Farmacodinamie generală

Șef Lucr. Dr. Gabriela Rusu-Zota

Facultatea de Medicină
Specializarea: Medicină Generală
Disciplina: Farmacologie
 Noțiuni introductive
• Farmacologia – Definiții

Știința care studiază interacțiunile dintre
medicament și organism.
Modul în care o substanță activă modifică
procesele biochimice, fiziologice și/sau
psihologice în condiții normale sau
patologice, dar și natura, acțiunea,
posibilele utilizări terapeutice ale unei
subtanțe active.
 Noțiuni introductive

• Din punct de vedere etimologic cuvântul provine din limba

greacă

• Pharmakon = medicament, remediu

• Logos = știință
 MEDICAMENT
• O.M.S. – Orice substanță sau asociere de substanțe care
modifică un proces fiziologic sau patologic, în beneficiul
celui care îl folosește, sau orice substanță sau asociere de
substanțe care poate fi administrată la om sau animale în
vederea stabilirii unui diagnostic sau a restaurării, corectării
sau modificării funcțiilor fiziologice.
 Ramurile farmacologiei
• Farmacocinetica: evoluția medicamentului în organism.

• Farmacodinamia: efectele biologice ale medicamentelor.

• Farmacotoxicologia: efectele adverse și intoxicațiile.

• Farmacoterapia: indicațiile terapeutice.

• Farmacografia recepturii: regulile de prescriere.

 Introducere

- relația dintre concentrația de

medicament (doza) și efectul
Farmacodinamie:
obținut (determinat de legarea la
receptor farmacologic);
 Farmacodinamia

- este foarte importantă pentru cunoașterea efectelor medicamentelor, mecanismele

lor de acțiune, a reacțiilor adverse în funcție de diverse condiții fiziologice și

patologice;

- prin mecanism de acțiune se înțelege o succesiune de modificări la nivel molecular

sau submolecular în urma cărora rezultă un efect farmacodinamic.
 Mecanisme de acțiune
• la nivelul receptorilor;
• asupra enzimelor;
• la nivelul canalelor ionice;
• prin stimularea sau inhibarea eliberării de substanțe
endogene active;
• acțiune directă asupra aparatului genetic al celulei;
• mecanisme fizico-chimice relativ simple.
Alte mecanisme

o acțiune directă asupra citoscheletului;

o acțiune la nivelul joncțiunilor intracelulare;

o acțiune la nivelul glicocalix;

o acțiune asupra proteinelor G de cuplaj.

 Mecanismul de acțiune pe receptori
• Un receptor farmacologic (fiziologic) este o macromoleculă proteică
care trebuie să respecte următoarele condiții:

 să fie sintetizate conform cu un program genetic înscris în genomul

celulei;
 să se cupleze specific și reversibil cu o substanță numită agonist;
 să declanșeze o secvență de evenimente celulare după această
cuplare;
 în momentul desprinderii de receptor, agonistul să rămână
nemodificat.
 Receptori fiziologici

- Liganzi endogeni;

- Selectivitatea ridicată (datorită receptorului);

- Agonisti;

- Antagonisti.
Receptori fiziologici
GPCR – Receptori cuplați cu proteine G
• 7 alpha helix
• 800 membri
• ½ - percepție senzorială
• ½ - activitate nervoasă, tensiune m. neted, metabolism,
contractilitate cardiacă, secreție majoritate glande
• Liganzi: neurotransmițători, amine, eicosanoizi, peptide,
opioizi, aminoacizi, peptide
• Izoforme/ subtipuri (, / 1, 2 / 1a, 1b, 1c) –
utilitate farmacologică (1, 2)
GPCR – Receptori cuplați cu proteine G

RGS = Regulator of G-protein signaling

(Regulatoarele semnalizării proteinei G)

GPCR = G protein-coupled receptors

(Receptorii cuplați de proteine ​G)

GDP = Guanosine diphosphate

(Guanozina difosfat)

GTP = Guanosine triphosphate

(Guanozin trifosfat)
 După distribuția la nivel celular receptorii
sunt:

 receptori membranari cuplați cu: proteine, enzime, canale

ionice;

 receptori citoplasmatici: sunt receptori pentru hormonii steroizi

și vitamina D (complexul hormon-receptor migrează în nucleu
unde ingluențează activitatea unor gene și sinteza de proteine);

 receptori nucleari.
 Enzimele
• sunt principala categorie de biocatalizatori.

• inhibiția enzimatică este un mecanism de acțiune care poate fi

de 2 feluri: prin inactivarea centrului activ al enzimei sau de tip
alosteric. Acesta din urmă se realizează prin legarea
medicamentului pe o altă parte a moleculei enzimatice decât
centrul activ al enzimei și prin împiedicarea fixării substratului
enzimatic pe situsul de activitate al celulei.
Situs de:

 afinitate, care asigură cuplarea specifică;

 activitate – în urma cuplării cu acesta se declanșează un

lanț de evenimente moleculare la nivel celular.
 Mecanisme de acțiune pe canalele ionice

• Canalele ionice sunt de 3 feluri:

- voltaj dependente (se deschid sub acțiunea variațiilor de

potențial membranar);
- receptor dependente;
- mecano-dependente.
 Mecanisme fizico-chimice simple

- Substanțele adsorbante (cărbunele activat fixează pe suprafața a

diferite toxine din tubul digestiv);

- Mecanism protector fizico-chimic al unor unguente, paste, creme,

pudre aplicate pe tegumente sau mucoase.
 Importanța subiectului
- potența (parametru
farmacodinamic) = concentrația la
care se obține 50% din efectul
maxim;

- stabilirea CE50 (concentrația

eficientă 50%);

- Medicament + Receptor →
Complex medicament-receptor → Efect

Activitatea medicamentului – DE 50
• Concentratia care produce 50% din raspuns
• Prag, panta, asimptota maximală
 Farmacoreceptorii
- medicamentele acționează în organismul uman prin intermediul
diferitelor tipuri de receptori (farmacoreceptori);

- medicamentele pot avea efect agonist (de stimulare a activității la

nivelul receptorilor);

- medicamentele pot avea efect antagonist (de inhibare a activității

anumitori farmacoreceptori);
 Rolul receptorilor - Exemple

Receptori

Receptorii α- Receptorii β-
adrenergici adrenergici

Receptorii α1 Receptorii α2
Receptori Receptori
i β1 i β2

Receptorii: macromolecule proteice care pot lega specific unele substanțe active, formând astfel complexe
active biologic.
 Alte tipuri de receptori

- Receptorii colinergici: receptorii muscarinici (M) și

receptorii nicotinici (N);

- Receptorii cortizonici: leagă glucocorticoizii;

- Receptorii digitalici: au efecte pozitive din punct de

vedere tonotrop, inotrop și batmotrop și efecte negative
din punct de vedere cronotrop și dromotrop;
 Alte serii de receptori
Exemple
- Receptorii dopaminergici: combaterea șocului cardiogen;

- Receptorii specifici pentru eritropoietină: condiționează

activitatea eritropoietinei pentru proliferarea și diferențierea
formelor tinere eritroblastice în eritrocite (hematii) mature;

- Receptorii histaminici: receptorii H1 și receptorii H2;

 Alte tipuri de receptori - Exemple

- Receptorii insulinici: biguanidele și sulfamidele hipoglicemiante;

- Receptorii de leucotriene;

- Receptorii specifici pentru ocitocice;

- Receptorii opiacei (morfinici);

- Receptorii pentru prostaglandine.

 Variabilitatea răspunsului farmacodinamic
ED50 = doza efectivă mediană
LD50 = doza letală mediană
 Indexul terapeutic

• Indexul terapeutic al unui medicament este raportul dintre doza

care produce toxicitate și doza care produce un răspuns clinic dorit
sau efectiv într-o populație de indivizi.

• În concluzie, acesta reprezintă o măsură a siguranței

medicamentului, deoarece o valoare mare indică existența unei
limite largi între dozele efective (care produc efect) și dozele
toxice.
 Curba doză - răspuns
• Un agonist se definește ca fiind un agent care are capacitatea de
a se lega de un receptor și de a declanșa un răspuns.

• Eficacitatea este răspunsul maxim produs de un medicament (un

compus se poate lega de receptor fără a declanșa un răspuns, prin
urmare eficacitatea este zero, iar acțiunea sa poate fi de tip
antagonist).
 Curba doză - răspuns
• Potența, numită de asemenea concentrația dozei care produce
efect, este o măsură a cantității de medicament necesară pentru a
declanșa un anumit răspuns. Cu cât doza necesară obținerii unui
anumit răspuns este mai mică cu atât medicamentul este mai
potent.

• Panta curbei doză-răspuns. Panta porțiunii mijlocii a curbei doză-

răspuns variază de la un medicament la altul. O pantă abruptă
indică faptul că o creștere mică a dozei medicamentului produce o
modificare importantă a răspunsului.
Cuantificarea agonismului potență vs
eficacitate
• Potenta relativa
• Aceeasi eficienta
• Acelasi sistem biologic
• Acelasi mecanism de actiune
• EC50 – concentratia efectiva 50%

Eficacitatea relativa
• Sisteme in care medicamentele nu
produc efect maxim
• Functie de eficacitatile intrinseci
relative
 Cuantificarea antagonismului

Afinitate pentru receptor

dar fără eficacitate
intrinsecă

Agonist parțial – inhibiție până

Shift paralel dreapta curba
la un nivel finit = eficacitatea Pindolol
concentrație – răspuns
intrinsecă

Asocierile substanțelor
medicamentoase sunt utile Efectele interacțiunilor
Interacțiuni de tip
pentru tratarea medicamentelor pot fi:
farmacodinamic
concomitentă a mai multor sinergice/antagonice.
boli sau simptome.
Interacțiuni farmacodinamice
• Sinergism = o acțiune în același fel sau spre același efect a 2
sau mai multe medicamente

• Antagonismul = o acțiune în sens opus a 2 medicamente.

• Antagonism: - la nivel de receptor ⁅antagonism competitiv
(reversibil, ireversibil sau antagonism
necompetitiv/alosteric⁆
• - în afara receptorilor = funcțional.
Antagoniști reversibili competitivi

• Acești agenți interacționează cu receptorii situați la nivelul

aceluiași situs ca și agonistul și prin urmare intră în
competiție cu legarea agonistului. Un antagonist competitiv
deviază curba doză-răspuns către dreapta, conducând la un
un comportament al medicamentului corespunzător unei
potențe mici. Acest comportament este analog unui
inhibitor competitiv pentru o reacție catalizată enzimatic.
Reglarea activității receptorilor de către medicamente
selective conformațional
Antagoniști reversibili
• Non-competitivi: acești agenți previn legarea agonistului sau
previn activarea receptorului de către agonist. Un antagonist
non-competitiv reduce răspunsul maxim și este analog unui
inhibitor non-competitiv pentru o reacție catalizată enzimatic.

• Agoniști parțiali: agoniștii parțiali blochează situsul de legare

al agonistului, dar produc un răspuns mai redus comparativ cu
un agonist complet. Un agonist parțial poate avea afinitate
crescută pentru receptor, redusă, sau echivalentă cu cea a
unui agonist.
 Cuantificarea
antagonismului

Disociere lentă - Pseudo- ireversibil Ireversibil (legare covalentă) –

- Buprenorfina, amlodipina fenoxibenzamina (alfa – adrenergic)

Alimentaţia pacienţilor cu valori

stabile ale INR a inclus alimente ce
au conţinut mai scăzut de vitamina
K, comparativ cu cei al căror INR
este instabil
Cuatificarea agonismului
Modifică afinitatea
receptorului pentru agonist –
efect saturabil
! Co-agonist
Fereastra terapeutică
Factori care afectează relația concentrație-efect
Situații de apariție a reacțiilor adverse
• Tahifilaxia

• Farmacodependențele

• Polipragmazia

• Automedicația
 Reacții adverse ale medicamentelor
• Particularități ale administrării medicamentelor în perioada
sarcinii

• Toate medicamentele folosite de către mamă în timpul

sarcinii pot afecta fătul, determinând malformații congenitale
anatomice.
• Incidența cea mai mare a efectelor adverse este în primele
trei luni, când predomină riscul malformațiilor congenitale
(efecte teratogene). Expunerea la medicamente teratogene
determină 2-3% dintre malformațiile congenitale.
Particularități ale medicamentelor în sarcină
• Medicamentele care difuzează prin placentă sunt foarte numeroase deoarece
placenta, fiind o membrană lipidică cu pori, permite difuziunea de la mamă la făt a
numeroase grupe de medicamente, ca de exemplu:
• -vitamine;
• -aminoacizi;
• -hormoni și antagoniști hormonali;
• -antibiotice, chimioterapice;
• -narcotice;
• -anxiolitice-sedativ-hipnotice;
• -neuroleptice/antiepileptice;
• -analgezice de tip antipiretic și morfinomometic;
• -citostatice, etc.
 "Este mai important să ştim ce fel de
persoană are o boală decât să ştim ce fel de
boală are o persoană."
Hippocrate