Nulitatea relativă și nulitatea

absolută. Cauzele și regimul juridic

aplicabil

GHEORGHE DENISA
 Nulitatea absolută
Nulitatea contractului este reglementată în noul cod civil în articolele 1246-1265.
Nulitatea este definită expres ca sancţiune de art. 1246 din NCC – „orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor
cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune”.
Deci nulitatea este o sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele sale. După natura interesului ocrotit, nulitatea
poate fi: absolută sau relativă.
Nulitatea absolută este, potrivit art. 1250, o sancţiune care intervine pentru încălcarea unei dispoziţii legale
instituite pentru ocrotirea unui interes general şi are următorul regim juridic:
 poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie, deci de părţile din contract
ori succesorii lor sau de terţii interesaţi;
 instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută, pentru a restabili ordinea de drept încălcată, fără a se
putea imputa acesteia nerespectarea limitelor investirii;
 contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare, decât în cazurile anume prevăzute de lege.
 
  Regula este imposibilitatea de confirmare a contractului lovit de nulitate absolută.
 Excepţia este posibilitatea părţilor de confirmare a contractului lovit de nulitate absolută dar, acesta
trebuie să fie prevăzută expres. Exemplu: art.1933 prevede că nulitatea societăţii simple se acoperă şi nu va fi
constatată (nulitate absolută) în cazul în care cauza nulităţii a fost înlăturată înainte de a pune concluzii pe
fond. Instanţa sesizată cu o cerere în constatarea nulităţii este obligată să pună în discuţia părţilor
posibilitatea de remediere a cauzelor de nulitate care afectează contractul de societate şi să fixeze un termen
util pentru acoperirea nulităţii, chiar dacă părţile se împotrivesc; art. 197 prevede că nulitatea absolută a
persoanei juridice se acoperă în toate cazurile dacă până la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe
cauza de nulitate a fost înlăturată.
  Deci regula este că acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă.
 Prin excepţie, acţiunea în constatarea nulităţii absolute este prescriptibilă, în cazurile anume prevăzute
de lege. Exemplu: în materie de constatare a nulităţii societăţii, acţiunea pentru constatarea nulităţii absolute
este prescriptibilă în 3 ani de la data încheierii contractului, cu excepţia nulităţii pentru obiect ilicit care este
imprescriptibilă.
 intervine în cazurile anume prevăzute de lege precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că
interesul ocrotit este unul general;
 nulitatea absolută se constată :
 de instanţă
 prin acordul părţilor dacă legea nu interzice constatarea nulităţii prin acordul părţilor contractante.
Prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate cauze de nulitate, orice convenţie sau clauză
contrară fiind considerată nescrisă.
 Nulitatea relativă

Nulitatea relativă este, potrivit art. 1248 şi 1251, o sancţiune care intervine pentru încălcarea dispoziţiilor
legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular - privitoare la capacitatea de exerciţiu, când
consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege, şi are
următorul regim juridic:
 art. 1252 instituie prezumţia de nulitate relativă _ în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu
reiese în chip neîndoielnic din lege,contractul este lovit de nulitate relativă.
 poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală
încălcată. Totuşi, prin excepţie, nulitatea relativă poate fi invocată şi de alte
persoane decât partea din contract al cărui interes a fost lezat şi anume
reditorii debitorului pe calea acţiunii oblice - art. 1560-1561, reprezentantul
sau ocrotitorul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate
de exerciţiu restrânsă potrivit art. 46 alin.3, procurorul în condiţiile art. 46 alin.4
 nu poate fi invocată din oficiu de instanţă;  nulitatea relativă se declară :
 contractul lovit de nulitate relativă este susceptibil de  de instanţă;
confirmare;
 prin acordul părţilor dacă legea nu
 nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune
numai în termenul deprescripţie prevăzut de lege. interzice declararea nulităţii prin
Nulitatea relativă poate fi opusă acordul părţilor contractante. Prin
 - pe cale deexcepţie, de partea căreia i se cere acordul părţilor nu pot fi instituite şi
executarea contractului, şi după împlinireatermenului nici suprimate cauze de nulitate relativă,
de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare, adică orice convenţie sau clauză
oricând.
contrară fiind considerată nescrisă.  
 Cu toate acestea, potrivit art. 1223, anulabilitatea
pentru leziune nu poate fi opusă pe cale de excepţie
dacă dreptul la acţiune este prescris (dreptul la acţiune
se prescrie în termen de 1 an)
 Cauze de nulitate absolută:

 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind forma contractului.

 art. 1179 alin. 2 - în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de
dispoziţiile legale aplicabile.
 art.1242 – este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.
 
 art.1244 – în afara cazurilor anume prevăzute de lege, trebuie să fie încheiat prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile
care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea
funciară.
 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind publicitatea contractului.
 art. 780 alin.1 - neînregistrarea la organul fiscal competent în termen de o
lună a contractului de fiducie este sancţionată cu nulitatea absolută.
 Nerespectarea dispoziţiilor legale privind caracterul determinat şi licit al obiectului contractului.
 art. 1225 alin.2 - obiectul contractului (operaţiunea juridică) trebuie să fie
determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.
 art. 1226 alin.2 - obiectul obligaţiei (prestaţia la care se angajează
debitorul) trebuie să fie determinat sau determinabil şi licit, sub
sancţiunea nulităţii absolute.

 
 Cauze de nulitate relativă:

 
 Lipsa capacităţii de a contracta.
▪ Art.44 – actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, altele decât cele prevăzute
de art. 41 alin.3 şi 43 alin.3 (acte de conservare, acte de administrare care nu prejudiciază şi acte de dispoziţie de valoare mică),
precum şi cele făcute de tutore fără autorizarea instanţei de tutelă, când aceasta este cerută de lege, sunt anulabile chiar fără dovedirea
unui prejudiciu.
▪ Art. 45 – simpla declaraţie că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului. Dacă însă a folosit manopere dolosive,
instanţa, la cererea părţii induse în eroare,poate considera valabil contractul atunci când apreciază că acesta ar constitui o sancţiune
civilă adecvată.
▪ Art. 211 – sunt anulabile, dacă s-a produs o vătămare, actele încheiate de
reprezentanţii persoanei juridice care nu au capacitate de exerciţiu sau au capacitate de exerciţiu restrânsă, sau care sunt decăzuţi din
dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor organe, ori care sunt declaraţi prin lege sau actul constitutiv incompatibili să ocupe o astfel
de funcţie.
 Efectele nulităţii: noul cod civil enumeră în art. 1254-1260 aceste efecte:

Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat (art.1254 alin.1).
 
1. Prestaţiile efectuate în baza contractului declarat nul sau anulat sunt supuse restituirii (în natură sau prin echivalent în condiţiile art.
1639-1647), indiferent că au fost executate succesiv sau au avut caracter continuu. Noua concepţie asupra nulităţii prevede repunerea în
situaţia anterioară şi în cazul contractelor cu executare succesivă. Există însă şi situaţii, dictate de anumite raţiuni, când prestaţiile
efectuate în baza actului nul sau anulat nu sunt supuse restituirii, sau nu sunt supuse restituirii în integralitate. (art.1254 alin.3).
 
3. Desfiinţarea contractului (pentru cauză de nulitate – n.ns.) atrage, în condiţiile legii,desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza
lui (anularea actelor subsecvente –n.ns).- (art.1254 alin.2).
4. În cazul nulităţii relative pentru violenţă sau dol, cel al cărui consimţământ a fost viciat are dreptul şi la daune interese, pe lângă
anularea contractului (art.1257).
 
5. În cazul nulităţii absolute sau relative a unui contract încheiat în formă autentică, partea prejudiciată are dreptul de a cere repararea
prejudiciilor suferite de la notarul public care a încheiat contractul dacă existenţa cauzei de nulitate rezultă din însuşi textulcontractului