Sunteți pe pagina 1din 6

Una dintre trăsăturile esenţiale ale economiei mondiale o reprezintă sporirea contribuţiei grupului ţărilor în dezvoltare

şi emergente la PIB-ul mondial şi fluxurile comerciale şi investiţionale internaţionale, reflectată prin transferul treptat
de putere geopolitică şi economică de la Vest spre Est. Printre factorii determinanţi se numără: transformările profunde,
de natură economică, socială, politică din aceste economii, continuarea progresului tehnic, dezvoltarea infrastructurii,
conturarea unei clase de mijloc tot mai numeroase şi creşterea nivelului de trai.
Ţările dezvoltate domină, însă, în continuare producţia, comerţul, transferul de tehnologie şi stocul de investiţii străine
directe (ISD) la nivel global. Totodată, se remarcă evoluţia rapidă a preferinţelor consumatorilor, procesul de
îmbătrânire a populaţiei şi creşterea speranţei de viaţă. Pe această bază, tiparul fluxurilor comerciale internaţionale
continuă să se schimbe odată cu deplasarea punctului de echilibru dintre cerere şi ofertă.
În ultimele şase decenii, comerţul internaţional a înregistrat o dinamică accelerată, întreruptă
doar de episoade trecătoare. Progresele din sfera tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor,
dezvoltarea infrastructurii şi diminuarea treptată a costurilor de transport şi comunicaţii,
extinderea serviciilor „suport” pentru comerţ, relocalizarea capacităţilor de producţie în ţări
atractive din perspectiva abundenţei factorilor şi costurilor de producţie sunt doar câţiva
determinanţi ai acestei evoluţii pozitive.

Episoadele protecţioniste din anumite sectoare şi intervale de timp au fost în mare parte
neutralizate de marele curent al liberalizării. Cercetările empirice au arătat că ţările care s-au
integrat în economia mondială au înregistrat ritmuri mai rapide de creştere economică şi s-au
apropiat mai repede de un nivel ridicat al bunăstării comparativ cu cele care au ales calea
protecţionismului, deşi adesea liberalizarea s-a realizat treptat şi ţinând cont de nevoile
specifice de protecţie temporară din anumite industrii în formare

Pe baza transformărilor din economia mondială din ultimele decenii, au început să se


contureze noi tendinţe şi în planul schimburilor comerciale internaţionale. Printre acestea se
numără: apariţia unor noi forme de cooperare şi integrare regională, creşterea importanţei
comerţului cu servicii şi intensificarea legăturilor dintre comerţul cu bunuri şi servicii,
tendinţa generală de creştere a preţurilor produselor de bază, dar însoţită de urcuşuri şi
coborâşuri (evidenţiind volatilitatea acestora), apariţia unor noi mari puteri comerciale
(China, Coreea de Sud, Rusia)
Tendinţele protecţioniste se suprapun transformărilor structurale profunde din economia mondială. Aceste
transformări reflectă cea de-a patra revoluţie industrială, bazată deopotrivă pe noi tehnologii şi
digitalizarea economiilor şi faptul că în costurile totale de producţie, importanţa costurilor forţei de muncă
este în scădere. Avantajele competitive ale industriei prelucrătoare concentrate în zone cu un cost redus al
forţei de muncă au început să se diminueze odată cu prezenţa în creştere a roboţilor industriali, ceea ce a
determinat deja schimbarea configuraţiei reţelelor globale de producţie (RGP).

La aceasta se adaugă şi creşterea costului forţei de muncă în economiile emergente şi sporirea riscurilor
geopolitice, ceea ce creează premise solide pentru mutarea activităţilor de producţie în ţările de origine. Însă şi
ţări în dezvoltare/emergente, precum China, India, Brazilia şi Mexic, dispun de stocuri semnificative de roboţi
industriali, noi tehnologii şi economii digitalizate. Companiile multinaţionale prezente în aceste ţări pot decide
să rămână, pentru a beneficia în continuare de aptitudinile forţei de muncă şi pentru a evita costurile
suplimentare generate de delocalizarea capacităţilor productive. Deşi tendinţa de delocalizare a producției
(repatrierea facilităților de producție în țările de origine sau în altele) se va intensifica în următorii ani, pe fondul
automatizării producţiei internaţionale şi a lanţurilor globale ale valorii (LGV), aceasta nu va afecta uniform
toate industriile şi ţările lumii, iar delocalizarea motivată de raţiuni tehnologice va rămâne limitată 
Ierarhiile celor mai bine clasate 10 economii pe grupe de venituri în funcţie de indicele global al
inovării la nivelul anului 2020 (în paranteză, poziţia ocupată în clasamentul mondial al celor 131 de
economii analizate)
 Din 2011, Elveţia ocupă locul 1. Coreea de Sud a intrat pentru prima dată în top 10 în 2020. În 2020, China s-a menţinut pe locul al 14-lea, în 2019
intrând pentru prima dată în top 15. Este singura economie cu venituri medii care se află în top 30. Pe parcursul ultimilor şapte ani, China, Filipine,
India şi Vietnam sunt economiile din top 50 cu cele mai semnificative progrese în materie de inovare. Deşi Brazilia ocupă doar locul 62 în
clasamentul mondial al economiilor în funcţie de indicele global al inovării la nivelul anului 2020 (în urcare cu 4 poziţii faţă de 2019), totuşi are o
intensitate a cercetării-dezvoltării comparabilă cu ţări europene (precum Spania şi Portugalia), are companii multinaţionale în domeniul cercetării-
dezvoltării şi găzduieşte clustere majore în domeniul ştiinţei şi tehnologiei.
Ţinând cont de faptul că schimburile comerciale şi investiţiile internaţionale gravitează în jurul lanţurilor globale ale valorii,
prin circuitul inputurilor generate şi receptate pentru producţia de export, este de aşteptat ca orice nou val de protecționism
să genereze costuri semnificative, amplificate de o serie de factori:

hiperspecializarea în sarcini şi remodelarea lanţurilor de aprovizionare, prin


producţia de părţi componente, reorganizarea acestora (relocalizare, scurtare etc.),
care implică multiplicarea are efecte directe asupra companiilor partenere,
costurilor de-a lungul LGV inclusiv prin imposibilitatea unora dintre ele să mai
furnizeze părţi, componente şi servicii sau să
respecte termenele de livrare

măsurile protecţioniste îndreptate împotriva unei


ţări se repercutează asupra tuturor participanţilor la
LGV, inclusiv asupra iniţiatorilor acestora, sporirea costurilor de tranzacţionare este
neavând efecte doar asupra ţărilor direct ţintite de însoţită de diminuarea fluxurilor comerciale, iar
barierele impuse (de pildă, exporturile Chinei în comerţul derulat prin LGV are un efect mult
SUA au o valoare adăugată semnificativă din ţări mai ridicat asupra creşterii economice şi pieţei
precum Japonia, Coreea de Sud, SUA şi Germania, forţei de muncă decât cel din afara LGV
în timp ce exporturile SUA în China încorporează
o valoare adăugată ridicată din ţări precum
Canada, China, Japonia, Mexic)

majorarea costurilor de
producţie este însoţită de
majorarea preţurilor,
incertitudinea generată se
consumatorii finali fiind
reflectă asupra
direct afectaţi
comportamentului
companiilor, reticente în
iniţierea de investiţii