Art Nouveau

• Deși Art nouveau a avut un maxim de afirmare pentru circa un deceniu,

între 1892 și 1902, primele semne clare ale stilului și mișcării pot fi
recunoscute în anii 1880.

• Art Nouveau (termen provenit din limba franceză, însemnând Artă

nouă) este un stil artistic manifestat plenar în artele vizuale, designul și 
arhitectura de la începutul secolului 20, relativ sincron în majoritatea
culturilor și țărilor europene, dar și în America de Nord, unde a fost
adoptat cu precădere în Statele Unite ale Americii și Canada.

• În Spania, mai exact în Catalonia, mișcarea a fost grupată în orașul 

Barcelona, fiind cunoscută sub numele „local” de „modernism” și
avându-l pe arhitectul catalan Antoni Gaudí i Cornet ca cel mai de seamă
reprezentant al său.
• Art Nouveau este ușor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, „curgând” firesc, pline de ritmuri
sincopate, aidoma unui laitmotiv muzical. Folosirea frecventă a liniilor curbe deschise de tipul parabolei sau 
hiperbolei, importante elemente ale „panopliei” Art Nouveau, sunt și cele ce conferă dinamism și ritm acestor
artefacte și clădiri. De asemenea, tuturor formelor folosite convențional anterior în alte stiluri artistice sunt
redesenate în Art Nouveau, le este conferită viață, părând a crește și a se dezvolta în tot felul de alte forme,
amintind de plante ce sunt pe cale de a îmboboci sau a înflori.
•Comparativ însă cu Simbolismul din pictură, spre exemplu, Art Nouveau are un aspect vizual categoric distinctiv
și unic, în timp ce, comparativ cu nostalgia redescoperirii metodelor clasice, rafaelite, de către Confreria pre-
rafaeliților, Art Nouveau este perfect adaptată timpului existenței sale, îmbrățișând cu fervoare și încorporând cu
naturalețe tehnologia de ultimă oră, materialele noi cu ajutorul mașinilor și abstractul pus la dispoziția designului.

• În arhitectură și decorații interioare, artiștii Art Nouveau au evitat cu grijă eclectismul erei victoriene și excesul
ornamental prolix corespunzător. Designerii Art Nouveau au selecționat și modernizat câteva dintre cele mai
abstracte elemente ale Rococoului, așa cum ar fi texturile de tip „flacără” sau „scoică”, folosindu-le consecvent în
locul ornamentelor victoriene de tip istoric sau realistic-naturaliste. Corespunzător, Art Nouveau a promovat
consecvent utilizarea extrem de stilizată a motivelor existente în natură, extinzând domeniul „natural” la orice
inspirat de viață, de la ierburi marine la muguri florali și de la formele nevertebratelor, a insectelor în special, la
curbele ce se regăsesc în feline și păsări răpitoare.
• În România, stilul Art Nouveau se regăseşte sub formă de elemente decorative la case în stil eclectic în
Capitală şi izolat la unele clădiri din vechiul regat în timp ce în Transilvania la clădiri în stil Secession,
deosebit de răspândit în fostul imperiu Austro-Ungar.

• În arta si arhitectura europeana din ultima perioadă a secolului XIX , şi-a facut loc o serie de
manifestari inovatoare, care reprezinta o mişcare generală în contrast cu stilurile mai academice,
predictibile şi  încorsetate, cum era neoclasicismul sau foarte sofisticate şi încărcate, cum ajunsese
rococoul sau eclectismul.

• Noul stil prezenta şi  încercari de includere in arhitectură a valenţelor artistice artizanale locale, fapt
petrecut şi în ţara noastră prin apelarea la motive tradiţionale în cadrul stilului care începea să se impună
şi care, prin rezultatul său original,  a căpătat denumirea de neoromânesc. Astfel, mişcarea generală de
care vorbeam a dezvoltat în arhitectură, mobilier, decoraţii şi arte aplicate formule diferite în funcţie de
localizarea geografică şi purtând diverse denumiri: Art Nouveau,  Jugendstil, Secession, etc. Astfel se
poate delimita, atât în vechiul regat cât, mai ales, în Transilvania, o arhitectură cu aspecte evidente de tip
Art Nouveau sau Secession, uneori mai pure, alteori în diverse combinaţii.
Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897, în jurul lui 
Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich
 și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, 
Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își construiește în 1898
 un palat propriu după planurile lui J. M. Olbrich, care găzduia
expoziții internaționale, editează revista "Ver Sacrum" (1898-1903
), fondează "Atelierele vieneze" (Wiener Werkstätte) în 1903, ce
devin un centru al design-ului european pe distanță a trei decenii.
În expozițiile organizate, publicul vienez ia contact cu pictura
franceză modernă, în special cu operele impresioniștilor.
Expozitia universala de la Paris 1900

• Expoziția Universală de la Paris, cunoscută și ca Expoziția

Mondială de la Paris, (în franceză Exposition universelle de
1900) a fost cea de-a cincea expoziție mondială organizată la 
Paris, manifestare emblematică a perioadei Belle Époque.

• Expoziția s-a desfășurat la Paris în perioada 15 aprilie-

12 noiembrie 1900.