Tema: Parodontologia ca știință medicală.

Obiective și sarcini. Principii de organizare a

asistenței parodontologice. Terminologie și
glosar.

Butnaru Tatiana
Gr.S1706
Profesor -Secher Eugen
 Cuprins

1. Parodontologia. Definiție. Obiective și sarcini.

2. Particularitățile parodontologiei ca specializare în cadrul
stomatologiei.
3. Terminologie și glosar
4. Principiile de bază ale organizării asistenței stomatologice/
parodontologice. Cerințele amenajării și organizării
cabinetului.
5. Documentația medicală stomatologică în cabinetul de
parodontologie.
1. Parodontologia. Definiție. Obiective și sarcini.

Parodontologia -  reprezintă o ramură a stomatologiei, care se ocupă de patologiile ce

afectează țesuturilor înconjurătoare ale dintelui și care cuprinde gingia, cementul,
ligamentele periodontale și osul alveolar.
Parodontologia este ramura medicinii dentare ce se ocupă cu
profilaxia, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor parodonţiului
marginal, în contextul afecţiunilor buco-dentare şi sistemice.

Se cunosc două direcții în parodontologie: terapeutică și chirurgicală, dar care

în dependență de situațiile clinice, adesea sunt indinspesabile una de alta.
Manoperele de profilaxie, diagnosticare şi tratament se referă la:

1. Evidenţierea şi îndepărtarea factorilor cauzali ai imbolnăvirilor parodonţiului

marginal;
2. Manopere de igienizare, debridare gingivală, tratament antimicrobian
3. Chirurgie parodontală;
4. Restaurare protetică în parodontopatii
 2.Particularitățile parodontologiei ca specializare în cadrul
stomatologiei.
• Parodontologia a devenit o specialitate mai consistentă şi mai diversificată a
stomatologiei

• Parodontologia se ocupă de diagnosticarea și tratamentul patologiilor ce

afectează parodonțiul (așa cum sugerează însăși denumirea – totalitatea
țesuturilor ce înconjoară dinții, menținându-i la locul lor și protejându-le
integritatea).

• Atât țesuturile moi – gingiile, cât și cele dure – osul sau chiar dinții, se supun
multor factori nocivi zilnic (mâncarea prea caldă sau prea rece, alimente dure,
mestecate în grabă, deficiențe în igienă, suprasolicitarea, etc).

• Acești factori dăunători pot afecta parodonțiul, astfel protecția dinților, dar și
funcționalitatea cavității bucale în general are de suferit.

• Anume din acest motiv aici intervin o serie de servicii stomatologice, menite să
restabilească starea normală a cavității bucale și parodonțiului în particular.
 Terminologie și glosar
• Abces (engl. abscess) -colecţie de puroi circumscrisă, delimitată în urma unei inflamaţii.
• Abces parodontal - colecţie de puroi formată într-o pungă parodontală. Denumit şi: lateral a.; lateral
alveolar a., parietal a., peridental a. (cf. Dorland's Med. Dict.).
• Abfracţie - pierdere patologică a structurii dentare la colet, în formă de V, cauzată de unele forţe
biomecanice: flexie, compresiune sau tensiune.
• Abraziune (lat. abrasio, fr. abrasion, engl. abrasion, peeling)- acţiunea de uzură prin frecare din
cauza unor forţe mecanice anormale, nefiziologice.
• Acantoză -îngroşare excesivă a stratului malpighian al epiteliului.
• Alveolă dentară - complex de structuri dure, osoase şi moi care asigură fixarea şi menţinerea
dinţilor la nivelul oaselor maxilare.
• Alveolectomie - excizie totală sau subtotală a procesului alveolar la mandibulă sau maxilar.
• Alveoloclazie (a/vea/o + gr. klasis)- distrucţia osului alveolar.

• Anchiloză (gr. ankylosis, denumită şi arthrokleisis) - imobilizarea și în urma unei traumatism sau
rigidizarea unei articulaţii intervenţie chirurgicală.

• Anisodonţie- asimetrie, neregularitate de formă şi volum a dinţilor.

• Ankiloglosie (lat. lingua frenata)- reducerea mişcărilor limbii.

• Ankilotomie - reducerea prin frenectomie a ankiloglosiei.

• Aptialism (fr. engl. aptyalisme)- reducerea sau absenţa secreţiei salivare.

• Attachment / atașament (engl.) -sistem complex de fixare între dinte, epiteliul şi ţesutul conjunctiv
gingivo-parodontal.

• Attached gingiva (engl.)- periodontium protectionis (cf. Dorland's Med.Dict.) v. joncţiune gingivală.

• Axenic (engl.) - necontaminat de organisme străine; situaţia animalelor "germ-free".

• Boala BARLOW- afectiune rezultată prin carenta vitaminei C la copii; scorbut infantil.

• Biofilm (engl. biofilm)- strat subţire de microorganisme aderent de suprafaţa unei structuri organice sau
anorganice, împreună cu polimerii pe care îi secretă.

• Biomodulator- care modifică răspunsul biologic.

• Bioterapie (engl. biotherapy)- tratament biologic.

• Cauterizare - desfiinţarea pe cale chimică, termică, electrică, prin laserterapie a unei porţiuni de ţesut crescut în exces prin proliferare
hiperplazică pe un substrat tisular normal sau după o intervenţie chirurgicală la nivelul marginilor plăgii ca o formă de recidivă la scurt timp
după operaţie.
• Cauterizarea peretelui moale (sulcular) - acţiunea de desfiinţare a microulceraţiilor prin folosirea unei substanţe chimice atunci când
chiuretajul gingival pe cale mecanică , chiar cu cele mai fine şiascuţite instrumente nu reuşeşte.
• Cementiclu - mic focar de calcifiere în ligamentul periodontal cu sau fără structură de cement.
• Cementom - tumoră benignă a cementului radicular.
• Cementom gigant (engl. giant cementoma) - masă cementară dezvoltată în exces, cu caracter lobulat, care poate produce hipertrofii
deformante ale oaselor maxilare. Denumit şi cementom familial multiplu.
• Cementoperiostită- paradontită marginală.
• Chiuretă (fr. curette, engl. curet, scraper)- instrument în formă de lingură cu o suprafaţă convexă şi pe fața opusă o concavitate cu margini
ascuţite,tăioase. Folosit pentru îndepărtarea de la nivelul cavităţii unui ţesut sau a unei structuri crescută în exces.
• Chiuretaj (engl. curretaje sau curetement) - îndepărtarea de la nivelul pereţilor unei cavităţi sau a unei suprafeţe a ţesuturilor crescute în
exces sau a unui material străin.
• Chiuretaj gingival - îndepărtarea cu o chiuretă de la nivelul peretelui moale al şanţului gingival şi de la nivelul epiteliului joncţional a
zonelor de microulceraţie circumscrise şi acoperite de ţesut epitelial şi a ţesutului conjunctiv de granulaţie subiacent.
• Chiuretaj radicular- Tratament mecanic periodontal.
• Chiuretaj subgingival- îndepărtarea instrumentală a conţinutului patologic al pungilor parodontale
• Clearence ocluzal - situaţie în care suprafeţele ocluzale glisează liber, fără interferenţe între ele.
• Colutoriu (fr. collutoire, engl. collutory) - amestec de substanţe medicamentoase înglobate într-un vehicul semilichid, de regulă
glicerina,administrat la nivelul gingiilor şi a mucoasei bucale.
• Contiguitate (engl. contiguity) - stare în care două sau mai multe părţi,organe sunt în contact.
• Debridare gingivală- v. Tratament mecanic periodontal.
• Depozit dentar- v. Tartru dentar şi placă dentară bacteriană.
• Tartru dentar (engl. dental calculus) - complex organe-mineral depus pe suprafaţa
dintelui, supra- şi subgingiv
• Detartraj - v. Tratament mecanic periodontal.
• Dentifrice (lat. dens fricare sau dentifricium)- produse sub formă de pulbere,
pastă sau gel folosite pentru curăţirea suprafeţelor accesibile ale dinţilor şi gingiilor.
• Dentinalgie- senzaţie dureroasă provocată printr-o excesivă instrumentaţie
a suprafeţei radiculare cu retracţie gingivală în urma vindecării unor pungi adânci prin
intervenţii chirurgicale.
• Epulis (gr. epoulis) - termen nespecific acordat unor tumori sau mase de tip
tumoral de la nivelul gingiei. Se descriu: epulis congenital, fibromatos, cu
celule gigante, granulomatos, angiomatos.
• Eroziune- proces distructiv al substanţei dure dentare produs de substanţe
chimice, fără implicare bacteriană.
• Fisură gingivală (engl. cleft)- incizură alungită a gingiei deasupra unei zone de dehiscenţă a
osului alveolar.
• Fulguraţie (lat. fu/gur) - distructie tisulară sub acţiunea unui curent de înaltă frecvenţă; metodă
de tratament al hiperesteziei dentinare.
• Germ-free (engl.)- v. Axenic.
• Gingia interdentară- porţiunea situată între feţele aproximale dintre doi dinţi vecini.
• Gingie septală- porţiunea gingivală situată între dinţii laterali.
• Gingivalgie - durere gingivală.
• Gingivită fagedenică (gr. phagedaina)- gingivita acută ulcero-necrotică.
• Glosofitie - limba neagră.
• Glosotrichie - limba viloasă.
• Gomfoză (gr. gomphosis)- articulaţie de tip fibros prin care un element conic este fixat într-un
lăcaş ca un cui într-o scândură. Sindesmoză dentoalveolară.
• Halistereză (hal + gr. steresis) - pierdere de săruri de calciu din structura osului.
• Halenă (lat. halitus)- respiraţie urât mirositoare. Denumită şi fetor ex ore, tetororis, stomatodysodia.
• Halitoză- v. Halenă.
• Herpangina - infecţie acută virotică la nivelul ore-faringelui cu vezicule şiulceraţii. Denumită şi faringită
veziculară, sindrom Zaborsky.
• Joncţiune gingivo-dentară - porţiune de unire între gingie şi dinte prin intermediul epiteliului joncţional şi a
inserţiei epiteliale.
• Limbus, limb alveolar - porţiunea terminală a septului interdentar şi a osului alveolar.
• Ligatură - modalitate de contenţie temporară a dinţilor parodontotici prin folosirea unor fire metalice sau de
plastic.
• Mobilometrie - măsurarea mobilităţii dentare normale sau patologice.
• Mobilometru dento-parodontal- aparat folosit pentru măsurarea deplasării fiziologice şi patologice a dinţilor.
• Muguet (fr. muguet, engl. mycotic stomatitis, white mouse) - ulceraţii ale mucoasei bucale şi la nivelul gingiei
acoperite cu depozite albicioase produse de Candida albicans.
• Neoinserţie - refacerea joncţiunii gingivo-dentare după tratamentul chirurgical de desfiinţare a unei pungi
parodontale.
• Odontolit- v. Tartru dentar.
• Osteopenie - reducerea densităţii osoase prin diminuarea numărului osteoblaşti.
• Osteoporoză - leziune osoasă caracterizată prin reducerea grosimii şi a densităţii trabeculelor
osoase care se produce în unele circumstanţe ca:postmenopauza, înaintarea în vârstă şi care
predispune la tasări şi fracturi osoase, în special la nivelul vertebrelor, antebraţului, colului
femural, dar şi în alte oase, inclusiv maxilarele şi oasele alveolare.
• Recesiune gingivală (lat. recedere)- retracţie gingivală.
• Reinserţie - refacerea joncţiunii gingivo-dentare după tratamentul chirurgical muco-gingival
de restaurare a nivelului gingiei f,aţă de coletul dintelui în cazul unei retracţii gingivale
localizate.
• Scaling (engl.)- v. Detartraj.
• Stomatodisodie- v. Halenă.
• Sindrom Zaborsky- v. Herpangina.
• Tartar- v. Tartru dentar.
 4.Principiile de bază ale organizării asistenței stomatologice /
parodontologice. Cerințele amenajării și organizării cabinetului.
Există trei forme de organizare a asistenţei parodontale specializate :
1. Desemnarea unui medic stomatolog pentru acordarea persoanelor cu afecţiuni parodontale a
asistenţei medicale în cadrul unor vizite (consultanţe) terapeutice de rutină.
2. Crearea unui cabinet specializat.
3. Organizarea serviciului parodontal în cadrul unei instituţii medicale (spital, policlinică).

Primul nivel – asistenţa stomatologică califi cată.

Este acordată în cadrul primirii de rutină a pacienţilor, care activează în cabinete
stomatologice de pe lângă şcoli, puncte medicale şi centre de sănătate ale unor
întreprinderi şi fabrici, instituţii de învăţământ, clinici şi dispensare specializate,
servicii de consultaţii pentru femei, sau în procesul de sanare a cavităţii bucale de
către medicii stomatologi cu profil terapeutic în policlinici de sector, orăşeneşti şi
raionale. Forme nosologice ale patologiei parodontale: - gingivită; - parodontită
uşoară; - parodontită moderată şi severă (sunt efectuate diferite etape separate ale
terapiei complexe); - parodontoză.
Pentru a ajuta persoanele cu afecţiuni parodontale, medicul îndeplineşte în cadrul
consultului stomatologic obişnuit un volum minim de intervenţii, care prevede
efectuarea unei serii de măsuri:

1) training-ul în vederea deprinderii regulilor de igienă orală individuală; este realizat

de către igienist, asistentul stomatologului, sau de asistenta medicală, iar stomatologul
efectuează controlul şi, dacă este necesar, consultul;
2) sanarea terapeutică şi chirurgicală a cavităţii bucale, care este efectuată de către un
medic specialist şi, în caz de necesitate, fi nalizată prin protezare; pot fi efectuate
şlefuirea selectivă a dinţilor, imobilizarea dinţilor, chiuretajul, gingivotomia,
gingivectomia, frenotomia, deschiderea abcesului parodontal;
3) igienizarea profesională a cavităţii bucale; este realizată de către igienist, asistentul
stomatologului, sau de asistenta medicală, iar stomatologul efectuează controlul şi, dacă
este necesar, consultul şi corecţia;
4) terapia antibacteriană şi antiinflamatorie locală
 Al doilea nivel – asistenţa parodontală specializată.
Opţiunea optimă pentru acordarea asistenţei parodontale specializate, la etapa actuală, pare a fi
medicul parodontolog (sau stomatologii cu profi l terapeutic, proteticienii şi chirurgii cu pregătire
specială în parodontologie), care-şi desfăşoară activitatea în cabinetul parodontologic plasat în cadrul
unei policlinici stomatologice .
Acest tip de asistenţă este acordat în clinici raionale şi orăşeneşti cu servicii stomatologice de bază
(terapeutic, chirurgical, protetic), cabinete stomatologice private şi alte instituţii stomatologice
curativprofi lactice, în care activează medici cu pregătire specială în parodontologie.

Al treilea nivel – asistenţa parodontală ultraspecializată şi de înaltă calificare.

Serviciul parodontal este util să fi e organizat în cadrul unei instituţii stomatologice mari (de sector,
orăşenesc, raional, republican) sau centre, dotate cu spaţii adecvate pentru a găzdui variate servicii
/secţii/ specializate, şi dispunând de personal corespunzător (parodontologi, stomatologi chirurgi şi
proteticieni, cu înaltă califi care şi instruire specială) şi resurse fi - nanciare sufi ciente . În cadrul
serviciului parodontal elementar sunt amenajate cel puţin 3 cabinete – pentru tratament terapeutic,
chirurgical şi protetic. În cazul în care o clinică stomatologică generală (cu profi l larg) prevede
organizarea unui serviciu parodontal pentru acordarea unei asistenţe chirurgicale, protetice,
terapeutice şi fi zioterapice, atunci, pentru efectuarea diverselor tratamente terapice şi a intervenţiilor
chirurgicale minore, se alocă un spaţiu corespunzător (format dintr-un grup de 3-8 camere conexe,
sau dintr-o cameră mare divizată în câteva compartimente utile).
 Normative si cerinte fata de organizarea cabinetului stomatologic
Conform normativelor în vigoare, cabinetul stomatologic pentru un singur
medic va avea o suprafață nu mai mica de 16m^2. E de dorit ca fiecare unitate
de lucru sa fie amenajată într-o încăpere aparte sau dacă nu este posibil, se pun
fotolii adaugatoare.
Daca în cabinet se instalează cîteva fotolii, suprafața acestuia se calculeaza
adaugind la normative 10m^2 pentru fiecare fotoliu cu dispositive universal.
Intre fotolii trebuie să existe spatiu suficient pentru trecerea libera.
Se acordă atenție deosebită pentru podea, pereți și tavan.
 Podeaua va fi: Tapetata cu linoleum, marginile caruia vor trece pe pereti la o
inaltime de 10cm.
Locurile de iesire a țevilor vor fi chituite și vopsite cu vopsele nitro.
 Pereții si Tavanul cabinetelor se vopsesc cu pasta de silicat lavabila (se admite
si de ulei) –pentru a facilita prelucrarea sanitară eficientă (excluderea oricarei
posibilitati de acumulare a mercurului)
Dotarea cabinetului cu o nișă de ventilație și chiuvetă pentru prepararea
acestuia. Cabinetul va fi prevazut cu ventilatie prin refulare și aspirație.
 Iluminarea o asiguram prin folosirea combinata a luminii naturale si a celei artificiale.
 Lumina naturală o primim prin orientarea ferestrelor cabinetului spre Nord. Fotoliul
stomatologic trebuie sa fie asezat in fata geamului, astfel incit sa beneficieze la maxim de
lumina naturala

Lumina arficială se imparte in 2 surse:

1-una pentru cabinetul stomatologic, care sa permita o activitate comoda a personalului( Sursa de lumina
nu trebuie sa fie prea puternica , intrucît trecerea continua a privirii de la cimpul operator la restul
camerei oboseste ochii.
2-a doua pentru iluminarea cimpului operator (trebuie sa fie mai puternica decit restul cabinetului . Sursa
de lumina a cimpului operator trebuie sa fie puternica, necesitind o lampa care sa trimita un fascicul
luminous destul de intens. In acest scop exista reflectoare special( care retin undele infrarosii), acestea
fiind fixate pe un brat articulat, pot fi dirijate in directia necesara.
Cabinetul va fi inzestrat cu lampi de cuart, cu ajutorul caruia se face dezinfectarea aerului.
În cadrul serviciului parodontal respectiv trebuie incluse următoarele
cabinete:
• cabinet terapeutic–pentru testare, monitorizare activă şi tratamentul
pacienţilor cu boli parodontale;
• cabinet chirurgical – pentru intervenţii chirurgicale pe parodontal;
• cabinet protetic cu laborator de tehnică dentară;
• cabinet de proceduri;
• cabinet de fizioterapie;
• cabinet radiologic;
• laborator clinic;
• cabinet de igienă orală.
În cadrul serviciului parodontal sunt efectuate toate tipurile de tratament al
afecţiunilor parodontale .
Echiparea cabinetului parodontal depinde de numărul specialiştilor angajaţi.
Pe lânga seturile obişnuite de instrumente stomatologice pentru tratamente şi obturare a dinţilor, cabinetul trebuie să fi e
dotat cu instrumente speciale :
-aparat pentru realizarea igienei profesionale cu scaler ultrasonic;
-aparat Kulajenko;
-diatermocoagulator stomatologic;
-set de parodontometre;
-set de instrumente pentru realizarea igienei profesionale;
-set de instrumente pentru terapia parodontală;
-set de instrumente pentru chirurgie parodontală;
-set de instrumente pentru (imobilizare prin) şinare a dinţiilor;
-instrumente pentru biopsie, pentru prelevarea probelor de biomaterial pentru analize bacteriologice;
-seringă pentru irigaţii gingivale;
-instrumente pentru şlefuire selectivă;
-seringă pentru injectare;
-medicamente pentru tratamentul local al afecţiunii parodontale;
-instrumente pentru aplicarea pansamentelor parodontale;
-hidroxiapatită pentru umplerea defectelor osoase datorate parodontitei;
-compozite fotopolimere şi lampă de fotopolimerizare (cu halogen) pentru (imobilizare prin) şinare a dinţiilor parodontici
mobili;
-set de instrumente, medicamente pentru urgenţe medicale;
-set de preparate revelatoare de placă dentară;
-set de remedii igienice şi modele de maxilare pentru instruirea pacientului şi învăţarea (deprinderea) practică de către
acesta a regulilor de igienă individuală a cavităţii orale.
 5.Documentația medicală stomatologică în cabinetul de paradontologie

Fișa pacientului
Ce trebuie să conțină o fișă medicală:
 Datele personale (Nume, Prenume, CNP, Adresă, etc);
 Istoricul medical general – bolile de care suferă și tratamentul pe care îl urmează;
 Istoricul stomatologic –radiografiii,  tratamentul pe care l-a urmat, durata, eventuale intervenții de
chirurgie dentară etc.;
 Consumul de medicamente;
  Obiceiuri vicioase ale pacientului – fumat, alcool, consum de droguri, care ar putea  modifica 
procesul de  tratament  din cabinetul stomatologic.
 Fișa pacientului reprezintă un act medico-legal, prin care medicul care tratează
trebuie să știe identitatea, eventualele afecțiuni și tratamente, pentru a se asigura
de o evoluție favorabilă al intervențiilor și procedurilor care se vor implementa.

 Istoricul medical general este foarte important în startul unui plan de tratament.
Este esențial ca medicul specialist să cunoască toate afecțiunile de care suferi,
mai ales în cazul în care ai probleme cu inima sau diabet. Astfel, acesta va putea
adapta planul de tratament și tipul de anestezic folosit. 

 La finalul fișei, pacientul este rugat să își dea consimțământul pentru efectuarea
tratamentului. Această secțiune a fișei atestă faptul că medicul din cabinetul
stomatologic a explicat pe îndelete planul de tratament, pe care pacientul l-a
înțeles și acceptat.