Sunteți pe pagina 1din 21

HIV/SIDA

Stan Andreea Simina


AMG IIIB
ISTORIA HIV/SIDA

 1932: Considerat anul apariţiei infecţiei cu HIV, originară din


Africa.
 1978: Bărbaţi homosexuali din SUA şi Suedia, precum şi
heterosexuali din Tanzania şi Haiti, prezintă primele semne ale
bolii care va fi numită mai târziu SIDA.
 1981: CDC (Center for Disease Control) publică primul raport
despre cazuri de pneumonie, (pneumocystis carinii) şi sarcomul
lui Kaposi. În Franţa sunt diagnosticate 17 cazuri ale aceleiaşi
maladii necunoscute. Termenul ales pentru a denumi noua boală
este GRID.
 1982: Boala este denumită SIDA.
 1984: Sunt stabilite Precauţiile Universale.
 1985: În Atlanta, Georgia are loc prima conferinţă
internaţională privind SIDA.
 1986: Elveţia începe să testeze produsele sanguine.
 1987: AZT este aprobat ca primul medicament împotriva SIDA.
Ministerul sănătăţii din SUA emite un raport despre SIDA în care
solicită măsuri de educaţie sexuală şi prevenire.
 1992: Primele rapoarte de terapie anti-virală combinată.
 1993: Sunt revizuite definiţiile cazurilor, astfel încât să includă
manifestări specifice femeilor. Celebrul balerin rus Rudolph Nuryev
moare de SIDA. Primele tratamente cu AZT nu au efect.
 1994: AZT este administrat femeilor gravide pentru a preveni
transmiterea infecţiei la făt.
 1995: Este aprobat primul inhibitor proteazic.
 1996: Regimurile triplu combinate reduc prezenţa virală sub
pragul detectabil, timp de cel puţin 6 luni.
 1998: o nouă posibilitate de triterapie este anunţată la conferinţa
mondială de la Geneva.
 1999: Amprenavir prezintă rezultate bune la copiii peste patru
ani.
 2001: Prima sesiune specială asupra SIDA a Naţiunilor Unite.
 2002: Femeile constituie 50% din cazurile mondiale de infecţie
HIV. Virusul se propaga rapid în rândul populaţiei din Africa, Asia,
Caraibe şi Europa de Est.
 2004: 40 de milioane de persoane infectate cu HIV. 23 de
Incidenţa HIV/SIDA în România*

 România a fost prima ţară din Europa Centrală şi de Est care a


anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii diagnosticarea unui caz
de SIDA, în 1985;

 În perioada 1985-1989 au fost raportate la Organizaţia Mondială a


Sănătăţii doar 13 cazuri în România, numai adulţi;

 Doar în 1990 au fost diagnosticate peste 1000 de persoane


infectate, cea mai mare parte fiind copii.

*Datele statistice sunt preluate


din statisticile Ministerului Sănătăţii
Ce este HIV? Ce este SIDA?

HIV (virusul imunodeficienţei umane)


este un agent patogen care afectează
sistemul imunitar al organismului.

SIDA (sindromul imunodeficienţei


dobândite) este o sumă de semne şi
simptome grupate în boli caracteristice
scăderii imunităţii organismului.
Care este diferenţa dintre HIV şi SIDA?

Se pot identifica 4 stadii ale evoluţiei infecţiei HIV în


organismul uman, astfel:

Stadiul 1: corespunzător primoinfecţiei cu HIV.


Majoritatea pacienţilor nu se adresează medicului în
acest stadiu datorită absenţei manifestărilor clinice.
Durata este variabilă, întinzându-se de la câteva zile
până la câteva săptămâni.
Stadiul 2: este cel al perioadei asimptomatice şi
acoperă un interval de timp lung, de ordinul anilor
(5-15 ani).
Stadiul 3: este caracterizat prin apariţia creşterii în
volum, a ganglionilor limfatici.
Stadiul 4: corespunde manifestărilor
clinice mai severe, cu prognostic bine
stabilit. El a fost împărţit în cinci
substadii:
 IV A – pacienţi cu semne
constituţionale (scădere, diaree,
febră);
 IV B – subiecţi cu atingeri neurologice
(encefalopatii, mielopatii);
 IV C – pacienţi cu infecţii oportuniste
(severe şi care nu antrenează
diagnosticul de SIDA);
 IV D – subiecţi cu neoplazii (Kaposii);
 IV E – pacienţi cu alte suferinţe legate
de infecţia cu HIV (pneumonie
interstiţială).
Transmiterea infecţiei HIV

Nr.
crt. Căi de Produse biologice implicate în
transmitere transmitere

1. Sexual Spermă, secreţii vaginale

Sânge sau produse biologice ce conţin


2. Parenteral
sânge

3. Vertical Lapte matern


Transmiterea pe cale sexuală

 Este cea mai frecventă modalitate de răspândire a


infecţiei;

 Toate practicile sexuale neprotejate sunt potenţial


infectante;

 Riscul de transmitere este diferit în funcţie de


practicile sexuale utilizate, varietatea partenerilor,
precum şi de sexul persoanei infectate.
Transmiterea pe cale parenterală

Se poate face prin:

 transfuzie de sânge sau derivate sanguine;

 folosirea unor seringi sau a unui instrumentar


medical nesteril, mai ales de către consumatorii de
droguri injectabile;

 rănirea, penetrarea pielii sau a mucoaselor, cu


instrumente nesterile. Riscul în aceste cazuri este
apropiat de 0,3%.
Transmiterea pe cale verticală

HIV poate fi transmis de la mamă la făt prin 3


modalităţi:

 infecţia directă poate să se producă in utero


(transmitere antepartum);
 transmiterea poate să se producă în timpul
travaliului şi în timpul expulziei (transmitere
intrapartum);
 după naştere, prin alăptare la sân (transmitere
postpartum).
Cum nu se transmite HIV?

 Tuse sau strănut, deci prin aer;


 Atingere, sărut, îmbrăţisare;
 Folosirea grupurilor sanitare în condiţii igienice;
 Utilizarea veselei în comun;
 Înţepături de ţânţar sau alte insecte;
 Animale, muşcături de animale;
 Băi, bazine cu apă;
 Prosoape, clanţe de uşi, telefon, computer;
 Contacte interumane;
 Convieţuirea cu o persoană infectată HIV.
PRODUSE BIOLOGICE CARE NU SUNT
IMPLICATE ÎN TRANSMITERE:

 Secreţii nazale
 Spută
 Lacrimi
 Transpiraţii
 Fecale
 Urină
 Lichid de vărsătură
RISCUL DE
TRANSMITERE A
HIV ÎN EXTREM DE MIC
COLECTIVITAŢILE
ŞCOLARE
Se iau în discuţie:
 Muşcături
 Zgârieturi
 Tăieturi accidentale
Testarea HIV

Este o metodă serologică de evidenţiere a anticorpilor


anti-HIV.

Tipuri de teste:

 ELISA (Enzime – Linked – Immunosorbent – Assay);


 RIF (Reacţie de imuno - fluorescenţă);
 WB (Western Blot);
 alternative (salivă, urină).

 Tipuri de testare:

 confidenţială
 anonimă
Statistici HIV/SIDA la nivel mondial

 40.000.000 de persoane din toata lumea sunt infectate cu HIV;


 23.000.000 de persoane au murit din cauze legate de SIDA;
 Zilnic se infectează 17.000 de persoane;
 50% dintre persoanele infectate au vârste cuprinse între 15 şi 24
de ani;
 50% dintre acestea sunt femei şi circa 80% dintre acestea sunt la
vârstă fertilă;
 2/3 din persoanele infectate cu HIV nu ştiu că au această boală;
 SIDA ucide o persoană la fiecare 11 secunde;
 La fiecare 6 secunde o nouă persoană se infectează cu HIV;
 În fiecare zi se nasc 1600 copii infectaţi HIV din mame seropozitive
HIV.
Prevenţia răspândirii infecţiei cu HIV

Exista două niveluri distincte de prevenţie in infecţia HIV/SIDA:

1. Prevenţia primară - pune accentul pe stoparea transmiterii


infecţiei HIV. Acest lucru se realizează în principal prin programe de
informare şi educare corectă a comunităţii despre HIV/SIDA, despre
cum se transmite, dar mai ales, cum nu se transmite virusul.
În cadrul acestui tip de prevenţie un rol important îl are
consilierea, care la rândul său poate fi de două feluri:
- pre test
- post test
2. Prevenţia secundară - constă în oferirea de servicii
medicale şi sociale gratuite, atât pentru persoanele seropozitive, cât
şi pentru familiile acestora, în vederea încetinirii efectelor bolii şi
transmiterea acesteia cu bună ştiinţă.
Cine ar trebui să facă un test HIV?

 Persoanele care au primit transfuzii de sânge şi produse


de sânge;

 Hemofilicii, trataţi substitutiv cu factori antihemolitici;

 Utilizatorii de droguri administrate intravenos;

 Homosexualii / bisexualii;

 Copiii şi adolescenţii născuţi în perioada 1987–1992;

 Tinerii, în special cei care nu beneficiază de şcolarizare,


educaţie şi acces la informaţie privind infecţia cu HIV;
Cine ar trebui să facă un test HIV?

 Persoanele considerate defavorizate şi vulnerabile: rromi,


emigranţi, copiii străzii, prostituate, persoane cu relaţii
sexuale întâmplătoare şi neprotejate;

 Categorii profesionale din domeniul îngrijirii medicale, care


intră în contact cu sânge şi/sau produse biologice care pot
conţine HIV;

 Persoane care au relaţii sexuale cu categoriile mai sus


menţionate;

 Deţinuţi, persoane cu TBC, BTS-uri, şoferi de cursă lungă,


marinari, persoane care lucrează în străinătate peste 6 luni
sau care au lipsit din ţară peste 6 luni.
Expresii care trebuie evitate:

1. SIDA: deseori folosită pentru a desemna întreaga manifestare a


HIV. Termen recomandat: infecţie HIV

2. Test SIDA: Nu există teste pentru SIDA. Testul detectează prezenţa


anticorpilor produşi în sânge ca reacţie la infecţia cu HIV. Termen
recomandat: test pentru anticorpi HIV.

3. Victime SIDA: Multor oameni bolnavi de SIDA nu le place să fie


văzuţi ca victime. Termen recomandat: Persoane bolnave de SIDA.

4. Virusul SIDA: HIV este retrovirusul care provoacă SIDA. Termen


recomandat: HIV

5. Virusul HIV: Litera “V” din HIV vine de la “virus”. Termen


recomandat: HIV.

6. Purtator SIDA: O persoană nu poarta SIDA, ci HIV – virusul care


cauzează SIDA. Termeni recomandaţi: Persoana seropozitivă sau
persoana bolnavă de SIDA.
Expresii care trebuie evitate:

7. SIDA propriu-zisă: Termen folosit de obicei pentru a desemna o persoană într-un


stadiu avansat al infecţiei cu HIV. Este vag şi redundant. Termen recomandat:
SIDA.

8. Fluide corporale: Acest termen nu ar trebui folosit fară a se preciza care fluide
conţin destul virus încât să provoace o infecţie. Termeni recomandaţi: sânge,
spermă, lichide vaginale, lapte matern.

9. Grupuri cu risc crescut: Nu ceea ce eşti, ci ceea ce faci poate fi riscant. Acest
termen creează frică inutilă sau o lipsă de griji nemotivată. Termen recomandat:
Comportament cu grad crescut de risc.

10. Parteneri multipli / promiscuitate: Termen vag şi tendenţios. Termen


recomandat: mai mult de un partener sexual.

11. Act sexual: Mulţi oameni cred că acest lucru se referă doar la sexul normal
(vaginal). Termeni recomandaţi: sex oral, anal sau vaginal.

12. Preferinţe sexuale: A prefera înseamnă a alege, iar oamenii nu aleg să fie
heterosexuali, homosexuali sau bisexuali. Termen recomandat: orientare sexuală.

13. Infestat HIV: termenul medical corect este persoana infectată HIV.