadecvate de control al greutăţii, precum: suplimente pentru slăbit, diuretice. Astfel,
putem spune că psihopatologia legată de anorexia nervoasa orbitează asupra siluetei, scăderea în
greutate, fiind singura sursă prin care pacientul îşi poate alimenta stimă de sine.
• Această boală afectează în special adolescentele şi femeile tinere, cu vârste cuprinse între 16-26 de ani.
Aproximativ 10% din persoanele diagnosticate cu anorexie nervoasa sunt de sex masculin. Afecţiunea
este diagnosticată, cel mai frecvent în ţările dezvoltate, în cele subdezvoltate, această întâlnindu-se foarte
rar. Indicele de masă corporală (IMC), la persoanele cu anorexie, este mai puţin de 17,5.
Tipuri de anorexie
Anorexie purgativă – ce presupune eliminarea prin vărsături autoprovocate, administrarea neadecvată de laxative, abuz de
diuretice, clisme;
Anorexie restrictivă – caracterizată prin ingestia insuficientă de alimente care sunt sub nivelurile calorice necesare organismului,
altfel spus, supunerea în mod voluntar la înfometare.
Anorexia nervoasă – Cauze
• Nu sunt clar înţelese, în prezent, dar există diverşi factori care pot avea ca rezultat dezvoltarea acestei boli, precum: factori
psihologici, sociali şi biologici. Se poate constata, astfel, că anorexia nervoasă nu este numai o tulburare alimentară.
• Factori sociali: promovarea idealului de imagine, care presupune forme suple. De semenea, profesiile, cum sunt cea de
fotomodel, gimnastica de performanţă sau baletul, impun condiţii în ceea ce priveşte silueta. Se pare că şi genele ar fi implicate.
Studiile afirmă că, în multe cazuri, familiile persoanelor cu anorexie au prezentat, la rândul lor, diverse tulburări de dispoziţie
sau anxioase.
• Factori biologici: tulburări hormonale, carenţa anumitor nutrienţi şi vitamine, nivele neadecvate de serotonină, un
neurotransmiţător care influenţează dispoziţia, funcţia sexuală, somnul şi poftă de mâncare şi o cantitate mică de noradrenalină.
De asemenea, şi leptina, un hormon secretat de celulele adipoase ce are rolul de în reglarea apetitului, este scăzut.
• Factori psihologici. Aici pot fi incluse comorbidităţi, precum: tulburări obsesiv-compulsive, tulburări anxioase, perfecţionism
dus la extrem, tendinţa către depresii, tulburare de personalitate borderline, grad înalt de obsesionalitate. De asemenea, boala
poate apărea ca reacţie la problemele adolescenţei, unii pacienţi, prin acest comportament, dorind să atragă atenţia sau
aprecierea părinţilor.
Semne și simptome
• Manifestările anorexiei
• • Pofta de mâncare nu este afectată, pacientului îi este foame, dar se
înfometează,
• Ţinerea continua a dietelor pentru slăbit, chiar şi în condiţiile unei
greutăţi suboptime,
• Prezenţa oboselii şi a asteniei,
• Obsesii legate de conţinutul caloric şi în grăsime al alimentelor,
• Status depresiv, letargie, iritabilitate,
• Izolare socială,
Semnele clinice ce pot apărea în cadrul bolii:
• • Amenoree (abesenta menstruaţiei sau lipsa a 3 cicluri menstruale
consecutive), pubertate întârziată,
• Apariţia părului de tip lanugo: par fi şi subţiere, ca „puful”
asemănător parului nou-născutului care poate creşte pe faţă sau corp,
• Piele uscată, palidă,
• Senzaţia de frig, mai ales la nivelul extremităţilor,
• Căderea părului, sau subţierea acestuia,
• Tensiune arterială si ritmul cardiac scăzut,
• Prolaps de vâlvă mitrală datorată exerciţiilor fizice efectuate în
exces,
Criteriile diagnostice ale anorexiei nervoase
• Conform „Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders” (DSM-5) sunt precizate:
• • Refuzul de a se alimenta suficient pentru menţinerea unei greutăţi normale corespunzătoare vârstei şi inaltimei.
• Frica de a se îngraşa reflectată în măsurile de mentinere unei greutati mai mici faţă de limita de greutate minimă considerată a fi normală, precum
provocarea vomei şi ingestia de laxative şi diuretice nejustificată.
• Viziunea greşită asupra aspectului fizic demonstrată prin negarea greutăţii neadecvate şi disimularea alimentării.
• În acest caz, diagnosticul poate fi dificil, cu atât mai mult cu cât persoana afectată îşi ascunde problema. Diagnostiarea în timp util este foarte
importantă, întrucât poate preveni apariţia unor complicaţii aferente bolii şi poate face posibilă o recuperare completă. Membrii familiei ar trebui să
recunoască simptomele anorexiei şi să se adreseze medicului la timp.

Tratament
• Prima măsură este tratarea nutritională a pacientului prin alimentaţie orală, iar dacă nu este posibil, din cauza severităţii subnutriţiei, parenteral.
Tratamentul endocrinologic cu substituţie de hormoni estrogenici: vizează tratarea amenoreei şi osteoporozei.
Tratament psihilogic: se practică tehnici psihoterapeutice precum: psihoterapia cognitiv-comportamentală, terapia familială, hipnoza, psihoterapie
interpersonală.
Tratament medicamentos care se axează pe diminuarea simptomatologiei, fără să aibă rezultate clare:
Anxiolitice benzodiazepinice: Alprazolam (Xanax), Bromazepam (Lexotanil) şi inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei : Paroxetina (Zoloft),
Fluoxetina (Prozac).