simbolului CASEI în
opera lui Ion Druţă
S-au scurs nouă decenii de când pământul basarabean și-a adunat toate izvoarele creatoare, dâ
nd rodul unui talent neîntrecut în arta cuvântului plină de lirism, frumusețe și artistizm – Ion
Druță, despre care s-a spus că este mai întâi de toate un mare poet, poet prin simțire și cugetar
e, prin viziunea asupra lumii și prin modul de interpretare artistică a realității, prin arta sugest
iei, prin magia cuvântului frumos și desigur printr-o excepțională ritmicitate și muzicalitate a
frazei.
Eu cred că toate operele lui Druță sunt bune și merită să fie citite, fiind pline de sensibilitated
e forță de pătrundere în momentele și problemele critice ale vieții. Ele rămân ar fi un model d
e profesionalism și de perfecțiune artistică, care vor dăinui mereu în sufletele noastre
grație caracterelor înconfundabele, frământărilor, lirismului, subiectelor diverse și, mai ales, a
l simbolurilor frecvente de la titluri până la descrieri acțiuni și idei, punând accentul şi pe
evidenţierea valorii simbolului CASEI.
Ce simbolizează casa în literatură?
Casa este un simbol arhetipal, indicând un anume centru al lumii, un loc sacru, imaginea,
reflectarea universului. În psihologia lui Jung, ceea ce se întâmplă în interiorul casei noastr
e are loc înlăuntrul nostru, iar în cea a lui Freud, casa este asociată cu principiul, aspectul
feminin.
În corespondență cu universul, acoperișul său este cerul, raiul, ferestrele sale sunt căi spre
divinitate, iar corpul său este pământul. Totodată, e un simbol al înglobării, depozitării
intregii înțelepciuni umane.
,,Casa-simbol prezent în operele druţiene’’
Simbolul casei capătă o conotație aparte în dramaturgia lui Ion Druță.
În acest sens casa mare se umple de o semnificaţie etică bine definită: ea simbolizează ac
el colţişor al sufletului, în care omul păstrează tot ce are el mai curat şi nobil. Drama Cas
a mare este o operă profund poetică, are un subiect bogat. Casa mare — simbolul fericiri
i dar şi al deznădejdii.
Creaţia dramatică a lui Ion Druţă, care cuprinde în mare parte piesele Casa mare, dezbate
teme şi motivele care pot fi găsite şi în prozele sale: raporturile om — morală, sacru şi pr
ofan, ecologia naturii versus ecologia spiritului, repercusiunile tehnocratizării, problema
memoriei şi a istoriei. Casa mare este una dintre cele mai reprentative piese în acest sens,
pentru că înglobează componentele, dominantele dramaturgiei lui Ion Druţă.
,,Valorile neamului românesc’’
Ion Druţă vine cu opera sa în timpul epocii „dezghețului”,
optând pentru reabilitarea eticului și a sacrului.
Remarcabile, în acest sens, sunt operele Casa mare și Păsările tinereții noastre. Casa
mare a Vasiluței este și un spațiu real, aflat sub semnul durabilității, rânduielii și statorniciei,
cărora stăpâna le mai adaugă și însemnele spațiului ce țin de sufletul ei de om frumos și
vrednic. Casa mătușii Ruța, această ultimă cocioabă din localitate, în antiteză cu celelalte
case moderne, declanşează o luptă dintre vechi şi nou, dintre mare şi mic, dintre puternic şi
slab. Prin intermediul acestor drame sunt puse în discuţie despărţirea de tradiţii, renunţarea la
fundamentul sensibilităţii, la matricea spiritului naţional – dimensiunea esențială a lumii
druțiene.
,,CASA MARE’’
Enigma dramaturgiei lui Druță e însuși sufletul autorului. Eroii druțieni sunt,
prin excelență, oameni care refac, pe solul cam dur al contemporaneității,
asemenea ritualuri tradiționale. Accentuând energic sfera sacrului, ei ne apar
socrați cu chip țărănesc, ca niște păstori ai spiritului poporului. „Important e s
ă nu fim lipsiți de aceste valori ca să înțelegem cât de mult ne lipsesc”.
VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!