Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Două varietăți principale ale plantei sunt cultivate: varietatea cu frunze mici de China (C.
Sinensis Sinensis) și cea cu frunze mari de Assam (C. Sinensis Assamica). Planta de ceai necesită
un climat tropical și soluri acide, permeabile și bogate în humus. Ceaiul se cultivă în pantă,
pentru ca apa de ploaie să se poată scurge, o prea mare umezeală fiind dăunătoare.
Puțină Istorie...
Prima consumare in istoria ceaiului a avut loc in china, in jurul sec. X I.H. La
scurt timp dupa aceea, acesta a ajuns in Coreea si Japonia. In sec. XI, in
perioada exploratiei portugheze a Estului indepartat, ceaiul a inceput sa fie
comercializat catre vest, planta de ceai raspandindu-se astfel catre restul
lumii. Se crede ca Ecaterina de Braganza, regina Portugaliei si amanta regelui
Charles al II-lea, a introdus bautul ceaiului in Marea Britanie.
Abia in secolul al XIX-lea aceasta activitate a devenit populara in randul
tuturor claselor sociale. Acum, bautul de ceai se intampla zilnic, nu doar in
cadrul unor petreceri de ceai. A ajuns bautura nationala a Regatului Unit si o
parte integrala a culturii britanice.
O băutură legendara
Ceaiul fiind de mare importanță pentru civilizațiile asiatice, s-au născut
legende despre descoperirea sa. O legenda populară chineză spune că
împăratul Shennong a descoperit ceaiul în timp ce bea dintr-un bol cu apă
fierbinte la umbra unui copac, în anul 2737 î.Hr. Câteva frunze se scuturară în
bolul împăratului, făcând culoarea apei să se schimbe. Curios din fire,
Shennong luă o sorbitură și fu plăcut surprins de aroma și de proprietățile
revigorante ale băuturii.
Altă legendă, din vremea dinastiei Tang, atribuie răspândirea ceaiului lui
Bodhidharma, fondatorul școlii budiste Zen. Acesta, după ce meditase în fața
unui zid timp de nouă ani, s-a întâmplat să adoarmă. Disprețuindu-se pentru
slăbiciunea sa, își tăie pleoapele și acestea căzură pe pământ unde prinseră
rădăcini, din ele crescând tufe de ceai.
Care sunt substanțele active din ceai?
Proteine, majoritatea fiind enzime (polifenoloxidaze, lipoxigenaze);
Amino-acizi liberi, jumătate dintre aceștia fiind L-teatina;
Carbohidrați;
Lipide;
Vitamine, predominant vitamina C;
Baze xantinice: cafeină (o infuzie de ceai verde conține 15-25 mg/150 ml
vs. un shot de espresso, care conține aproximativ 70 – 90 mg), teofilină și
teobromină;
Compuși fenolici;
Minerale: flor, magneziu, cupru, crom etc.;
Alți compuși, precum pigmenții sau compușii care determină aroma.
Tipuri de ceai
Exista cinci tipuri principale de ceai: ceaiul alb, ceaiul
verde, ceaiul oolong, ceaiul negru si ceaiul din plante:
Ceaiul negru
Ceaiul negru este cel mai cunoscut tip de ceai in America de Nord si Europa.
Popularele Earl Grey, English Breakfast, Orange Pekoe sunt toate ceaiuri negre.
Ceaiul negru este cel mai procesat tip de ceai. Frunzele sunt lasate sa oxideze integral,
innegrindu-se inainte de uscare, acest proces oferindu-i ceaiului negru gustul usor astringent,
complexitatea si lipsa aromelor vegetale care se gasesc de obicei in alte tipuri de ceai.
Astringenta este acea senzatie de “gura uscata” care provine de la taninul din ceai, senzatie
familiara bautorilor de cabernet sauvignon, si se potriveste perfect cu lapte si indulcitor.
Obtinerea nivelului optim de astringenta este unul dintre cele mai importante criterii pentru
diferentierea ceaiurilor negre de calitate.
Ceaiul de plante
Oolong
Ceaiurile Oolong sunt inrudite cu cele negre. Ceaiurile oolong
sunt partial oxidate astfel incat sa se situeze undeva intre
ceaiurile negre si verzi. In timp ce aspectul infuziei seamana mai
mult cu ceaiurile negre, gustul este mai apropiat de ceaiul verde,
dar cumva mai bogat. Ceaiurile oolong sunt produse in provincia
Fujian din China si in Taiwan, insula care mai demult se numea
Formosa si care da numele unuia dintre cele mai cunoscute
ceaiuri oolong.
Ceaiuri albe
Ceail alb contine numai mugurii plantei si frunzele foarte tinere, fiind
cunoscut ca cel mai putin procesat tip de ceai, de aceea este mai rar si mai
scump decat celelalte tipuri. Gustul sau delicat si faptul ca este sanatos,
asemeni ceaiurilor verzi, i-au crescut notorietatea in ultimii ani.
Desi ceaiurile albe sunt “mai putin procesate” decat cele verzi, ele sunt
cumva mai oxidate; oxidarea survine in faza de “ofilire”, atunci cand ceaiul
alb este uscat la aer imediat dupa ce a fost cules. Apoi este copt, uscat mai
departe, si uneori poate fi rulat delicat, insa de obicei procesarea se face cu
grija pentru a pastra toate caracteristicile plantei abia culese. Prepararea
infuziilor trebuie sa urmeze aceiasi pasi ca si la ceaiurile verzi, cu mentiunea
ca, spre diferenta de ceaiul verde, ceaiul alb poate fi lasat la infuzat o
perioada mai lunga si se poate folosi si apa fiarta fara a exista riscul de a
obtine un ceai amar.
Ceaiul verde
Ceaiul verde, cunoscut prin notele sale vegetale si prin frunzele si infuzia de culoare verde, este
tinut o perioada scurta la aburi sau este prajit pentru a-i denatura enzimele oxidante si pentru a-i
pastra prospetimea caracteristica. Desi toate tipurile de ceai sunt bogate in antioxidanti se spune
ca, datorita procesarii minime, ceaiul verde este cel cu concentratia cea mai mare. Ceaiurile verzi
trebuie infuzate cu multa grija deoarece, daca sunt lasate la infuzat prea mult sau la o
temperatura prea inalta, devin amare. Ceaiul verde nu trebuie niciodata infuzat in apa fiarta.
Rezultate mult mai bune se obtin cu apa la temperatura apropiata de temperatura de fierbere sau
chiar mai rece.
Ceaiul și sănătatea
Efectele benefice
ale ceaiului
Stres și performanță
cognitivă
Ceaiul verde combină efectele
cafeinei și ale L-teaninei ducând
la îmbunătățirea capacității de
concentrare și a memoriei. L-
teanina modulează efectul
cofeinei, rezultatul final fiind
unul de concentrare „relaxată”.
Consumul de ceai, cacao și cafea
a fost asociat cu scăderea riscului
de depresie.
Sistemul cardiovascular
Consumul de ceai îmbunătățește
elasticitatea vaselor de sânge și previne
apariția bolilor cardiovasculare prin scăderea
nivelului de colesterol LDL, atenuarea
proceselor inflamatorii asociate
aterosclerozei, susținerea funcțiilor
endoteliale normale, reducerea trombozei.
Sistemul osos
Există unele dovezi care indică o
îmbunătățire a stării articulațiilor în cazul
pacienților cu artrită reumatoidă; împreună
cu o alimentație bogată în calciu și vitamina
D, consumul de ceai poate contribui la
menținerea unei densități osoase normale la
femeile învârstă, reducând riscul fracturilor.
Metabolism
S-a constatat în urma unui studiu și de a
arde grăsimile, datoritproprietatea ceaiului
de a crește metabolismul ă capacității
termogenice ale acestuia. Ceaiul verde
este eficient în combaterea obezității.
Sănătatea dinților
Deși ceaiul negru, consumat mai ales fără
lapte, poate colora într-un mod inestetic
dinții, el protejează gura de bacteriile care
cauzează boli ale gingiilor și carii. Ceaiul
alb și cel verde protejează de asemenea
împotriva acestor bacterii.
Previne cancerul
Efectele anticanceroase ale ceaiului verde au fost demonstrate în
numeroase studii pe culturi celulare și pe animale de laborator.
Interesul pentru utilizarea compușilor naturali în prevenția
cancerului a crescut în ultimii ani. Totuși, studiile umane sunt
reduse ca număr, iar majoritatea sunt observaționale. În Asia,
cancerul de sân la femeile cu un consum ridicat de ceai verde și
soia a fost mai rar. Alte substanțe care au fost asociate în literatură
cu potențarea efectului anticanceros al ceaiului sunt: curcumin și
resveratrol. Există studii în care ceaiul verde a crescut eficiența
unor chimioterapice, precum tamoxifen.
Ceaiul conţine antioxidanţi care opresc creşterea celulelor
canceroase. Ceaiul are de peste 8 - 10 ori mai mulţi antioxidanţi
decât fructele şi legumele. În special, ceaiul verde conţine astfel de
antioxidanţi. Potrivit unui studiu recent din Taiwan, cei care beau
zilnic o cană cu ceai verde prezintă un risc mai mic de a dezvolta
cancer la plămâni. De asemenea, ceaiul încetineşte evoluţia
cancerului de prostată şi reduce riscul de cancer la stomac.
De asemenea, ceaiul:
Diminuează aciditatea stomacului, este protector
al ficatului, stimulator al reacțiilor și al mișcărilor
peristaltice ale intestinului subțire și ale
intestinului gros. Curăță rinichii și inhibă formarea
calculilor biliari și renali. Pentru curățarea
rinichilor este indicat să se bea zilnic 1,5 litri de
infuzie slabă de ceai verde. Catechina, theanina
și saponina din ceai ajută la scăderea în greutate și
la tratarea unor afecțiuni ale prostatei.
Crește acuitatea vizuală. Substanțele active din
ceaiul verde protejează capilarele din ochi și ajută
în cazul opacifierii corneei și al uscării
conjunctivei. Reprezintă un real ajutor pentru
persoanele care stau mult timp în fața
calculatorului.
Ceaiul verde este bun pentru tratarea petelor
care apar la bătrânețe și pentru îmbătrânirea
prematură a tenului. La nivel extern, ceaiul verde
ajută la tratarea micozelor, cearcănelor, varicelor,
rănilor, dermatitelor, a zonei zoster etc. Pe zona
afectată se pun comprese cu cataplasme cu infuzie
de ceai verde.
Posibile efecte negative ale ceaiului
În exces, ceaiul verde ar putea diminua absorbția fierului la nivelul
intestinului, ceea ce ar putea dăuna persoanelor anemice și femeilor
însărcinate. Datorită existenței cofeinei, este contraindicat copiilor
de vârstă mică, deoarece are influență asupra sistemului nervos.
Un alt risc, cel al cancerului esofagian, este dat de consumul ceaiului
foarte fierbinte.
Trebuie luate în considerare și posibile interacțiuni cu unele
medicamente. Studii animale sugerează că ceaiul verde poate să
crească (diltazem, verapamil, tamoxifen simvastatin, 5-fluorouracil,
nicardipin) sau să scadă activitatea acestora (quetiapin, sunitinib,
clozapin, nadolol).
Ceaiul verde…
Beneficii ceaiul verde: Ǿ Efecte secundare ale ceaiului verde:
Ajuta la preventia cancerului Ǿ Poate produce tulburari ale stomacului, anxietate si
Ajuta la scaderea colesterolului insomnie in persoanele sensibilie la cafeina;
Scade riscul de atac cerebral Ǿ Reduce efectele medicamentelor care subtiaza sangele,
Imbunatateste functiile cognitive nu se recomanda consumarea acestuia in aceste conditii;
Reduce riscul de Alzheimer’s Ǿ Ceaiul verde poate creste tensiunea arteriala
si ritmul cardiac in combinatie cu medicamente stimulante;
Ceaiul în culturile lumii
Aromat și revigorant, ceaiul are o
istorie de peste 5 000 de ani și un
rol însemnat în viața oamenilor,
influențând de-a lungul timpului
politica și comerțul mondial,
precum și ritualurile religioase, arta
și cultura.
În Marea Britanie, prințesa
portugheză Catherine of Braganza
este cea care a introdus obiceiul de
a bea ceai, obicei considerat o
victorie asupra alcoolului, atât de
consumat de nobilimea locală
înainte de apariția ceaiului. Ca și în
China și Japonia, ceaiul a intrat
destul de adânc în cultura britanică,
fiind răspândit de la aristocrație la
clasa de mijlocie. Multe tradiții
europene legate de servirea ceaiului
provin din tradițiile britanice.
Și Rusia are o tradiţie veche a
ceaiului, în centrul căreia se
află samovarul – simbolul
acestei culturi. Conform
tradiţiei ruseşti, pentru a
prepara ceaiul se face o infuzie
foarte concentrată. Infuzia se
toarnă în ceşti și se diluează cu
apă fierbinte. Astfel, fiecare îşi
poate face ceaiul după
preferinţe, mai tare sau mai
slab. Rușii preferă ceaiul negru,
cu precădere ceaiul Caravana
Rusească și, mai nou, ceaiurile
de Ceylon.
În India, ceaiul a fost cultivat relativ recent,
acum 150 de ani, câștigând notorietate în
toată lume datorită ceaiurilor Assam și
Darjeeling. Cu toate acestea, India aparține
acelor țări în care ceaiul este destinat
exportului și, spre deosebire de Japonia și
Taiwan, această băutură nu este foarte
populară în interiorul țării.
În Germania, regiunea de Est, ceaiul este
într‑atât de popular, încât este băut la orice
oră din zi, întotdeauna – cu prăjituri. Ceaiul
tipic german are trei straturi: cremă în
partea de sus, ceaiul propriu-zis în mijloc,
iar la fundul ceștii – o bomboană care se
topește în voie. Pentru a simți savoarea
ceaiului, aceste trei straturi nu se amestecă.
Plantele de ceai prefera zonele mai reci, cu
soluri acide si cantitati mari de precipitatii.
Aroma finala este influentata de zona de
cultivare.
Ceaiul este cultivat la cote de la nivelul marii si
pana la altitudini de peste 7.000 de metri.
Plantele cultivate la altitudini mai mari cresc mai
lent si au profiluri aromatice complexe. Acestea
tind sa fie considerate de calitate superioara
pentru majoritatea tipurilor de ceai.
Ceaiul este cultivat in zeci de tari de pe glob.
Printre principalii producatori de ceai se
numara China, India, Sri Lanka si Kenya. India
este cel mai mare producator de ceai negru,
in timp ce China si Japonia sunt cei mai mari
producatori de ceai verde.
Metoda englezeasca
https://raportuldegarda.ro/ce-spun-studiile-consum-ceai/
https://www.tea-coffee.ro/ceaiul/efectele-ceaiului-asupra-sanatatii/
https://www.spitalulbuzau.ro/sfaturi-beneficiile-ceaiului-verde-asupra-sanat
atii.php
https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/care-sunt-beneficiile-ceaiului-si-c
at-ar-trebui-sa-bei-zilnic-7943325
https://www.mega-image.ro/inspiratie/idei-pentru-tine/ceaiul-negru
Www.wikipedia.ro
www.Forbes.ro
www.Lumeacafelei.com
www.capitalcultural.ro
https://afternoontea.co.uk/information/what-is-tea/