Studiul individual ghidat de profesor

Elaborat-Girnet Stefan

Controlat-Ceclu Liliana
 1. SISTEMUL CONTROLULUI ECOLOGIC DE STAT
1.1 Rolul ingineriei mediului
Ingineria mediului sau protecția mediului în industrie este o preocupare
permanentă a inginerilor de azi, datorită condițiilor impuse de integrarea
României în Uniunea Europeană.
Ea studiază tehnologii curate, adică tehnologii de prelucrare care să aibă
un impact asupra mediului cât mai mic. De asemenea, analizează metode
și elaborează metode noi de epurare. Prin acest proces de epurare, se
dorește îndepărtarea efectelor negative pe care agenții poluanți, deja
existenți în ecosistem, îl au asupra mediului. O altă componentă a acestui
domeniu o constituie tehnologiile de filtrare, prin intermediul cărora se
urmărește reducerea emisiilor de noxe prin așezarea unor elemente 1.2 Funcţionarea monitoringului ecologic în RM
filtrante la capătul țevilor de evacuare. Monitorizarea se efectuează pe intervale de 4-5 ani în scopul
determinării:
Poluanţilor organici – poluanţi organici persistenţi (pesticide
organoclorurate, organofosforice, pesticide de tip
I1.3 Caracterul integrator al managementului ecologic simtriazin), bifenili policloruraţi, hidrocarburi poliaromatice,
nvestigaţiile efectuate la tema în cauză ne demonstrează, nu numai o compuşi organici volatili şi produse petroliere etc.;
evoluţie a managementului ecologic (în continuare ME) şi a elementelor Poluanţilor anorganici – formele totale şi mobile ale metalelor grele,
lui, dar şi a abordărilor fundamentale de soluţionare a problemelor în nitraţi, fosfaţi, sulfaţi etc.;
acest domeniu. Această evoluţie a fost condiţionată atît de aprofundarea şi Electroconductibilității (salinitatea) şi acidității solului;
schimbarea caracterului situaţiei ecologice, cît şi de evoluarea rezultatelor Caracteristicilor fertilităţii solului, ce includ analiza următorilor
ştiinţifice obţinute şi, respectiv, a evoluării abordărilor generale faţă de parametri agrochimici: substanţe organice (humus); aciditatea de
funcţionarea ME. schimb şi pH-ul  extractului apos; macroelemente (azot total, azot
nitric, azot amoniacal, fosfor mobil şi total, potasiu mobil, calciul şi
magneziul de schimb); microelemente - cupru mobil, zinc mobil,
mangan mobil.   
1.4 Gestionarea calităţii mediului prin monitorizarea stării actuale a
componentelor de mediu
Actualmente sistemul naţional de monitoring contribuie la soluţionarea celor mai stringente probleme ce ţin de calitatea mediului, la
integrarea aspectelor de mediu în sectoarele economiei şi promovarea dezvoltării durabile.
Subdiviziunile DMCM activează în cadrul:
•    Convenţiei de cooperare pentru protejarea şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea;    
•    Convenţiei de la  Stocholm privind Poluanţii Organici Persistenţi;
•    Convenţiei privind Efectele Transfrontaliere ale Accidentelor Industriale;
•    Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontieră a aerului pe distanţe lungi,  cît şi în conformitate cu Acordurile Bilaterale
de colaborare cu diverse organizaţii şi instituţii din Republica Moldova şi din statele vecine.
 2. POLITICA DE MEDIU
2.1 Politica ecologică şi instrumentele de
promovare a ei
Politicile au un rol esenţial în determinarea stării mediului
nostru. UE are 35 de ani de experienţă în elaborarea politicilor
de mediu, timp în care au fost stabilite mai bine de 200 de acte
juridice şi au fost prevăzute căi strategice. Iniţial, politica s-a
concentrat asupra reglementării normelor tehnice. Treptat,
spectrul instrumentelor de politică s-a extins, recunoscând că
nu există un instrument unic de politică universală care să
poată oferi soluţii la toate problemele. Al 6-lea Program de
acţiune pentru mediu al UE promovează o îmbinare de
instrumente: cerinţe legale (măsuri de „comandă şi control”),
transfer tehnologic, instrumente de piaţă, dispoziţii privind
răspunderea de mediu, cercetarea, achiziţii publice ecologice şi
acorduri şi scheme voluntare. Studiile AEM privind eficienţa
politicilor arată că dezvoltarea instituţională poate fi la fel de
importantă precum proiectarea politicii în sine.
2.2 Pîrghiile administrative şi economice în protecţia mediului
Activităţile economice antrenează diferite tipuri de presiune asupra mediului dintre
care vom enumera:
a) cererea (materii prime, energie, bunuri intermediare etc.);
b) emisii de poluanți și formare a deşeurilor;
c) ocuparea spaţiilor naturale de şosele, depozite, construcții, etc.
 
Aceste presiuni trebuie să fie într-o anumită măsură atenuate prin sisteme şi
mecanisme de absorbţie (asimilarea deşeurilor, absorbţia poluării), dar şi prin
proceduri de regenerare a mediului. Dacă presiunile sunt mai mari decît
capacitatea de absorbţie, ele provoacă modificări ale mediului, iar orice modificare
antrenează o diminuare a capacităţii mediului de a satisface nevoile şi putem vorbi
de degradarea mediului.