TEMA 10.

CONTRACTELE DE INTERMEDIERE ÎN COMERŢUL

INTERNAŢIONAL

PLAN:

1. Contractul internaţional de agenție.

2. Contractul internaţional de franchising.
3. Contractul internațional de distribuție exclusivă.
4. Contractul internaţional de mandat comercial.
5. Contractul internaţional de comision.
 1. Contractul internaţional de agenţie

Reglementare:
 Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) a întreprins mai
multe eforturi de unificare a celor două mari sisteme de drept. La 17.02.1983, la Geneva, a
fost adoptată Convenţia UNIDROIT asupra agenţiei în vânzarea internaţională de bunuri.
Convenţia nu a intrat în vigoare, deoarece nu a fost depozitat cel de-al zecelea instrument de
ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, conform prevederilor art.33 al Convenţiei.
 Un alt pas spre unificare l-a constituit introducerea în Ediţia a doua - 2004 a Principiilor
UNIDROIT asupra contractelor comerciale internaţionale, Capitolul 2 a unei secţiuni noi,
intitulată „Competenţa agenţilor” care se regăseşte nemodificată şi în Ediţiile ulterioare -
2010 şi 2016 a Principiilor UNIDROIT asupra contractelor comerciale internaţionale.
 În Uniunea Europeană contractul de agenţie comercială este reglementat prin Directiva
86/653/CEE din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislaţiei statelor membre
referitoare la agenţii comerciali independenţi (în continuare - Directiva 86/653/CEE).
 Camera Internaţională de Comerţ de la Paris a elaborat Contractul Internaţional de Agenţie
(în continuare - Publicaţia ICC nr.644/2002) care constituie o codificare a uzanţelor
comerciale în materie.
 1. Contractul internaţional de agenţie

Dragoş-Alexandru SITARU: Contractul internaţional de agenţie este acel

contract încheiat între doi comercianţi independenţi, cu sediul în state diferite,
prin care unul dintre aceştia (agentul) se obligă să promoveze afacerile celuilalt
(principalul) într-un anumit teritoriu, prin obţinerea şi negocierea de oferte pentru
principal sau, atunci când este împuternicit în mod expres, prin încheierea de
contracte pe seama principalului, în schimbul unui comision şi fără ca între agent
şi principal să existe raporturi de subordonare.

În baza contractului de agenţie, agentul are următoarele obligaţii:

 De a obţine oferte şi de a negocia încheierea contractelor.

 De a verifica solvabilitatea terţilor ale căror oferte le transmite principalului.
 De neconcurenţă.
 1. Contractul internaţional de agenţie

 De a promova vânzarea mărfurilor.

 De a organiza un volum minim al vânzărilor
 De a-l informa pe principal.
 De a utiliza numele comercial al principalului, mărcile şi alte
simboluri ale acestuia exclusiv în scopul executării contractului de
agenţie.
 De a păstra secretul privind afacerile principalului.
 De a restitui principalului la încetarea contractului de agenţie
documentele şi materialele care se află în posesia sa.
 1. Contractul internaţional de agenţie

În baza contractului de agenţie, principalul are următoarele obligaţii:

 De a-l informa pe agent.
 De a respecta exclusivitatea acordată agentului.
 De a plăti comisionul către agent.
 De a plăti agentului comisionul pentru contractele încheiate după încetarea
contractului de agenţie.
 De a plăti agentului o indemnizaţie la încetarea contractului.
 1. Contractul internaţional de agenţie

Cauzele încetării contractului de agenţie.

 expirarea contractului - este aplicabilă doar contractelor încheiate pe perioade
determinate;
 denunţarea unilaterală a contractului - este aplicabilă contractelor încheiate pe o
perioadă nedeterminată, încetarea este condiţionată de o notificare scrisă, expediată printr-un
mijloc care să asigure dovada şi data primirii.
 rezilierea contractului - este o cauză de încetare imediată a contractului în cazul survenirii
uneia din următoarele împrejurări:
 încălcarea esenţială de către una din părţi a obligaţiilor sale contractuale, sau
 intervenţia unor circumstanţe excepţionale justificând încetarea contractului.
 2. Contractul internaţional de franchising

Camera de Comerţ Internaţională de la Paris a elaborat Contractul Model de Franchising

Internaţional – ICC Model International Franchising Contract, Publicaţia ICC nr.712-2011.

Dragoş-Alexandru SITARU: Contractul de franchising este acel contract, bazat pe

colaborarea continuă dintre doi comercianţi independenţi din punct de vedere juridic şi
economic, prin care unul dintre aceştia (franchisee), dobândeşte dreptul de a produce şi/sau
comercializa anumite mărfuri sau de a presta anumite servicii, folosindu-se de numele
comercial şi de marca celuilalt comerciant (franchisor) şi beneficiind de asistenţă din partea
acestuia din urmă, în schimbul unei remuneraţii.

Categoriile contractului internaţional de franchising.

În funcţie de obiectul lor, sunt distinse:
 franciza de servicii
 franciza de distribuţie şi
 franciza de producţie.
 2. Contractul internaţional de franchising

În baza contractului de franchising, franchisor-ul are următoarele obligaţii:

 Să asigure franchisee utilizarea numelui său comercial şi a mărcii sale pe
durata contractului de franchising.
 Să acorde asistenţă continuă franchisee.
 Să furnizeze franchisee mărfurile, care constituie obiectul contractului de
franchising.
 Să acorde franchisee exclusivitate în teritoriul stabilit în contract.

În baza contractului de franchising, franchisee are următoarele obligaţii:

 Să utilizeze numele comercial şi marca franchisor-ului exclusiv în scopurile
prevăzute în contract.
 Să desfăşoare activitatea în condiţiile stabilite de franchisor şi potrivit
instrucţiunilor furnizate de acesta.
 2. Contractul internaţional de franchising

 Să plătească taxa iniţială şi redevenţele periodice franchisor-ului.

 Să respecte confidenţialitatea asupra informaţiilor furnizate de
franchisor în baza contractului.
 Să respecte obligaţia de neconcurenţă.
 Să încheie un contract de asigurare privind activitatea desfăşurată.
 Să distribuie mărfurile furnizate de franchisor.
 3. Contractul internaţional de distribuţie exclusivă.

Contractul internaţional de distribuţie exclusivă este acordul de voinţă, în baza

căruia furnizorul se obligă să vândă distribuitorului, în condiţii de exclusivitate
anumite mărfuri, pe care distribuitorul se obligă să le revândă clienţilor proprii pe o
piaţă determinată în contract, utilizând marca furnizorului, în schimbul unei
remuneraţii constând în diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de revânzare.

Furnizorul are următoarele obligaţii:

 Să acorde şi să menţină dreptul exclusiv al distribuitorului de a revinde marfa
care constituie obiectul contractului în limitele teritoriului stabilit prin contract.

 Să permită distribuitorului să utilizeze numele comercial, marca şi alte

simboluri ale furnizorului.
 Să plătească distribuitorului o remuneraţie pentru activitatea prestată.
 Să ofere informaţiile necesare distribuitorului.
 Să respecte obligaţia de confidenţialitate.
 3. Contractul internaţional de distribuţie exclusivă.

Distribuitorul are următoarele obligaţii:

 Să formuleze comenzi cel puţin în volumul minim al vânzărilor
stabilit în contract.
 Să preia mărfurile în condiţiile prevăzute în contract.
 Să plătească preţul mărfii livrate de furnizor.
 Să revândă marfa exclusiv în limitele teritoriului stabilit în contract.
 Să respecte obligaţia de neconcurenţă.
 Să respecte preţurile de revânzare a mărfurilor stabilite de furnizor.
 3. Contractul internaţional de distribuţie exclusivă.

 Să utilizeze marca, numele comercial şi simbolurile furnizorului

exclusiv în scopul executării contractului.
 Să promoveze vânzarea mărfurilor furnizorului.
 Să asigure service pentru mărfurile revândute.
 Să ofere informaţiile necesare furnizorului.
 Să respecte obligaţia de confidenţialitate.
 4. Contractul internaţional de mandat.

Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să

încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită
mandant.

Mandantul are următoarele obligaţii:

 Să plătească mandatarului remuneraţia convenită.
 Să creeze condiţiile necesare executării mandatului.
 Să restituie mandatarului toate cheltuielile făcute şi pierderile
suportate cu ocazia executării contractului de mandat.
 Să repare prejudiciul produs fără vina sa pe care mandatarul l-a
suferit în executarea mandatului, dacă prejudiciul este rezultatul unui
pericol legat de obligaţia contractuală ori s-a produs în urma executării
unei indicaţii a mandantului.
 4. Contractul internaţional de mandat.

Mandatarul are următoarele obligaţii:

 Să execute mandatul în conformitate cu împuternicirea primită.
Să acţioneze în interesul mandantului cu prudenţă şi diligenţă şi să evite apariţia
conflictelor între interesele sale personale şi interesele mandantului.
Să execute mandatul personal, dacă nu i se permite prin contract transmiterea
mandatului către un terţ.
 Să transmită mandantului toate informaţiile necesare, să prezinte explicaţiile
cerute de mandant asupra executării mandatului.
 Să remită mandantului tot ceea ce a primit pentru executarea mandatului şi nu
a utilizat în acest scop, precum şi tot ceea ce a dobândit în executarea obligaţiilor
sale contractuale.
 Să nu utilizeze în avantajul său informaţia pe care o obţine sau bunurile pe care
le primeşte ori pe care este obligat să le administreze în exercitarea mandatului.
 Să păstreze confidenţialitatea asupra informaţiilor care i-au devenit cunoscute
în baza contractului de mandat.
 5. Contractul internaţional de comision.

Contractul internaţional de comision este un acord în baza căruia o parte,

numită comisionar, se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe
seama celeilalte părţi, numită comitent, iar comitentul se obligă să achite
comisionarului pentru serviciile acordate o remuneraţie, stabilită sub forma unei
sume fixe sau a unui procent din valoarea operaţiunilor realizate, numită
comision.
Obligaţiile părţilor în contractul internaţional de comision
Comitentul are următoarele obligaţii:
 Să ofere instrucţiunile necesare comisionarului pentru executarea
contractului de comision.
 Să plătească remuneraţia convenită comisionarului.
 Comitentul este obligat să compenseze toate cheltuielile utile suportate de
comisionar în executarea contractului de comision.
 Să recepţioneze de la comisionar tot ce a executat în baza contractului.
 5. Contractul internaţional de comision.

Comisionarul are următoarele obligaţii:

 Să respecte indicaţiile primite de la comitent şi să-şi onoreze
obligaţiile asumate în condiţii cât mai avantajoase pentru acesta din
urmă.
 Să acţioneze potrivit diligenţei sale profesionale.
 Să execute toate obligaţiile şi să exercite toate drepturile care rezultă
din actul juridic încheiat în numele său, dar pe contul comitentului.
 Să prezinte comitentului o dare de seamă privind executarea
contractului.
 Să transmită comitentului tot ce a dobândit în executarea
contractului.
 Să asigure bunurile comitentului.
 Să garanteze executarea contractului principal de către terţ.
 5. Contractul internaţional de comision.

Comisionarul are următoarele obligaţii:

 Să respecte indicaţiile primite de la comitent şi să-şi onoreze
obligaţiile asumate în condiţii cât mai avantajoase pentru acesta din
urmă.
 Să acţioneze potrivit diligenţei sale profesionale. Să execute toate
obligaţiile şi să exercite toate drepturile care rezultă din actul juridic
încheiat în numele său, dar pe contul comitentului.
 Să prezinte comitentului o dare de seamă privind executarea
contractului.
 Să transmită comitentului tot ce a dobândit în executarea
contractului.
 Să asigure bunurile comitentului.
 Să garanteze executarea contractului principal de către terţ.