Pereţi (ziduri)

• Pereţii sunt elementele principale ale cădirilor care

servesc la:
• închiderea construcţiilor spre exterior şi
compartimentarea în interior, asigurându-le izolarea
termică şi fonică;
• preluarea încărcărilor de la alte elemente de
construcţii (planşee, grinzi, şarpanta acoperişuri);
• susţinerea diferitelor instalaţii, aparataje şi utilaje sau
a unor izolaţii speciale.
•
 • CLASIFICAREA PEREŢILOR
• După rolul în construcţie, pereţii pot fi:
-de rezistenţă (portanţi sau purtători);
-purtaţi (de umplutură, despărţitori sau autoportanţi).
• După materialul folosit pereţii pot fi:
-din zidărie (cărămidă, înlocuitori de cărămidă, piatră naturală);
-beton, lemn, elemente metalice, azbociment, sticlă, materiale
plastice.
• După poziţia în construcţie pereţii pot fi:
-pereţi exteriori;
-pereţi interiori.
• După modul de execuţie pereţii pot fi:
-zidiţi;
-montaţi;
-turnaţi pe loc.
 Pereţi din zidărie

• Pereţii din zidărie se realizează prin aranjarea

ordonată a cărămizilor şi asigurarea legăturii între ele cu
mortar.
• Grosimea zidurilor din cărămidă diferă în funcţie de
destinaţia lor:
• zidurile portante trebuie să aibă cel puţin 25 cm grosime;
• zidurile exterioare în condiţiile climatice ale ţării noastre
trebuie să aibă cel puţin 37,5 cm grosime.
• Ţeserea rosturilor se realizează după diferite
sisteme.
 Sisteme de realizare a legăturii zidăriei:
a- legătura în lungime la pereţi de o jumătate de cărămidă grosime; b- legătura în lăţime la pereţi de o
cărămidă grosime; c- legătură în bloc, la pereţi de o cărămidă grosime;
d- legătura în cruce la pereţi de o cărămidă grosime; 1, 2, 3-succesiunea rândurilor.
• O atenţie deosebită trebuie acordată
realizării punctelor de întâlnire a zidurilor
(la colţuri pentru, ramificaţii, intersecţii)
pentru o mai bună conlucrare a zidurilor în
spaţiu .
Ţeserea rosturilor la încrucişări de ziduri:
a- la colţuri; b- la ramificaţii; c- la intersecţii; R1, R2 – rândurile de cărămizi.

Secţiune printr-un perete exterior al

unei construcţii zootehnice pentru
porci:
1- zidărie din cărămidă plină; 2- tencuială interioară
drişcuită¸
3- tencuială exterioară drişcuită;4- tencuială hidrofugă la
soclu;
5- hidroizolaţie bituminoasă; 6- soclu; 7- bloc de
fundaţie;
8- trotuar pe strat de nisip; 9- dop de bitum; 10-
fereastră din lemn; 11- grindă prefabricată din beton
armat; 12- pană prefabricată;
13- învelitoare din azbociment ondulat; 14- spaţiu de
aer;
15- termoizolaţie; 16- barieră de vapori; 17- strat suport
al termoizolaţiei, realizat din azbociment ondulat ; 18-
strat de uzură a pardoselii di mortar de ciment rolat; 19-
strat suport al pardoselii din beton B100; 20- strat
drenant din pietriş sau balast.
 Pereţi prefabricaţi
• Pentru aceşti pereţi se pot folosi panourile în trei straturi, care se
realizează din două straturi marginale de beton între care se află un miez
termoizolant.

• Pereţii din fâşii de beton celular autoclavizat sunt neportanţi şi se

realizează prin dispunerea fâşiilor în poziţie verticală sau în poziţie orizontală .

•
Detalii de alcătuire a panourilor mari prefabricate,
realizate în trei straturi:
a- cu barieră de vapori dispusă pe faţa caldă a termoizolaţiei; b-
cu bariera de vapori dispusă pe faţa interioară a panoului; 1-
beton armat; 2- termoizolaţie; 3-barieră contra vaporilor
realizată din folie de polietilenă; 4- barieră de vapori realizată
din vopsea de clor cauciuc.
Perete din fâşii de beton celular autoclavizat cu
spaţiu de aer ventilat:
1-placă ondulată din azbociment;
2- barieră de vapori (vopsea de clor cauciuc); 3- fâşii din
B.C.A.; 4 -hidroizolaţie; 5- mortar de poză; 6- soclu de beton
termoizolant; 7- cârlig pentru susţinerea plăcii de azbociment.
 Panouri din azbociment ondulat şi plan, cu
termoizolaţie:
1- grindă din beton armat; 2- plăci plane din azbociment;
3- termoizolaţie; 4- plăci ondulate din azbociment;
5- agrafă de prindere.

Fig. 4.20. Perete din panouri

de azbopan:
a- secţiune prin perete;
b- detaliu panou;
Perete din tablă
1- panou de azbopan cu
cutată(nervurată):
fereastră; 2- acoperiş cu spaţiu a- elevaţie; b- plan; 1- tablă
de aer ventilat;3- pană de nervurată orizontal(la interior);
acoperiş prefabricată din beton 2- tablă nervurată vertical(la
exterior); 3- termoizolaţie;
armat; 4- soclu; 5- pardoseală; 4- lăcrimar; 5- stâlp al structurii
6- trotuar; 7- plăci plane de de rezistenţă
azbociment;8- strat
termoizolant din polistiren
expandat.
• Pereţii din panouri de azbopan se folosesc ca
pereţi uşori, neportanţi.
Panourile din azbopan sunt realizate din două
plăci plane de azbociment între care se află un
miez din polistiren expandat.
• Pereţii din panouri de lemn sau înlocuitori din
lemn se realizează asemănător cu cei din
panouri de azbopan. Ei se pot executa ficşi,
demontabili sau mobili, din plăci aglomerate din
lemn sau din plăci din fibre de lemn.
 Pereţi din panouri ceramice:
a- panou din zidărie de cărămidă; b- panou din corpuri ceramice;
1- zidărie de cărămidă; 2- beton armat; 3- corpuri ceramice.

Pereţi din panouri de lemn ameliorat:

1- P.F.L. dur; 2- P.F.L. poros; 3-P.A.L.; 4- strat de aer; 5- vată minerală.
 Ferestre şi uşi
• Ferestrele şi uşile reprezintă elementele de tâmplărie ale unei
clădiri.
• Tâmplăria cuprinde:
- o parte fixă, denumită toc
-părţi mobile, care se pot mişca în interiorul tocului, denumite
canaturi:
-la uşi canaturile se mai numesc foi,
-iar la ferestre, cercevele.
• Tâmplăria se poate executa din:
- lemn,
- metal,
- beton armat (numai la tocuri) şi
- materiale plastice speciale.
La tâmplărie se mai utilizează o serie de accesorii care poartă
denumire de feronerie.
• Tâmplărie:
a-fereastră;
b- uşă;
1- toc;
2- foaie(canat )de uşă;
3- cercevea.
 Ferestre

• Ferestrele îndeplinesc funcţia de iluminare şi

participă la realizarea ventilaţiei naturale organizate.
• Ele pot fi:
-simple, care au un singur rând de cercevele
(există şi ferestre simple cu geam dublu);
-duble, când au două cercele între interior şi
exterior.
• În ţara noastră, la adăposturile pentru animale şi
păsări sunt necesare ferestre duble.
• Suprafaţa totală a ferestrelor se stabileşte în funcţie de
suprafaţa pardoselii şi de indicele de iluminare (i).
• După modul în care se deschid ferestrele pot fi:
-pivotante
-basculante .
 Fereastră dublă:
1-toc de fereastră;
2- cercevea;
3- geam;
4- stălp din beton armat;
5- lăcrimar din tablă zincată de 1 mm grosime;
6- şorţ din tablă zincată de 0,4 mm grosime; 7-
mortar;
8- străpungere cui, cositorită;
9- dibluri din lemn, la 50 cm distanţă;
10- pervaz din lemn;
11- vată minerală;
12- chit; 13- bridă metalică de fixare;14- pană
prefabricată din beton armat; 15- mortar de
etanşare; 16- strat suport al termoizolaţiei,
realizat din azbociment ondulat; 17- barieră de
vapori din folie de polietilenă; 18-
termoizolaţie; 19- învelitoare din azbociment
ondulat ; 20- platbandă; 21- bulon cu filet; 22-
şaibă elastică de etanşare; 23- căpăcel.
 Fereastră basculantă:
• 1- zid exterior;
• 2- toc fereastră;
• 3- cercevea fereastră
basculantă;
• 4- şorţ din tablă zincată;
• 5- lăcrimar;
• 6- pană prefabricată;
• 7- grindă;
• 8- straturile acoperişului.
 Uşi
• La o clădire uşile au rolul de a asigura accesul din
exterior şi legătura pe orizontală între diferitele încăperi.
• După sistemul de deschidere uşile pot fi:
- pivotante
- glisante.
• Uşile se realizează mai ales din:
- lemn,
-metal(oţel , aluminiu)
-PVC.
• Uşile trebuie să permită manevrarea uşoară şi să
asigure o etanşeitate suficient de bună pentru a evita
crearea curenţilor de aer.
Tipuri de uşi folosite în construcţiile zootehnice:
a,b- pivotante; c- glisante
 Acoperişuri
• Acoperişurile sunt elemente de construcţie prevăzute la
partea superioară a clădirilor.
• Acoperişul unei clădiri se compune din două părţi
principale:
-şarpanta, care este elementul de rezistenţă a
acoperişului, parte componentă a structurii de rezistenţă a
clădirii;
-învelitoarea, care constituie elementul de protecţie al
acoperişului.
• Acoperişurile pot fi realizate cu înclinare de peste 7% şi
cu înclinări mici, sub 7%, denumite şi acoperişuri-terasă.
• La realizarea acoperişurilor se pot folosi :
- şarpante din lemn,
- şarpante metalice
- şarpante din beton armat.
 Şarpantă din lemn cu reazeme
intermediare:
a- secţiune printr-o construcţie zootehnică fără tavan; b-
secţiune printr-o construcţie zootehnică prevăzută cu
tavan; c- vedere în plan;
1- stâlp; 2- pană; 3-căprior;
4- cosoroabă; 5- cleşti; 6-tavan; 7- contrafişă longitudinală; 8- zidărie portantă
exterioară.
Cadru realizat din lemn lamelat
încleiat:

• a- schemă;
• b- elevaţie nod cadru;
1- tronsoane din lemn
lamelat;
• 2- eclise din placaj
sau din lemn.
Fermă metalică cu tirant
• realizată din profil de cornier
(talpa superioară)
şi oţel beton (talpa
inferioară şi diagonalele):
• 1- tirant;
• 2- manşon de strîngere.
Structură prefabricată din elemente uşoare
de beton armat,(fără stîlpi intermediari):
1-stîlp;
2- arbaletrier;
3- tirant;
4- pană;
5- învelitoare.

Structură prefabricată din elemente de greutate medie,(cu stîlpi

intermediari):
a- cu grinzi transversale; b- cu grinzi longitudinale; 1- stîlp central; 2- stîlp
marginal;
3,4- grinzi transversale; 5-chesoane; 6,7- grinzi longitudinale; 8- beton de
 Tipuri de învelitori

• Învelitori din ţiglă. Ţiglele sunt

aşezate pe şipci, care pot fi
bătute pe astereală, sau direct
pe căpriori.
• a- solzi aşezate pe astereală;
b- profilate aşezate pe şipci
(fără astereală); 1- căprior;
• 2- astereală;
• 3- carton bitumat;
• 4- şipci 1,8x4,8 cm, aşezate
paralel cu panta;
• 5- şipci pentru fixarea ţiglelor;
6- ţigle solzi;
• 7- ţigle profilate.
 Învelitori din plăci de azbociment
• Se pot realiza din plăci plane, care se
fixează în cuie pe şipci, sau din plăci
ondulate .
 Învelitori din tablă
• Se utilizează tabla neagră sau zincată,
sub formă de foi aşezate pe astereală .
 Învelitori din azbociment ondulat:
1- placă ondulată din azbociment; 2- pană prefabricată din beton
armat; 3- bară din oţel beton, ø 8 mm, fixată pe pană, pentru prinderea
foilor de azbociment ondulat.

Învelitoare din tablă plană:

a- îmbinare cu falţ simplu în picioare; b- îmbinare cu falţ simplu culcat; c-
îmbinare cu falţ dublu în picioare; d- îmbinare cu falţ dublu culcat; 1-
astereală din scînduri; 2- căprior; 3- tablă plană.
 Învelitori bituminoase
• Se realizează din carton sau pânză
bitumată, aşezate pe astereală, într-unul
sau mai multe straturi, lipite cu mastic
bituminos.
• Se mai pot folosi învelitori din sticlă, mase
plastice, lemn, paie, stuf sau trestie.
 Acoperiş compact(terasă):
a- schema distribuţiei canalelor de difuzie în termoizolaţia din beton celular autoclavizat;
b- secţiune printr-un acoperiş tip terasă, prevăzut cu canale de difuzie;
1- placă de beton armat(strat de rezistenţă);
2-strat de egalizare din mortar de ciment;
3- barieră de vapori;
4- termoizolaţie;
5- strat suport al hidroizolaţiei;
6- hidroizolaţie;
7- canale de difuzie.
Acoperiş cu pod (cu spaţiul mare de aer ventilat):
1- hidroizolaţie (învelitoare);
2-strat suport al hidroizolaţiei;
3- strat de aer ventilat;
4- termoizolaţie;
5- placă de tavan.

Acoperiş cu spaţiu mic de aer ventilat:

1- învelitoare din azbociment ondulat;
2- spaţiu de aer ventilat;
3- termoizolaţie;
4- barieră de vapori;
5- strat suport al termoizolaţiei(azbociment ondulat);
6- pană prefabricată.
 Lucrări accesorii la acoperişuri:
a- jgheab; b- burlane;
1- învelitoare din tablă; 2- astereală; 3-cîrlig de susţinere; 4- căprior; 5- jgheab;
6- burlane; 7- coturi; 8- perete; 9- brăţară de prindere
• În cazul acoperişurilor cu pod se pot
prevedea:
- tabachere
-sau lucarne,
care sunt construcţii realizate, ieşind din
planul acoperişului, cu ferestre care au
ochiuri mobile.
 Pardoseli
• Suprafeţele din interiorul adăposturilor pe
care se circulă sau care asigură animalelor locul
pe care stau în picioare sau culcate, se numesc
pardoseli.
• Pardoselile au următoarele zone:
-zona destinată stabulaţiei animalelor,
denumită şi zona de odihnă, organizată în
standuri sau în boxe;
-zona de depunere a dejecţiilor;
-zona de circulaţie.
• Pardoselile se pot realiza din:
• pământ;
• ceramică;
• pietre artificiale;
• cauciuc şi mase plastice;
• lemn;
• grătare.
Pardoseală din argilă bătută
• (domeniu de utilizare: tren anterior la
standuri de taurine şi cabaline, întreţinute
pe aşternut permanent cu grosime redusă
şi în adăposturile pentru ovine şi cabaline
de reproducţie, întreţinute liber pe aşternut
permanent):
• 1-strat de argilă bătută,
consolidată cu amestec de
nisip sau zgură pe ultimii 5cm;
• 2- strat de balast sau pietriş;
• 3- pământ natural sau
umplutură de pământ
compactată.
Pardoseli din cărămizi presate pline:
a- aşezate pe lat(domeniu de utilizare: standuri pentru taurine cu aşternut,
zone culcuş suine cu aşternut); b,c- aşezate pe muchie(domeniu de
utilizare: standuri cabaline pentru membrele posterioare şi alei cabaline,
zone culcuş suine cu aşternut şi alei suine , standuri taurine cu aşternut);
1-cărămizi presate pline;
2- rosturi umplute cu mortar de ciment sau cu mastic de bitum filerizat;
3- lapte de ciment pentru umplerea porilor;
4- mortar de poză;
5- spoială de bitum pe strat de amorsaj, în cazul terenurilor de fundaţie umede;
6- beton B100;
7- balast (pietriş);
8- pământ natural sau umplutură compactată;
9- nisip.
Pardoseli din blocuri ceramice(domeniu de utilizare:standuri şi cuşete pentru
taurine, zone de culcuş pentru suine)
1-mortar de ciment(şapă);2-cărămizi (blocuri cu goluri orizontale);3-beton simplu B100;
4-pietriş(balast);5-pământ natural sau umplutură compactată.

Pardoseli din beton simplu:

a- fără strat termoizolant(domeniu de utilizare: adăposturi avicole):b- cu strat
termoizolant( domeniu de utilizare: adăposturi avicole) c- carosabilă, din beton pentru
drumuri( domeniu de utilizare: alei interioare pentru furajare cu remorci tehnologice, alei
exterioare din ferme); 1- beton B100; 2- balast (pietriş) 3- pământ natural sau umplutură de
pământ; 4- hîrtie Kraft; 5- granulit; 6- beton vibrat B200; 7- balast cilindrat.
 Pardoseală din beton cu strat de uzură din mortar de ciment cu
agregate elastoplastice(domeniu de utilizare: zona de culcuş- furajare
boxe suine, standuri şi cuşete taurine fără aşternut):
1- strat de uzură din mortar de ciment cu granule mineralizate din
deşeuri de cauciuc,azbest,şi nisip; 2- beton cu granulit; 3-
balast(pietriş) 4- pământ natural sau umplutură compactată.

Pardoseală cu plăci din xilolit(domeniu de utilizare:standuri şi

cuşete taurine fără aşternut sau cu aşternut în grosime
redusă:1-plăci de xilolit;2-şapă din mortar de ciment;3-beton
B100;4-hîrtie kraft;5-balast sau granulit;6-pământ natural sau
Pardoseală cu covor de cauciucplin, nervurat pe ambele
umplutură compactată
feţe(domeniu de utilizare:standuri şi cuşete taurine):1-
covor de cauciuc;2-beton B100;3-balast sau granulit;4-
pământ natural sau umplutură compactat
Pardoseală din dulapi de lemn (domeniu de utilizare: standuri taurine şi
cabaline ):
1- dulapi din lemn de răşinoase, impregnat;2- rigle din lemn de stejar, impregnat,
56x56mm; 3- beton B100; 4- balast;5- pământ natural sau umplutură compactată
 Pardoseală din calupuri de lemn rostuite cu bitum ( domeniu de
utilizare: tern anterior la standuri de cabaline şitaurine, boxe cabaline
cu aşternut redus):
1- calupuri din lemn de esenţă tare, impregnat; 2- pat de nisip; 3- mastic bituminos; 4-
beton B100; 5- balast(pietriş); 6- pământ natural sau umplutură compactată; 7- scîndură,
20 cm lăţime; 8- zid; 9- hidroizolaţie; 10- fundaţie.
Pardoseli din grătare:
dispuse în zona de depunere a dejecţiilor;
 Pardoseli din grătare:
dispuse pe toată zona de stabulaţie a animalelor.
 Lucrări de finisaje
• Lucrările de finisaje care se pot executa la o clădire sunt:
-tencuieli interioare,
-tencuieli exterioare,
-placaje(faianţă, gresie, marmură, etc.)
-socluri,
-vopsitorii.
• Tencuielile sunt elemente de finisaj care se aplică pe
suprafaţa brută a pereţilor sau a altor elemente de construcţii,
având rol de protecţie, decorativ şi izolator.
• Tencuielile sunt realizate de obicei din trei straturi:
-şpriţ,
-grund,
-strat vizibil.
• Şpriţul este un strat subţire din mortar de 2…3
mm grosime.
• Grundul este stratul de bază al tencuielilor,
sau stratul de nivelare care se aplică pe şpriţul
proaspăt întărit în una sau două reprize cu
mortar, realizat cu nisip cu granulaţie 0…3 mm,
var, ciment şi apă.
• Stratul vizibil sau de finisaj se aplică pe
grundul întărit şi umezit în prealabil. Grosimea
stratului vizibil este de 3-4 mm.
• Placarea la interior sau la exterior a elementelor de
construcţii are drept scop:
• să asigure protecţia acestora;
• să permită o întreţinere uşoară prin spălare;
• să garanteze o durabilitate mare în timp a finisajului;
• să se obţină efecte decorative.
• Pentru placaje se poate folosi:
- faianţa,
- plăcuţele smălţuite tip “Cesarom”,
- plăci din piatră naturală,
-plăci care imită piatra naturală,
-cărămizi de placaj.
• Prin zugrăveală se înţelege stratul protector cu care se acoperă suprafeţele tencuite
ale pereţilor sau tavanelor.
• Văruirea sau spoiala cu lapte de var constă din aplicarea pe pereţi sau tavane a
două sau trei straturi succesive de lapte de var stins, trecut printr-o sită deasă.
• Zugrăveala poate fi simplă, în culori, cu desen.
• Lucrările de vopsitorie constau din acoperirea elementelor din lemn sau metal,
precum şi a pereţilor cu un strat de lac sau vopsea.
• Vopsitoriile pot fi:
- în ulei pe tencuială,
-pe lemnărie,
-pe suprafeţe metalice.
• Trotuarele sunt fâşii de pardoseli exterioare executate în jurul clădirilor, lipite
de ziduri, cu pante de scurgere.
• Ele se execută din:
- bolovani de râu,
-cărămidă aşezată pe lat sau pe muchie,
-beton simplu turnat,
-dale din beton,
-asfalt.
• Lăţimea trotuarului variază între 0,80-1,20 m.
 Conceptul de confort termic

• Dintre toate elementele de microclimat, se

apreciază că temperatura deţine cel mai
important rol, după unii autori acest factor având
o pondere de circa 80% din totalul acestor
elemente.
• La clădiri neizolate termic s-a stabilit, pe
bază de măsurători, că pierderea maximă de
căldură are loc prin acoperiş, urmând apoi, în
ordine, pierderile prin ventilaţie, prin pereţi,
pardoseli şi ferestre.
Pierderile de căldură
(la o clădire neizolată termic).
• Dacă la alcătuirea elementelor de
construcţie enumerate trebuie avute în
vedere, cu prioritate, criteriile de izolare
termică, nu este mai puţin lipsit de
importanţă cerinţa ca la pereţi şi mai ales,
la pardoseli să se asigure o temperatură
apropiată de cea a aerului de la interiorul
adăpostului, întrucât animalele vin în
contact direct cu aceste elemente de
construcţie.
• Prin izolare termică se înţeleg măsurile constructive care
trebuie luate pentru împiedicarea pierderilor sau aportului de
căldură, în scopul păstrării unei anumite temperaturi prescrise
în interiorul construcţiilor, în funcţie de destinaţia lor.
• O clădire bine izolată termic este răcoroasă vara şi
călduroasă iarna. Pe lângă aceste calităţi de confort interior, o
astfel de clădire este şi economică în exploatare, deoarece este
necesară o cantitate mai mică de de combustibil pentru
încălzire în timpul iernii.
• Temperatura este un parametru scalar de stare care
depinde de timp ( τ ) cu ajutorul căreia se apeciază starea de
încălzire a aerului, a elementelor de copnstrucţie şi a corpurilor
în general; simbolul temperaturii este litera grecească θ (theta),
iar unitatea de măsură este gradul Celsius ºC) sau gradul
Kelvin (K).
• Transmisia căldurii poate avea loc pe trei
căi, respectiv prin:
- conducţie,
-convecţie,
- radiaţie.
Transmisia căldurii prin conducţie
• Q =λ S(θsi – θse) • τ
d
• în care :
• Q este cantitatea totală de căldură transmisă, în kcal
sau J;
• λ este coeficientul de conductivitate termică a
materialului, exprimat în kcal/m • h • ºC sau în W/m •
K;
• S este suprafaţa elementului omogen de construcţie,
în m²;
• θsi este temperatura suprafeţei interioare a
elementului de construcţie, în ºC sau K ;
• θse este temperatura suprafeţei exterioare a
elementului de construcţie, în ºC sau K;
• d este grosimea elementului de construcţie în m;
• τ este timpul, în h;
• Coeficientul de conductibilitate termică (λ) este o
caracteristică termo-fizică de bază a materialelor
de construcţie, care depinde de proprietăţile lor
fizice (structură, porozitate, greutate specifică,
temperatură, umiditate) şi reprezintă numărul de
kcal sau Watt • h care trec în timp de 1 h, printr-
un strat gros de 1m din materialul respectiv,
având suprafaţa de 1m², la o diferenţă de
temperatură între cele două suprafeţe de 1ºC
sau 1K.
Transmisia căldurii prin convecţie
• qc = αc • S (θi - θsi ) τ = αc • S • Δ θi • τ;
• qc΄ = αc΄• S (θe - θse ) τ = αc΄• S • Δ θe • τ;
• în care :
• qc este cantitatea totală de căldură primită ;
• qc΄ este cantitatea totală de căldură cedată ;
• αc este coeficientul de transfer termic prin convecţie la
suprafaţa interioară a elementului de construcţie;
• α΄c este coeficientul de transfer termic prin convecţie la
suprafaţa exterioară a elementului de construcţie;
• S este suprafaţa elementului de construcţie;
• Δ θi este diferenţa de temperatură între aerul din interior şi
suprafaţa dinspre interiorul încăperii a elementului de închidere;
• Δ θe este diferenţa de temperatură între suprafaţa de la exterior
a elementului de închidere şi aerul exterior;
• τ este timpul în h;
Transmisia căldurii prin radiaţie
 Transmisia căldurii
prin elementele de construcţie

• În realitate transmisia căldurii nu se poate face niciodată numai

pe una din cele trei căi, ele se însoţesc, una din ele predominând
după caz.
• Căldura primită sau cedată de suprafeţele pereţilor în cadrul
schimbului de căldură cu mediul ambiant reprezintă suma căldurii
primită sau cedată prin convecţie şi radiaţie, ceea ce se exprimă
prin coeficientul de schimb superficial αi , respectiv αe şi care se
exprimă prin relaţiile:
• αi = αc + αr
• αe = α΄c + α΄r .
• Inversul acestor coeficienţi defineşte rezistenţa la primire Ri ,
respectiv rezistenţa la cedare a căldurii Re la transfer termic prin
suprafaţă:
• Ri =1/ αi;
• Re =1/ αe
• În practica proiectării pentru calculul termic al clădirilor
se foloseşte coeficientul de transmisie termică totală:

• şi care reprezintă cantitatea de căldură ce trece în regim

staţionar printr-o suprafaţă de 1m² în timp de o oră şi
pentru o diferenţă de temperatură între cele două medii
de 1° C sau 1K.
 Inversul acestui
coeficient

De cele mai multe ori însă,elementele de construcţie

sunt alcătuite dintr-un număr (n) de straturi şi în acest
caz:
 Pentru uşurarea calculelor privind pierderile de căldură,
valorile coeficientului K0 sunt intabulate pentru diferite variante de alcătuire a elementelor de
construcţie

Denumirea elementului Grosime Ko

cm
W/m²K Kcal/m²h°C

-pereţi exteriori din cărămizi pline; 24,0 1,98 1,70

-pereţi exteriori din cărămizi cu goluri verticale tip GVP; 36,5 1,18 1,02
29,0 1,40 1,21
24,0 1,50 1,37
-pereţi exteriori din blocuri mici de beton cu granulit; 29,0 1,08 0,93
39,0 0,87 0,75
-pereţi exteriori din blocuri mici de beton celular; 19,0 1,24 1,07
24,0 1,04 0,90
-pereţi exteriori din panouri mari de beton de granulit; 26,0 1,51 1,30
-planşeu de beton armat monolit în grosime de 8 cm, izolat termic cu plăci X 1,04 0,90
semirigide de vată minerală în grosime de 6 cm şi hidroizolaţie din două straturi de
pânză şi un strat de carton asfaltat, inclusiv betonul de pantă(9cm) şi şapa suport de
egalizare (4….5cm);
-idem, cu izolaţie termică de 8 cm; X 0,87 0,75
-acoperiş cu strat de aer ventilat,având următoarea succesiune a straturilor, de jos în x 0,99 0,85
sus:
-strat suport din azbociment ondulat, cu grosimea de 6mm;
-barieră de vapori din folie de polietilenă cu grosimea de 0,2mm;
-termoizolaţie din vată minerală cu grosimea de 6cm;
-strat de aer ventilat cu grosimea de 5cm;
-învelitoare de azbociment ondulat cu grosimea de 6 mm;
 Pentru uşurarea calculelor privind pierderile de căldură,
valorile coeficientului K0 sunt intabulate pentru diferite variante de alcătuire a
elementelor de construcţie

Denumirea elementului Grosime Ko

cm
W/m²K Kcal/m²h°C

-idem, dar cu termoizolaţie din plăci de polistiren expandat de grosime de 36 mm; x 0,80 0,69
-acoperiş sandviş având următoarea succesiune a straturilor, de jos în sus: x 1,17 1,00
-strat suport de azbociment ondulat, cu grosimea plăcii de 6 mm;
-barieră de vapori din folie de polietilenă cu grosimea de 0,2mm;
-termoizolaţie din vată minerală cu grosimea de 6 cm;
-învelitoare din azbociment ondulat cu grosimea plăcii de 6mm;
-idem,dar cu termoizolaţie din plăci de polistiren expandat cu grosimea de 48 mm; x 0,72 0,62
-idem, dar cu termoizolaţie din plăci de polistiren expandat cu grosimea de 36 mm; x 0,92 0,79
-uşi exterioare simple din lemn; X 3,49 3,00
-uşi exterioare din oţel; x 5,82 5,00
-ferestre exterioare simple din lemn, cu geamuri simple; x 5,23 4,50
-ferestre exterioare simple din metal; x 5,82 5,00
-ferestre exterioare duble din lemn; x 2,33 2,00
-ferestre exterioare duble din metal; x 3,26 2,80
-ferestre exterioare din sticlă rotalit; x 2,91 2,50
 Calculul pierderilor de caldură
prin elementele de construcţie(QE)
• Mărimea pierderilor de căldură în unitatea de timp (1h)
dintr-o încăpere este proporţională cu suprafaţa de
transfer termic (S, în m²) a elementelor ce delimitează
încăperea, cu valoarea coeficientului de transmisie
termică totală(K0) şi cu diferenţa de temperatură dintre
aerul interior (θi) şi cel exterior (θe).
• În aceste condiţii pierderea totală de căldură se obţine
cu relaţia:
• Q= K0•Δθ•S
• Δθ= θi- θe
• În practica proiectării, valoarea pierderilor de căldură
prin elementele de construcţie (QE)se calculează cu
formula indicată de STAS 1907-78:
• QE=m•S •K0(θi- θe)+C• KC(θi- θe)+Sp• Ks(θi- θe)
• Pentru asigurarea confortului în interiorul adăposturilor,
este necesar ca transferul de căldură prin elementele de
construcţie să fie la limita unor valori minime, condiţie
care impune respectarea inegalităţii:
• Ro ef> Ro nec
• Ro ef este rezistenţa efectivă la transmisia termică totală
a căldurii;
• este rezistenţa termică minimă necesară a elementului
de construcţie ,luat în consideraţie.
• Ro nec=(θi- θe/ Δθimax)·Ri·n
• Δθimax=θi-τr
 Sisteme de ventilaţie
• Calculul ventilaţiei după criteriul concentraţiei maxime
• admise de bioxid de carbon
• La luarea în considerare a concentraţiei maxime admisă de bioxid
de carbon, formula de calcul este următoarea:
• V=C/C1-C2
• V este volumul de aer măsurat în m³, ce trebuie introdus în adăpost
în decurs de 1h;
• C-cantitatea de bioxid de carbon eliminată de animale ,exprimată in
(l/h);
• C1- cantitatea de bioxid de carbon,exprimatăîn l/m³,admisă ca limită
maximă în adăposturile pentru animale;
• C2- cantitatea de bioxid de carbon, exprimată în l/m³,conţinută de
aerul exterior şi care se ia în calcul cu valoarea de 0,3‰ respectiv
0,3l/ m³.
• Calculul ventilaţiei după criteriul umidităţii relative
• maxime admise în adăpost
• În acest caz formula de calcul este următoarea:
• V=U/U1-U2
• V este volumul de aer măsurat în m³, ce trebuie introdus în adăpost
în decurs de 1h;
• U-cantitatea de vapori de apa eliminată de animale la care se
adaugă cantitatea de vapori de apă ce provin din alte surse (g/h);
• U1-umiditatea absolută a aerului interior , corespunzătoare umidităţii
relative maxime admise în adăpost şi temperaturii minime admise
pentru aerul interior (g/ m³);
• U2-umiditatea absolută a aerului exterior exprimată
• Calculul ventilaţiei după criteriul producţiei de
căldură
• În acest caz ,calculul se efectuează cu ajutorul relaţiei:
• V=Qa-QE/Ii-Ie
• în care:
• V este debitul de aer necesar a fi ventilat în decurs de
oră, în m³/h;
• Qa-cantitatea de căldură degajată de animale ;
• QE-cantitatea de căldură ce se pierde prin elementele de
construcţie;
• Ii,Ie-cantitatea de căldură conţinută de un metru cub aer
din interior respectiv din exterior.
 Ventilaţia naturală
• Ventilaţia naturală
• Prin deschiderea uşilor şi a ferestrelor,
precum şi prin unele neetanşeitaţi ale
construcţiei se asigură ventilaţia în sistem
natural neorganizat.
• O a doua variantă a sistemului de ventilaţie
naturală este ventilaţia naturală organizată,
sistem în care schimbul de aer se face prin
golurile de uşi şi ferestre, la care se adaugă şi
alte deschideri speciale destinate acestui
scop(tuburi, canale, coşuri, fante).
Schema circulaţiei aerului în sistemul de ventilaţie naturală organizată:
a- accesul aerului prin ferestre; b- accesul aerului prin goluri speciale de ventilaţie.
 Ventilaţia mecanică

• În adăposturile pentru animale ventilaţia mecanică

se poate realiza în trei moduri:
• -prin suprapresiune, când aerul proaspăt este
introdus forţat de ventilatoare, iar evacuarea aerului din
interior se face prin coşuri de ventilaţie;
• -prin subpresiune(aspiraţie), în care aerul viciat se
elimină forţat cu ajutorul ventilatoarelor iar aerul proaspăt
pătrunde prin golurile din pereţi;
• -mixt,in care circulaţia aerului este asigurată cu
ajutorul ventilatoarelor.
•
Schema funcţională a ventilaţiei mecanice:
a- prin suprapresiune; b- prin subpresiune(aspiraţie);c- mixt.
 Bilanţul termic şi factorii care îl influenţează.

• În interiorul adăposturilor pentru animale se asigură un bilanţ termic pozitiv, la

nivelul domeniului optim de metabolism, numai atunci când cantitatea de căldură
degajată de animale este mai mare sau cel puţin egală cu cantitatea de căldură
pierdută prin elementele de construcţie şi prin ventilare, bilanţ care se exprimă cu
relaţia:
• QD>QE+QV
• în care:
• QD este cantitatea de căldură degajată de animale cazate în adăpost;
• QE- cantitatea de căldură care se pierde prin elementele de închidere ale
construcţiei;
• QV- cantitatea de căldură care se pierde în procesul de ventilaţie:
• Qv=V(Ii-Ie)
• V-debitul de aer ce trebuie introdus în adăpost,în decurs de o oră;
• Ii,Ie-entalpia aerului de la interior, respectiv de la exterior.
• Atunci când pierderile de căldură prin ventilaţie şi elementele de construcţie nu pot fi
acoperite de cantitatea de căldură degajată de animale este necesar un aport
suplimentar de căldură,notat cu Qs a cărui mărime se stabileşte cu relaţia:
• Qs=(QE+QV)-QD
 Iluminarea naturală şi artificială

• În funcţie de dispunerea suprafeţelor vitrate,

se disting următoarele sisteme de iluminare:
• -iluminarea laterală;
• -iluminarea zenitală(de sus), prin luminatoare;
• -iluminarea combinată.
• Indicele de iluminare, notat cu simbolul i,
reprezintă raportul dintre suprafaţa vitrată
destinată iluminării încăperii şi suprafaţa
pardoselii.
 Destinaţia adăpostului Indice de iluminare
Vaci de lapte 1/20

Maternitate vaci 1/20

Tineret bovin de reproducţie 1/16

Tineret bovin la îngrăşat 1/20

Bovine adulte la îngrăşat 1/25

Iepe cu mânji 1/18(boxe)

Armăsari 1/18

Cai de muncă 1/25

Scroafe gestante şi vieri 1/18…1/20

Maternitate scroafe 1/18

Tineret porcin de reproducţie 1/16

Porcine la îngrăşat 1/25

Maternitate ovine 1/20

Găini ouătoare 1/18…1/20

Găini ouătoare şi pui 1/10

Palmipede 1/14
• Iluminarea artificială se foloseşte pe de o parte, în scopul suplimentării
luminii naturale până la nivelul minim necesar animalelor, cât şi muncitorilor
care efectuează operaţiile de îngrijire şi exploatare a animalelor, iar pe de
altă parte, în scopuri exclusiv tehnologice.
• Instalaţiile de lumină din adăposturi folosesc lămpi electrice cu
incandescenţă, fluorescente, cu vapori de mercur şi dispun de dispozitive
adecvate care pot oferi diferite programe de lumină deosebite intre ele, în
special la păsări.
• Iluminatul artificial poate fi apreciat în w/m².
• Literatura de specialitate recomandă:
• -2,5W/ m² la bovine;
• -4,5W/ m² în maternităţi pentru vaci;
• -5W/ m² în maternităţi pentru scroafe şi adăposturi pentru tineret porcin;
• -2W/ m² în adăposturi pentru porci la îngrăşat;
• -1,2 W/ m² în saivane pentru oi;
• -3…4,5 W/ m² pentru găini ouătoare;
• -3…3,5 W/ m² pentru tineret avicol destinat reproducţiei ;
• -3,5…1 W/ m² pentru puii de carne.