TEMA 5.

MANAGEMENTUL
ÎNTREŢINERII ŞI REPARĂRII
MIJLOACELOR FIXE
 Structura temei
1. Importanţa şi obiectivele activităţii de întreţinere şi reparare a
fondurilor fixe. Sisteme de organizare a executării lucrărilor
2. Tipuri de sisteme de întreţinere şi reparaţii
3. Planificarea lucrărilor de reparaţii
 1. Importanţa şi obiectivele activităţii de
întreţinere şi reparare a mijloacelor fixe.
Sisteme de organizare a executării lucrărilor
 Mentenanța
reprezintă un ansamblu de
activități tehnico-
organizatorice care au ca scop
menținerea sau restabilirea
unui echipament/sistem într-o
stare specifică pentru ca acesta
să fie în măsura de a asigura
un serviciu determinat
 1. mentenanța corectivă (până în 1950).
Presupune reparații când se defectează
echipamentul; ea se bazează pe noțiuni din
ingineria tehnică: uzura, defect, oboseala
materialului;
 2. mentenanța preventivă (până în 1970)
presupune reparații planificate ale
echipamentelor; ea se bazează pe noțiuni ale
ingineriei economice: eficiența, ciclul de viată;
 3.mentenanța sistemică (numită și productivă
sau totală) ce se bazează pe teoria calității
(fiabilitate, mentenabilitate, disponibilitate),
teoria proiectării, ingineria sistemică
Importanta mentenanței:
 a crescut valoarea
echipamentelor
industriale;
 a crescut parcul de
utilaje si instalații;
 au crescut pierderile în
cazul avariilor;
 au crescut cheltuielile de
reparații
Obiectivele mentenanței:
 menținerea utilajelor în stare
de funcționare;
 evitarea opririlor accidentale;
 modernizarea utilajelor,
simultan cu reparația lor;
 limitarea costurilor pentru
reparații
Uzarea mijloacelor fixe este pierderea parțială sau totală a proprietății de
consum și a valorii mijloacelor fixe în procesul exploatării sub influența
factorilor naturali, progresului tehnico-științific și creșterii productivității muncii
în ramurile în care se produc.

Uzarea fizică este un proces progresiv care poate şi trebuie să fie

combătut pentru a se evita scoaterea prematură din funcţionare a
maşinii, utilajului sau instalaţiei respective. Rezultatul fenomenului de
uzare îl constituie uzura.
 Uzarea fizică dinamică
 Uzarea fizică statică

Uzarea morală este o consecinţă a deprecierii unei maşini sau utilaj ca

urmare a apariţiei în exploatare a unor maşini şi utilaje de aceeaşi
categorie, dar de un tip mai perfecţionat,cu indici tehnici şi economici
superiori celor din dotare. 
 Obiectivele activității de menținere și reparare a
utilajului
asigurarea menţinerii utilajului
într-o stare perfectă de
funcţionare

iniţierea şi realizarea unor evitarea uzurii excesive a

programe de modernizare a utilajului şi a scoaterii acestuia
maşinilor şi utilajelor învechite din funcţiune înainte de termen
eventual de înlocuire a acestora sau prin avariere

creşterea productivităţii muncii in creştere timpului de funcţionare a utilajului,

activitatea de reparaţii, asigurarea prin mărirea timpului de funcţionare între două
executării reparaţiilor cu cheltuieli reparaţii şi prin reducerea timpului necesar
minime şi de calitate executării reparaţiilor
 Reparaţie

o lucrare efectuată periodic în scopul asigurării

menținerii în stare de funcționare a mijloacelor fixe,
în general, şi a utilajelor de producție, în special, prin
care se înlătură defecțiunile constatate în funcționare
şi se realizează înlocuirea totală sau parţială a acelor
părţi deteriorate sau care au o durată mai mică de
funcţionare în comparaţie cu altele .
Organizarea executării menținerii și reparării
utilajelor

Sistem
centralizat

Sistem
Sistem mixt
descentralizat

Sisteme de
organizare
 Sistemul centralizat

Avantaje Dezavantaje
 posibilitatea specializării muncitorilor pe  un necesar suplimentar de personal
tipuri de utilaje care se repară, pentru conducerea activităţii de
întreţinere şi reparaţii,
 producerea sau achiziţionarea pieselor de
schimb în condiţii economicoase,  necesitatea dotării cu scule, dispozitive,
verificatoare specifice,
 folosirea eficientă a personalului
muncitor  separarea activităţilor de întreţinere şi
reparaţii de fabricarea producţiei de
bază.
 Sistemul descentralizat
Avantaje
 reducerea personalului care coordonează
activitatea de reparaţii,
 creşterea responsabilităţii muncitorilor
care lucrează la procesele de producţie
de bază pentru starea tehnică a utilajelor
pe care le folosesc,
 sporirea operativităţii în executarea unor
lucrări de reparaţii urgente.
Dezavantaje
 personalul de întreţinere este relativ
numeros, iar gradul de utilizare a
timpului de lucru redus,
 productivitatea muncii este scăzută, fiind
imposibilă specializarea muncitorilor pe
feluri de lucrări de reparaţii.
 Sistemul mixt
Avantaje
 corelează posibilitatea specializării
muncitorilor pe tipuri de utilaje şi
subunităţi de producţie (ceea ce duce la
sporirea productivităţii muncii) cu
asigurarea unei operativităţi sporite în
efectuarea lucrărilor de reparaţii
Dezavantaje
 soluţionarea mai lentă a unor probleme
ca urmare a subordonării diferite a
activităţii de conducere,
 orientarea prioritară a subunităţilor de
producţie spre remedierea defecţiunilor
accidentale a utilajelor.
 2. TIPURI DE SISTEME DE
ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII
Sistem de reparaţii un • stabilirea termenelor de oprire a utilajelor pentru
Sistemul de reparaţii şi a reparaţiilor de efectuat, pe baza unei
ansamblu de măsuri cu organizare a supravegheri sistematice a utilajelor şi constatării
caracter tehnic şi executării reparării stării lor de către personalul specializat în acest
organizatoric, aplicat în scop
utilajelor pe baza • nu permite elaborarea unui plan de reparaţii pe o
vederea menţinerii constatărilor perioadă mai mare de timp
mijloacelor de muncă în
condiţii normale de
lucru, în ce priveşte • un ansamblu de măsuri de întreţinere, control şi
randamentul şi gradul de reparare a utilajelor, care se efectuează în mod
precizie al executării periodic, la intervale de timp bine determinate,
după un anumit număr de ore de funcţionare, prin
lucrărilor. care se urmăreşte prevenirea uzurii excesive şi
Sistemul reparaţiilor apariţia accidentelor, precum şi menţinerea
preventiv planificate calităţilor de exploatare necesare unei funcţionări
normale
• Caracter profilactic
• Caracter planificat
 Sistem de reparații
preventiv planificate
(SRPP)

Întreținerea și
Reparație Reparație capitală
supravegherea Revizie tehnică (Rt)
curentă( Rc) (Rk)
zilnică (IS)

Reparație curentă de Reparație curentă de

gradul I (Rc1) gradul II (RcII)
 Sistemul de reparații preventiv planificate

 Întreținerea și supravegherea zilnică (IS) - constă în executarea unor lucrări de: ungere şi curăţire zilnică,
de reglare a mecanismelor , de ajustare a lagărelor, de control a funcţionării diferitelor piese ş.a
 Revizia tehnică cuprinde un ansamblu de lucrări menite să asigure verificarea modului în care utilajul
respectiv s-a comportat în exploatare, să constate nivelul uzurii principalelor componente, precum şi
oportunitatea lucrărilor de reparaţii planificate pentru perioada următoare
 Reparații curente de gradul I sunt reparaţiile de suprafaţă la piese uşor accesibile. În cadrul acestora se
repară piesele care au durata cea mai scurtă de funcţionare, se curăţă şi se spală complet utilajul, se
schimbă uleiul şi lichidele de răcire.
 Reparații curente de gradul II sunt mai complexe, presupunând o demontare parţială a utilajului,
înlocuirea şi repararea pieselor cu durata cea mai scurtă şi cu durata medie de uzură.
Cheltuielile suportate pentru efectuarea reparaţiilor curente se includ în costul de producţie al producţiei
întreprinderii în anul calendaristic în care au fost efectuate.
 Reparația capitală necesită cel mai mare volum de muncă, presupun demontarea utilajului. Prin
executarea acestor reparaţii utilajul capătă parametrii iniţiali de funcţionare. Pentru a se lichida efectele
uzurii morale în cadrul reparaţiei capitale se execută şi modernizarea utilajului.
 Alte tipuri de reparații
 Reparații accidentale
acele lucrări de reparaţii care se efectuează la intervale de timp nedeterminate, fiind
necesitate de scoaterile neprevăzute din funcţiune a utilajelor ca urmare a defectării
acestora. Cheltuielile necesitate sunt incluse în costurile de producţie.
 Reparații de renovare
acele lucrări de reparaţii ce se execută la utilajele care au trecut prin mai multe
reparaţii capitale, având un grad ridicat de uzură. Cu ocazia acestor reparaţii pot avea
loc şi lucrări de modernizare
 Reparații de avarii
se efectuează ori de câte ori utilajele suferă anumite deteriorări, fie ca rezultat al unei
proaste îngrijiri şi întreţineri, fie din cauza unor dezastre naturale cum sunt :
cutremure, incendii etc. Aceste reparaţii au un caracter ocazional, diferind sub
raportul conţinutului şi volumului de lucrări, de la caz la caz
3. PLANIFICAREA LUCRĂRILOR
DE REPARAŢII
 Normative necesare pentru planificare
 durata ciclului de reparaţii: intervalul de timp dintre două reparaţii
capitale, inclusiv durata de execuţie a primei sau ultimei reparaţii
capitale (pentru utilajul aflat în exploatare) sau timpul din momentul
începerii exploatării până la prima reparaţie capitală (pentru utilajele
noi)
 structura ciclului de reparaţii: reprezintă numărul, felul lucrărilor de
revizii şi reparaţii şi modul de eşalonare a executării acestora în timp
 durata (intervalul) dintre intervenţii sau reparaţii (în ore de
funcţionare); reprezintă intervalul de timp, exprimat în ore de
funcţionare a utilajului, dintre două reparaţii de acelaşi fel
 timpul de staţionare în reparaţie, exprimat în zile lucrătoare ;
 procentul costului reparaţiei faţă de valoarea de înlocuire .
 Planificarea Reparării Utilajelor
 Elaborarea structurii ciclului de reparații pe utilaj;
 Determinarea datelor calendaristice la care va avea loc fiecare reparaţie

!!! Orice intervenție de grad superior le conține pe toate

celelalte inferioare ei!
 Elaborarea planului de întreținere și reparații

   Numărul de intervenții de același fel:

Nit,

Nit - numărul de intervenții de același fel

Dcr - durata ciclului de reparații
Dit - durata de timp între două intervenții de același fel
- numărul intervențiilor de grad superior
 Elaborarea planului de întreținere și reparații
   Durata de execuţie a unei intervenţii tehnice

Dit
Dit – durata intervenției tehnice
tn - volumul de muncă, exprimat în om-ore normate, necesar pentru efectuarea
intervenţie
Nm - numărul de muncitori care fac parte din echipa de reparaţii şi care lucrează
simultan într-un schimb
ds - durata schimbului, în ore
ns- numărul de schimburi în care se lucrează la efectuarea lucrărilor de reparaţii
Kn - coeficientul de îndeplinire a normelor
  
Durata de funcţionare între diferite reparaţii şi revizii succesive –
reprezintă intervale de timp exprimate în ore de fucţionare între două
reparaţii, revizii sau controale succesive, determinate cu relatii de forma

Dcr
Df 
n1  n2  n3  1

Dcr – durata ciclului de reparație, ore

- numărul de revizii tehnice;
- numărul de reparații curente de gradul I
- numărul reparațiilor curente de gradul II
Exemplu.
Elaborarea planului de întreținere și reparații pentru utilajul X

Tipul Intervalul dintre Timpul de costurile

reparației reparații de același fel, staționare în planificate, in
ore reparații, z.l. procente fata de
valoarea de
inventar a
utilajului (140 mii
U.C.)
Rt 1 800 1 1,5
RcI 3600 5 9,0
RcII 10800 11 26,0
Rk 32400 20 60,0
 Elaborarea planului de întreținere și reparații

 Etapa I. Se determina numărul intervențiilor tehnice ( pe categorii ) ce

urmează a se efectua in cadrul unui ciclu de reparații

Nrk =32400/32400 = 1
NrcII = 32400/10800 -1 = 3-1=2
NrcI = 32400/3600 – (1+2) = 6
Nrt = 32400/1800 – (1+2+6) = 9
Etapa II. Se reprezinta grafic structura ciclului de reparatii pe baza numarului de interventii
determinat si a duratei intre doua interventii de acelasi fel

- reparație capitală - reparație curentă de gradul I

- revizie tehnică
- reparație curentă de gradul II
Etapa III – Stabilirea intervalului de timp ( Ti ) in zile calendaristice, de la
data ultimei interventii efectuata la utilaj in anul de baza pana la fiecare dintre
interventiile urmatoare din structura ciclului de reparatii, conform relatiei
  
H- timpul de funcționare a utilajului între două intervenții consecutive, ore
n- numărul intervenției pentru care se calculează Ti
ds – durata planificată a schimbului, ore
ns -numarul de schimburi, conform regimului planificat de functionare a utilajului
Σtsi – timpul total de staționare a utilajului în intervențiile precedente în anul pentru care se
întocmește planul
Kt -  coeficient de transformare din zile efective de functionare in zile calendaristice
(Fcalendaristic/Fnominal)
 Stabilirea intervalului de timp ( Ti ) in zile calendaristice, de la data ultimei
interventii efectuata la utilaj in anul de baza pana la fiecare dintre interventiile
urmatoare din structura ciclului de reparatii

Rt = T1 = (1800*1/8*2 + 0)*1,43 = 161 zile

(Kt = 365/255 = 1,43)
RcI= T2 = (1800*2/8*2 +11)*1,43 = 337 zile
RcII =T3 = (1800*3/8*2 + (11+1))*1,43 = 500 zile
Rk = T4 = (1800*4/8*2 + (11+1+5))*1,43 = 668 zile
 Etapa IV – Esalonarea calendaristica a interventiilor tehnice planificate

Anul/ curent planificat

Indicator

VIII

VIII
VII

XII

VII

XII
IV

IX

IV
VI

XI
IX
XI

VI
III
III

X
II
I
Număr de
zile

31
28
30
31
30
31

31

30
31

30
31

31
28

30

31

30

31

31

30

31

30

31
calendaristi
ce
Nr de zile
calendaristi

150

181

242

272
303

334
362
393

423

454

484

515

546

576

607

637

668
119

211
28
58
89

ce
cumulate
It
RcII

RcI

Rt
Rt
planificate
Etapa V – Determinarea bugetului de cheltuieli pentru
efectuarea interventiilor tehnice planificate.

 pentru o revizie tehnica (Rt): 140000 x 1,5% = 2100 UC;

 pentru o reparatie curenta de gradul I (Rc1): 140000 x 9% = 12600
UC ;
 pentru o reparatie curenta de gradul II (Rc2): 140000 x 26%= 36400
UC ;
 pentru o reparatie capitala (RK): 140000 x 60% = 84000 UC.

În anul de plan: 2Rt+ 1RcI = 2100*2+12600 = 14700 UC

 Bibliografie
 Cotelnic A. managementul activității de producție,
Chișinău, Editura Evrica, 2003
 Badea F. Managementul producției industriale,
București, 2000
 Naghi M., Marin A., Managementul producției. Suport
de curs, Cluj-Napoca, 2009