TITULARUL DISCIPLINEI UNIVERSITARE

”MONEDĂ ȘI CREDIT”

Mihail GÎRLEA

conferențiar universitar,
doctor în economie,
Departamentul ”Finanțe și
banci”

www.moodle.usm.md
 SUBIECTUL 2
Provenienţa şi evoluţia monedei

Mihail Gîrlea
conf. univ., dr.
Subiectul 2: " Proviniența și evoluția monedei"

Tema Proviniența şi evoluţia monedei are

scopul de a consolida cunoştinţele teoretice şi
forma abilităţilor practice referitor la teoriile
privind provenienţa şi etapele evoluţiei
monedei.
 Subiectul 2: " Unități de conținut:"

1. Abordări docrinare privind originea

banilor.
2. Necesitatea şi apariţia banilor.
3. Esenţa şi etapele în evoluţia monedei.
4. Caracteristicile monedei.
5. Banii în arealul românesc.
Subiectul 2: " Proviniența și evoluția monedei"

Finalităţile însuşirii subiectelor enunţate se regăsesc în competenţe

 de cunoaştere a esenţei doctrinelor privind provenienţa banilor, contextului

economic de apariţie a monedei, etapelor evoluţiei monedei şi retrospectiva
banilor în arealul românesc;

 de aplicare a abstracţiei ştiinţifice în disocierea monedei după conţinut şi formă

în procesul de periodizare a evoluţiei monedei, a informaţiilor despre monedă
în sistematizările numismatice;

 de integrare a cunoştinţelor şi abilităţilor privind provenienţa şi evoluţia

monedei în polemica pe materia respectivă, întocmirea periodizărilor evoluţiei
formelor monedei şi etalonului monetar, elaborarea lucrărilor scrise şi
prezentarea discursurilor verbale pe problematica transformărilor continue ale
monedei.
 Obiectivele studiului

 să distingă esenţa doctrinelor privind provinienţa banilor;

 să recunoască conceptele de bază cu privire la evoluţia şi formele
shimbului;
 să utilizeze corect noţiunile de schimb, valoare, valoare de întrebuinţare,
valoare de schimb
 să extingă esenţa contextului economicde apariţie a monedei;
 să distingă caracteristicile şi calităţile banilor;
 să descrie etapele evoluţie monedei şi retrospectiva banilor în arealul
românesc;
 să structureze într-un discurs cunoştinţele şi abilităţile privind provinienţa şi
evoluţia banilor în polemica pe materia respectivă, precum şi întocmirea
periodizărilor evoluţiei formelor monedei şi etalonului monetar;
 să elaboreze lucrări scrise şi prezentare a discursurilor verbale pe
problematica transformărilor continue ale monedei.
 Cuvinte - cheie

 teorie raţionalistă,
 teorie evoluţionistă,
 schimb economic,
 troc,
 bani-marfă,
 mijloc de schimb,
 valoare, valoare de întrebuinţare,
 valoare de schimb,
 paleo-monedă,
 monedă metalică,
 bani de hîrtie,
 etalon monetar,
 instrument de plată,
 cvasimonede,
 puterea de cumpărare a monedei.
 1. ABORDĂRI DOCRINARE PRIVIND
ORIGINEA BANILOR

Misiunea acestui capitol constă în

expunerea clară a teoriilor privind apariţia
monedei, evidenţierea necesităţii banilor,
menţionarea constatărilor referitoare la
apariţia monedei, explicarea transformărilor
monedei la fiecare etapă a evoluţiei sale şi
expunerea sugestivă a proceselor monetare
din arealul românesc.
 1. ABORDĂRI DOCRINARE PRIVIND
ORIGINEA BANILOR

în literatura economică se discută în principal

două teorii a provenienţei banilor:

raţionalistă şi evoluţionistă.
 DOCTRINE PRIVIND PROVENIENŢA
MONEDEI

în literatura economică se discută în principal

două teorii a provenienţei banilor:

raţionalistă şi evoluţionistă.
 TEORIA RAŢIONALISTĂ

privind provenienţa banilor

este expusă pentru prima oară în lucrarea lui
Aristotel “Etica Nicomahica”
şi explică provenienţa banilor ca rezultat al
unui acord între oameni, care s-au convins
că pentru înlesnirea transferării valorii în
procesul de circulaţie al acesteia sunt
necesare instrumente speciale.
 TEORIA RAŢIONALISTĂ ÎN PREZENT

Opinia subiectiv-psihologică referitor la

provenenţa banilor persistă până în prezent
în lucrările multor economişti
contemporani.
Paul Samuielson defineşte banii ca o
convenţionalitate socială artificială.
Jonn Kennet Galbreith socoate că
fixarea funcţiilor banilor după metalele
nobile sau altele obiecte este rezultatul unui
accord dintre oameni.
 TEORIA EVOLUŢIONISTĂ

privind provenienţa banilor

este conturată pentru prima oară în lucrările lui
Adam Smith şi David Ricardo
în sec. al XIX-lea, cel mai reprezentant exponent
al ei a fost economistul german Karl Marx
şi explică că provenienţa banilor este rezultatul
unui proces evolutiv care indiferent de voinţa
oamenilor a condus la separarea unor obiecte
din masa totală a bunurilor (mărfurilor) şi
ocuparea unui loc deosebit în circulaţia valorii.
 TEORIA EVOLUŢIONISTĂ
ÎN PREZENT
Descoperirile istorice ulterioare au extins
esenţial aria cunoştinţelor despre bani. Nu
s-a găsit nici un document istoric sau
arheologic în calitate de argument că banii
s-au născut în urma unei înţelegeri.

Toată istoria apariţiei şi funcţionării banilor

este, în esenţă, evoluţia lor de la concret la
abstract şi serveşte drept confirmare a
teoriei evoluţioniste a provenenţei banilor.
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.
Banul este un fenomen obiectiv, generat de
nevoile reale ale oamenilor pentru înlesnirea
şi echivalarea schimbului de bunuri.

Începuturile preistorice (care sunt prea puţin

cunoscute) se pare că au cunoscut schimbul.

Schimbul se produce numai la nivelul

surplusurilor
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.

Evoluţiile economice şi sociale ulterioare,

marcate de diviziunea socială a muncii,
valorificarea de noi bogăţii naturale, descoperirea
de noi proprietăţi şi însuşiri ale substanţelor etc. au
impulsionat dezvoltarea economică, iar progresul
continuu al producerii a amplificat şi diversificat
gama de mărfuri, condiţionând, în acest mod,
extinderea schimburilor şi apariţia unui domeniu
al activităţii umane specializat - negoţul.
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.

Evoluţiile economice şi sociale ulterioare,

marcate de diviziunea socială a muncii,
valorificarea de noi bogăţii naturale, descoperirea
de noi proprietăţi şi însuşiri ale substanţelor etc. au
impulsionat dezvoltarea economică, iar progresul
continuu al producerii a amplificat şi diversificat
gama de mărfuri, condiţionând, în acest mod,
extinderea schimburilor şi apariţia unui domeniu
al activităţii umane specializat - negoţul.
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.
Este evident că, de la primele schimburi, s-au
constatat dificultăţile în buna derulare a acestora,
evidenţiindu-se două deficienţe fundamentale -
neconcordanţa dintre asortimentul ofertei şi structura
cererii, şi
absenţa simetriei cantitative şi calitative între bunurile
care alcătuiau obiectul schimbului.

Logica depăşirii acestor inconveniente presupunea,

cum s-a întâmplat şi în alte cazuri, găsirea unor
instrumente care ar înlesni schimbul de bunuri
concrete şi care ar pennite măsurarea parametrilor
cantitativi şi calitativi ai mărfurilor de diferită natură.
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.
Schimbul de mărfuri, ca fază a procesului
economic, a apărut odată cu marfa, care, în
esenţă, este un bun produs special pentru
schimb.

Raportat în timp, schimbul apare la etapa

descompunerii comunei primitive, fiind
generat de instituirea proprietăţii private
asupra bunurilor materiale, şi înlocuirii
economiei naturale cu economia-marfa.
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.

Schimbul reprezintă – mişcarea mărfurilor

de la un producător la altul în direcţia
opusă, contra altei mărfi.

El presupune comensurarea mărfurilor de

diferit tip, calitate, formă, destinaţie, etc.
 Necesitatea monedei a fost condiţionată de
înlesnirea schimbului de bunuri:

produceau diferite produse în rezultatul diviziunii

sociale a muncii;

obţineau de la natură bunuri specifice în rezultatul

aşezării lor geografice;

valorificau noi bogăţii naturale;

descopereau noi proprietăţi şi însuşiri ale naturii în

rezultatul cercetărilor etc.
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.
De aici apare şi necesitatea utilizării valorii de
schimb.

Valoarea – munca socialmente necesară pentru producerea

mărfurilor.

Valoarea de întrebuinţare – capacitatea unui produs de a

satisface necesităţile unui individ

Valoarea de schimb – capacitatea de schimb a unei mărfi pe

altele în anumite proporţii sau compararea cantitativă a
mărfurilor.
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.

În economia naturală mărfurile aveau

numai valoare de întrebuinţare sau de
consum.

În economia de schimb pe producătorul de

mărfuri îl interesează, mai întâi, valoarea de
schimb sau costul, apoi cea de întrebuinţare,
deoarece dacă marfa n-are valoare de
întrebuinţare, n-are rost de a fi produsă.
 2. Necesitatea şi apariţia banilor.
În procesul schimbului marfa trebuie să aibă
valoare de întrebuinţare pentru cumpărător şi de
schimb – pentru vânzător.

Această particularitate a mărfurilor se prezintă ca

o unitate de contrarii:
unitate prin faptul că fiecare marfă trebuie să
posede ambele valori,
iar contrariul se manifestă prin aceea că pentru
una şi aceeaşi persoană, marfa dată nu poate avea
ambele valori.
CIRCUMSTANŢELE CARE AU DETERMINAT
APARIŢIA MONEDEI

Apariţia proprietăţii private şi a

proprietarilor ce produceau marfă.

Trecerea de la economia naturală

la economia de producere şi
schimb a mărfurilor.
APARIŢIA MONEDEI
 3. Esenţa şi etapele în evoluţia monedei

Istoria multimilenară a fenomenului

monetar reprezintă, în esenţă, evoluţia
conţinutului şi formei monedei.

Transformările de formă şi de fond a

banului ilustrează evoluţia banului ca o
succesiune de epoci, în decursul fiecăreia
din ele acesta fiind inedit ca materie şi
insolit ca siluetă.
3. Esenţa şi etapele în evoluţia monedei.
.
Banul contemporan constituie rezultatul
numeroaselor revoluţii social-economice şi tehnico-
ştiinţifice, care au transfigurat mecanismele, tehnicile,
pârghiile şi instrumentele activităţii monetare.
Percepţia miezului banului modem este cu atât mai
lejeră, cu cât mai bine este cunoscută istoria lui.

O retrospectivă succintă a evoluţiei banului este

relevantă pentru a pune în evidenţă transformarea
etalonului monetar şi alternarea formelor monedei
de la o perioadă la alta.
EVOLUŢIA ETALONULUI MONETAR
ŞI FORMELOR MONEDEI
 TRANSFORMĂRILE DE FOND A MONEDEI

 EPOCA BANULUI MARFĂ – demarează odată cu ivirea schimburilor

economice;

 EPOCA MONEDEI DE AUR este lungă şi interesantă.

 EPOCA BANILOR SEMN începe odată cu separarea celor două laturi

ale banului şi care s-a extins până în zilele noastre.
 EPOCA BANULUI MARFĂ

Semnificaţia acestei epoci în istoria

banilor constă în observarea fenomenului
valoare, încercarea de măsurare şi
inventarea instrumentului de transferare a
acesteia.

Evoluţia banului demarează odată cu

apariţia lui şi în decursul acesteia au loc un
şir de mutaţii conceptuale şi tehnice cu
referinţă la valoare şi schimb.
 FORMELE VALORII

Forma dezvoltată a
Forma bani a valorii
•• Schimbul
valorii
Schimbul esteeste limitat
limitat din
din cauza
cauza Odată
Odată cu cu dezvoltarea
dezvoltarea schimbului,
schimbului, oo
nivelului
nivelului scăzut
scăzut alal producerii;
producerii; marfă,
marfă, comparativ
comparativ cucu altele,
altele, începe
începe să
să
•• Este necesar să coincidă interesele
Este necesar să coincidă interesele apară
•• În apară mai
mai frecvent
frecvent pe
pe piaţă,
piaţă, având
având
participanţilor
participanţilor la
la schimb.
schimb. În procesul
procesul dede schimb,
schimb, marfa
marfa adusă
adusă rolul •• Banul
Banul propriu-zis
propriu-zis se
se încetăţeneşte
la rolul de
de intermediar.
intermediar. încetăţeneşte
la piață
piață se
se schimba
schimba pepe mai
mai multe
multe În definitiv ca instrument de
mărfuri
mărfuri aflate aici, evidențiind astfel
aflate aici, evidențiind astfel În procesul
procesul de
de schimb
schimb mărfurile
mărfurile aduse
aduse definitiv ca instrument de
la intermediere
intermediere a schimbului și
a schimbului și de
de
valoarea sa;
valoarea sa; la piață
piață sese schimbă
schimbă pe pe marfa
marfa --
intermediar, măsurare a valorii
măsurare a valorii
•• Schimbul
Schimbul avea
avea loc
loc când
când coincideau
coincideau intermediar, care
care exprimă
exprimă valoarea
valoarea
interesele
interesele nemijlocit
nemijlocit a
a vânzătorului
vânzătorului și
și celorlalte;
celorlalte;
a cumpărătorului.
a cumpărătorului.

Forma simplă a Forma generală a

valorii valorii
 FORMA BANILOR ÎN EPOCA BANULUI MARFĂ

Istoria ne furnizează diverse exemple de folosire în

funcţie de mediator în operaţiunile de schimb a
celor mai diferite obiecte în forma substanţial-
materială a acestora:
 blănuri;
 peşte;
 vite;
 pietre de moară;
 bolovani;
 scoici etc.
 EPOCA MONEDEI DE AUR

Inventarea monedei este considerată de

istoria economiei o invenţie tot aşa de
mare ca şi invenţia scrisului.
Celebrul economist român Victor
Slăvescu scria că „moneda este tot atât de
necesară schimbului de bunuri şi servicii
economice, pe cât este de necesar graiul
pentru înţelegerea oamenilor între ei.
 METALELE NOBILE ÎN ROL DE MONEDĂ

Dezvoltarea meşteşugurilor, şi în particular obţinerea şi

prelucrarea metalelor (iniţial acestea au fost arama, fierul
sau diferite aliaje, cum ar fi bronza), a condus la fixarea
rolului de mediator în schimburi după lingourile de metal.

Pe măsura creşterii bogăţiei sociale rolul echivalentului

general s-a fixat de metalele nobile - argint şi aur. Ele,
datorită unui şir de însuşiri cum ar fi omogenitatea,
divizibilitatea, duritatea în timp, şi unor particularităţi
speciale - raritate, transportabilitate, valoare înaltă a unor
volume neînsemnate, dar şi altor atribute utile, au fost
sortite să exercite rolul de metale monetare o perioadă de
aproape trei milenii din istoria omenirii.
 APARIŢIA MONEDEI PROPRIU-ZISE

Primele monede pot fi considerate cele bătute sporadic

în sec. al XI-lea î. Hr.
În China, circulau monezi metalice în sec. X înainte de
naşterea lui Cristos. Herodot ne informează că prima
monedă bătută din metal în Europa ar data din secolele VII
sau VI î. Hr., locul ei de origine fiind Lydia. Dacă ar fi să îl
credem pe lexicograful Pollux, regele Gyges al Lydiei,
autorul prezumat al acestei monezi, n-ar avut alt merit decât
că şi-a pus pecetea pe bucăţi ovoidale de electrum, aliaj de
aur şi argint. Adevăratul părinte al monezii metalice ar fi
fost Phidon, regele din Argos, care a trăit înaintea lui
Gyges, de vreme ce a prezidat Jocurile Olimpice în anul 748
înainte de naşterea lui Cristos. Această presupunere este
confirmată de alte izvoare, ca de pildă de Cronica din
Paros.
MONEDĂ DIN LIDIA
STATER DE ARGINT DIN AEGINA
 APUNEREA BANULUI MARFĂ

Separarea celor două laturi ale banului – banul-

marfă şi banul-semn – a fost punctul în care forma
monedei s-a detaşat de conţinutul ei valoric (etalonul
monetar), fiecare din acestea având în continuare
evoluţie separată.
Banul-marfă a fost scos pentru totdeauna din
circuitul monetar.
De acum înainte va circula numai banul-semn.
Acesta, pierzând valoarea intrinsecă şi devenind
reprezentant al valorii, obţine caracter de credit.
 EPOCA BANILOR SEMN

Odată cu separarea celor două laturi ale

banului începe o nouă fază în evoluţia formei
banului, pe care o vom intitula epoca banilor
semn, perioadă care s-a extins până în zilele
noastre.
 FORMELE BANILOR DIN EPOCA
MONEDEI SEMN

În epoca monedei-semn banii îmbracă forma

banilor de hârtie,
banilor de cont,
instrumentelor pieţei monetare:
 cambia;
 biletul la ordin;
 cecul;
 BANII DE HÂRTIE

Odată cu dezvoltarea schimbului nevoile de

ban-marfă, respectiv de metale preţioase cresc, în
timp ce producerea lor rămâne limitată.
Apare un dezechilibru între cererea şi oferta
de metale.
 FACTORII CARE AU DETERMINAT
APARIŢIA BANILOR DE HÂRTIE

 ştergerea naturală a monedelor în procesul de

circulaţie;
 stricarea ilegală a pieselor monetare din metal
nobil de către falsificatori;
 stricarea conştientă a monedei metalice de
autorităţile publice:
 micşorarea conţinutului metalic al monedei cu
scopul obţinerii venitului suplimentar în visterie;
 confecţionarea substituenţilor banilor pe suport
ieftin;
 emisiunea de către visterie a banilor cu curs impus
artificial etc.
DATĂRI PRIVIND APARIŢIA BANILOR DE HÂRTIE

 pentru punerea în circulaţie a banilor de hârtie

statul a parcurs o lungă cale de la apariţia
primelor monede (China sec. al Xl-lea î. Hr.) şi
organizarea primului sistem monetar naţional
(Lidia sec. al VI - lea î.Hr.) până la primii bani
de hârtie (China, sec. al XII-lea d.Hr.);
 emiterea monedei de hârtie în Imperiul Britanic
demarează în a. 1690, iar din 1697 emisiunea
bancnotelor este monopolizată de Banca
Angliei.
 în Rusia banii de hârtie (asignaţii) au fost puşi
în circulaţie în a. 1769 în timpul domniei
Ecaterinei a II-a.
PRIMII BANI DE HÂRTIE DIN CHINA
PRIMII BANI DE HÂRTIE DIN RUSIA (ASIGNAŢIILE)
EMIŞI DE ECATERINA II
 BANII DE CONT

 Reprezintă disponibilităţile aflate în conturile

bancare devin operabili, totodată sa sesizat
nu numai existenţa lor, dar şi comoditatea,
rapiditatea şi avantajele transferurilor între
conturi.

 În prezent banii de cont reprezintă principala

componentă a masei monetare în circulaţie.
 INSTRUMENTELE PIEŢEI MONETARE

Naşterea instrumentelor de plată provine dintr-o

veche practică comercială de achitare a plăţilor printr-
un efect de comerţ, care în a doua jumătate a
secolului al XII-lea în Europa Occidentală ia
amploare. Marii negustori, pentru efectuarea plăţilor,
tot mai frecvent apelau la scrisorile de schimb. Mai
târziu, în secolul al XVII-lea au fost create noi
instrumente – tratele comerciale. Scrisoarea de
schimb şi tratele comerciale nu au valoare intrinsecă
şi reprezintă un angajament al celui ce le emite de a
plăti la o anumită dată o anumită sumă.
TIPURILE INSTRUMENTELOR PIEŢEI MONETARE

Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în
activitatea comercială internă şi internaţională, care sub diverse forme
şi cu unele modificări funcţionale se foloseşte şi astăzi. Din punct de
vedere istoric, cambia a apărut în China prin anii 500 – 600, apoi s-a
extins în Italia. Comerţul dintre Extremul Orient şi Europa era mijlocit de
arabi şi italieni şi cambiile au devenit un instrument de plată
internaţional pentru comercianţi.
Cambia reprezintă un titlu negociabil care face dovada existenţei
unei creanţe într-o sumă concretă şi plătibilă imediat sau pe termen
scurt, de regulă, până la 90 zile.
Biletul la ordin este o forma mai simpla a cambiei care reflecta
relaţiile numai dintre doi parteneri - beneficiar şi plătitor. Emitentul
biletului la ordin este plătitorul care se angajează ferm să plătească la
scadenţă suma înscrisă pe document.
Cecul este un înscris prin care o persoană dă ordin unei bănci, la
care are fonduri, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane.
 EVOLUŢIA ETALONULUI MONETAR

Cu toate că evoluţia etalonului monetar

nu a mers în pas cu evoluţia formei monedei,
acesta a suportat transformări esenţiale.
 ETALONUL MONETAR SUBSTANȚIAL –
MATERIAL

 În epoca banilor-marfă, când aceștia

îmbrăcau forma substanțial – materială a
obiectelor care evoluau în funcție de bani,
valoarea monedei era identică cu valoarea
obiectului respectiv.
 Etalonul monetar în perioada descrisă avea
valoare determinată de importanța și
semnificația bunului folosit în intermedierea
schimbului, de substanța materială a
acestuia.
 ETALONUL MONETAR AUR-MONEDĂ

s-a instituit odată cu apariţia monedei propriu-

zise, denotă că piesă confecţionată din aur,
se păstrează pentru o anumită perioadă şi
după îmbrăcarea de către monedă a formei
banilor de hârtie şi a banilor de cont.
 ETALONUL MONETAR AUR-LINGOU

 După intrarea în circulaţia largă a banilor de hârtie şi

banilor de cont şi consolidarea tendinţei de declin a cererii
de monedă de aur, s-a observat inutilitatea baterii
monedei de aur în proporţii mari.
 Acum a devenit suficientă stabilirea conţinutului de aur în
unităţi de greutate pentru o unitate monetară, iar aurul să
fie păstrat în lingouri în rezervele băncii emitente.
 Aşa are loc o transformare a conţinutului valoric a
monedei, care de acum în colo devine etalon monetar
aur-lingou.
 În aşa mod, etalonul monetar materializat în aur, rămas în
depozitul băncii, îşi îndeplineşte funcţia de măsurător al
valorii fără a fi prezent nemijlocit la această operaţiune.
 ETALONUL MONETAR AUR-DEVIZE

 În funcţie de garant valoric, de rând cu aurul depozitat în

bancă, au fost admise şi alte active: efecte comerciale
publice, creanţe asupra producţiei aflate pe piaţă, efecte
bancare etc.
 În aşa mod, echilibrul dintre banii-semn şi banii-marfă,
datorită modificării esenţiale a conţinutului substanţial-
material al etalonului monetar, a fost menţinut.
 În aceste împrejurări se instituie sistemul monetar bazat
pe etalonul monetar aur-devize. Acest mecanism a
funcţionat suficient de lung timp şi destul de eficient, aurul
servind convertibilitatea banilor de hârtie şi de cont şi
exercitând funcţia de măsură a valorii.
 ETALONUL PUTERE DE CUMPĂRARE

masa de bani-semn în formă de bani de

hârtie şi de cont aflată în circulaţie pe pieţele
naţionale şi internaţionale îşi găseşte
expresie valorică în ansamblul de bunuri
cotate pe aceste pieţe.
Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare
exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi
achiziţionate cu această unitate într-o perioadă şi pe
o arie geografică determinată,comparativ cu o altă
perioadă luată ca bază de comparaţie.
2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI

Acceptabilitate
Durabilitate
Portabilitate
Divizibilitate
Omogenitate (uniformitate)
Recunoaştere uşoară
Cantitate limitată
Raritatea
 2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI
Acceptabilitate – banii trebuie
să fie în general acceptaţi în
plată, în schimbul oricărui bun
sau serviciu, trebuie să existe
încrederea utilizatorilor că vor
putea folosi banii mai tărziu,
ştiind că au fost folosiţi astfel şi
în trecut fără probleme
 2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI
Durabilitate – să poată face
faţă, în timp, uzurii fizice
inerente circulaţiei monetare,
fără pierderea valorii şi să
reziste o perioadă îndelungată,
între momentul între care sunt
primiţi şi momentul care sunt
cheltuiţi;
 2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI

Portabilitate - banii să poată fi uşor

de transportat pentru efectuarea de
plăţi în diferite locuri (valoare mare
în volum mic, în cazul clasic;
în condiţiile anumitor forme banii din
zilele noastre, cum ar fi moneda
scripturală, cea electronică sau
chiar moneda de hîrtie);
 2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI
Divizibilitate – să poată fi
împărţiţi cu uşurinţă pentru a
piermite şi efectuarea unor plăţi
de mai mică valoare sau pentru
a da rest – iar la nevoie,
preferabil să poată fi făcut
întregul (de exemplu, prin tăiere,
topire)
 2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI
Omogenitate (uniformitate) – în sensul
că toţi banii cu aceaeaşi valoare nominală
sunt identici şi au valoare reală (egală)

Cu alte cuvinte, o bancnotă de o anumită

mărime (cupiură) trebuie să aibă aceeaşi
putere de cumpărare ca orice altă
bancnotă reprezentând aceeaşi cupiură.
 2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI

Recunoaştere uşoară –
pentru a fi acceptaţi, banii
trebuie să fie uşor de
recunoscut. În acelaşi timp,
este necesar ca falsificarea
banilor să fie imposibilă sau
cât mai dificilă.
 2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI
Cantitate limitată – pentru a servi ca
bani, o marfă trebuie să fie oferită într-o
cantitate strict delimitată.

Dacă s-ar afla pe piaţă în exces,

cantităţile necesare ar fi prea mari,
voluminoase, incomode. Desigur, dacă
marfa având rolul de bani ar fi
insuficientă, comerţul ar fi inhibat.
 2.4. CARACTERISTICILE ŞI CALITĂŢILE
MONEDEI

Raritatea. Primele forme de bani

au avut şi această caraczteristică,

la fel această caracteristică se

referă şi la monedele jubiliare,
care servesc şi ca monede de
colecţie.
2.5. BANII ÎN AREALUL ROMÂNESC

Primele monede autohtone în spaţiul

românesc au fost drahmele de argint, bătute
de oraşul pontic Histria în sec. X-IV î. Hr.

Vladislav I în 1369 a bătut cea dintâi monedă

românească de argint, cu legenda în limba
latină.

Prima monedă în Moldova - groşul, a fost

bătută pe timpul domniei lui Petru Muşatin
(a.a. 1375 - 1391) în a. a. 1377 - 1378.

În Transilvania prima monedă a fost bătută în

timpul lui Ioan Zapolya (a.a. 1510 -1540).
MONEDE EMISE ÎN HISTRIA
STATER – THRACIA
 DENARI - IMPERIUL ROMAN
ALE ÎMPĂRAŢILOR TRAIAN ŞI HADRIAN
 MONEDE ROMÂNEŞTI DIN TIMPUL DOMNIEI LUI
VLADISLAV I VLAICU

 Cele mai vechi monede româneşti datează din timpul

domniei lui Vladislav I Vlaicu (1364-cca 1377).
Sistemul monetar introdus de acesta în jurul anului
1365 cuprindea trei valori: ducaţi, cu o greutate
medie de 1,05 grame, dinari (0,70 grame = 2/3 ducat)
şi bani (0,35 grame = 1/2 dinar = 1/3 ducat). Primele
monede ale Ţării Româneşti prezintă pe avers, de
regulă, un scut despicat, având în primul câmp opt
fascii, iar pe revers un coif închis, surmontat de o
acvilă conturată, cu cruce în cioc.
DUCAT EMIS ÎN VREMEA LUI VLAICU VODĂ ÎN
MUNTENIA
DUCAT EMIS ÎN VREMEA LUI VLAICU VODĂ ÎN
MUNTENIA
½ GROŞI
AŞPRI TURCEŞTI
MONEDE EMISE PE TIMPUL DOMNIEI LUI
ŞTEFAN CEL MARE
CONTINUARE
 MONEDA – FERMECĂTOR MISTER

„Banii farmecă oamenii. Din cauza lor ei se chinue,

pentru ei muncesc, inventează cele mai iscusite moduri
de obţinere a lor şi cele mai ingenioase moduri de ai
cheltui. Banii sunt unica marfă, care nu poate fi folosită
în alt fel, decât a te izbăvi de ei. Ei n-au să vă hrănească,
n-au să vă îmbrace, n-au să vă dea adăpost şi n-au să vă
distreze până atunci, până când nu o să-i cheltuiţi sau o
să-i investiţi. Oamenii preferă să facă totul pentru bani şi
banii fac aproape totul pentru oameni. Banii sunt un
fermecător, repetabil, schimbător mister”.
ȘI ÎN FINAL

SUCCES!!!