Bursa in economia

contemporană
Conf. univ.dr. Laura Panoiu
 Concept, caracteristici
 Bursa reprezintă o tehnică managerială de afaceri economice specifică economiei de piaţă, având un
caracter concurenţial şi care concentrează în timp şi în spaţiu cererea şi oferta de mărfuri, servicii,
valori (efecte de comerţ) şi devize, se desfăşoară după o procedură determinată, potrivit unui program,
într‑un loc cunoscut, în prezenţa vânzătorilor şi a cumpărătorilor sau a reprezentanţilor acestora.
 Caracterisici
 are un caracter colectiv, în sensul că este o asociaţie care oferă celor interesaţi facilităţi de negociere;
  activitatea se desfăşoară conform regulamentului bursei şi sub supravegherea autorităţilor competente;
 comercializarea la bursă se face în cadrul unor şedinţe (sesiuni) fixate potrivit programului bursei;
 piaţa bursieră este o piaţă de titluri, aceasta consemnând fie proprietatea asupra mărfii (conosamentul
sau warantul), fie participaţii sau creanţe ale deţinătorului lor (acţiuni şi obligaţiuni), fie drepturile
asupra unor active monetare sau financiare;
 preţurile stabilite la bursă (cotaţiile) sunt operativ difuzate, fiind accesibile tuturor celor interesaţi,
publicului larg;
 este piaţă concurenţială care concentrează un număr mare de ofertanţi şi cumpărători, încheierea
contractelor realizându‑se printr‑un procedeu de tipul licitaţiei.
Funcțiile bursei
 funcţia de facilitare a încheierii afacerilor economice, funcţie pe care bursele o realizează prin:
concentrarea în timp şi în spaţiu a cererii şi ofertei de mărfuri; prin unificarea şi uniformizarea
documentelor şi practicilor comerciale; prin înregistrarea rapidă şi exactă a afacerilor din incinta
bursei;
 bursele au rolul esenţial în formarea preţurilor la mărfurile comercializate prin burse şi influenţează şi
preţurile altor mărfuri care nu fac obiectul acestor afaceri;
 bursele au rol hotărâtor în formarea cursurilor de schimb monetare, exercitând o influenţă considerabilă
asupra afacerilor comerciale şi financiar-monetare interne şi internaţionale;
 prin operaţiunile futures, bursele pot da informaţii utile pentru stabilirea unor tendinţe şi pentru
fundamentarea unor previziuni referitoare la diferitele componente şi aspecte ale pieţei mondiale;
 exercită o influenţă complexă şi contradictorie asupra riscurilor: prin operaţiunile de acoperire le
minimizează; prin cele de speculă le amplifică;
 îndeplinesc funcţia de colectare de date şi de difuzare printr ‑o reţea eficientă de telecomunicaţii a
informaţiilor, cu privire la preţuri, cursuri monetare, volumul afacerilor şi tendinţele fenomenelor
respective, condiţie esenţială pentru funcţionarea eficientă a pieţelor concurenţiale şi contribuie, pe
această bază, la oferirea unui material pentru fundamentarea unor previziuni şi prognoze.
Active tranzacționate

 Mărfuri,
 Instrumente financiare (acțiuni, obligațiuni, instrumente financiare derivate, indici bursieri,
etc)
 Valute,
 aur
Cotaţii şi cursuri de bursă - Preţurile la care se
încheie afacerile la bursă
 Clasificare
A) Din punct de vedere al realizării afacerilor de bursă,
cotaţiile sunt: efective şi nominale.
a) Cotaţiile efective se stabilesc pe baza tuturor afacerilor încheiate într‑o perioadă dată sau
a afacerilor selectate pentru caracterizarea situaţiei pieţei: ele constituie baza preţului
mondial la mărfurile de bază şi influenţează sensibil preţul altor mărfuri.
b) Cotaţiile nominale reprezintă preţurile mărfurilor care cotează curent la bursă, pentru
care însă nu s‑au încheiat afaceri din lipsă de cerere sau ofertă, într‑o perioadă de cel mult
câteva zile.
Clasificare cotatii
B) După modul de calcul
a) Cotaţiile medii reprezintă media preţurilor unei mărfi pentru care s‑au încheiat afaceri la
bursă – în cazul cotaţiilor efective – sau media preţurilor la care mărfurile au fost oferite sau
solicitate – în cazul cotaţiilor nominale.
b) Cotaţiile limită reprezintă, pe de o parte, media preţurilor maxime, iar pe de altă parte,
media preţurilor minime ale mărfurilor comercializate la bursă. De obicei, nici cursurile de
deschidere şi de închidere şi nici cele medii ale zilei încheiate nu sunt reale, ele având rolul de
a caracteriza situaţia pieţei, servind totodată ca bază de decontare a afacerilor la termen.
c) Cotaţiile de lichidare reprezintă, de regulă, diferenţe de cursuri dintre afacerile la termen,
având întotdeauna un caracter oficial şi, ca atare, sunt publicate de casele de compensaţie sau
de oficiile de decontare.
Clasificare cotații

C) Ţinând seama de momentul publicării

a) Cotaţiile oficiale sunt cele anunţate după încheierea sesiunii de dimineaţă şi care se iau în
considerare la încheierea afacerilor, inclusiv a contractelor pe termen lung.
b) Cotaţiile neoficiale sunt publicate după încheierea sesiunii de seară şi nu sunt luate în
considerare la încheierea contractelor pe termen lung, dar sunt un indiciu pentru tendinţa
preţurilor din ziua următoare.
Tendinţa bursei

 reprezintă conţinutul şi sensul factorilor care acţionează asupra preţurilor şi care

determină evoluţia viitoare a acestuia. Această tendinţă este publicată de unele reviste de
specialitate şi de unele cotidiene.
Tendinţa bursei poate fi:
a) „solidă” (strong), dacă sunt perspective de ridicare a preţurilor;
b) „moale” (weak), dacă se aşteaptă o scădere a preţurilor;
c) menţinută, dacă nu se prevede o schimbare a acesteia.
Operațiuni bursiere

 Operaţiunile bursiere sunt contracte de vânzare-cumpărare de titluri primare sau alte

active financiare care se încheie în conformitate cu regulamentul instituţiei bursiere, prin
intermediul unor agenţi de bursă autorizaţi să efectueze aceste operaţiuni
Clasificarea operațiunii
A. În funcţie de momentul finalizării operaţiunilor,
în bursele de tip american, operaţiunile de bursă se împart în:
a) operaţiuni cu lichidare imediată – finalizarea operaţiunii se realizează chiar în ziua
încheierii contractului;
b) operaţiuni cu lichidare normală – presupun finalizarea într‑un anumit număr de zile
bursiere, din momentul încheierii contractului (5 zile la NYSE, 3 zile la TSE);
c) operaţiuni cu lichidare pe bază de aranjament special – când intervalul de lichidare este
mai mare decât perioada de lichidare normală, fiind stabilit de comun acord cu părţile
contractante (60 zile pe piaţa americană, 19 zile pe piaţa japoneză).
B. Folosind acelaşi criteriu, adică momentul finalizării operaţiunii,
în bursele de tip european
(după modelul francez)

a) operaţiuni la vedere (au comptant) – se încheie şi se finalizează într‑un interval minim de

timp;
b) operaţiuni la termen sau „cu reglementare lunară” (à reglement mensuel) – se încheie la
un moment dat, urmând să fie lichidate ulterior, la o dată fixă numită zi de lichidare;
c) operaţiuni condiţionate (à prime) – operaţiuni la termen care permit însă cumpărătorului să
aleagă între executarea contractului sau abandonarea lui prin plata unei prime către vânzător.
C. După scopul urmărit
a) operaţiuni simple, determinate de interesele vânzătorului şi cumpărătorului;
b) operaţiuni de arbitraj, prin care se urmăreşte obţinerea unui câştig din diferenţa de cursuri,
fără ca arbitrajorul să-şi asume riscul preţului;
c) operaţiuni de acoperire (hedging), prin care se urmăreşte acoperirea pierderilor determinate
de evoluţii nefavorabile ale cursului bursier;
d) operaţiuni speculative, ce au drept scop obţinerea unui profit din diferenţa de curs existentă
între momentul încheierii contractului şi momentul lichidării, prin asumarea unui risc;
e) operaţiuni cu caracter tehnic, generate de creatorii de piaţă (market orders) pentru
menţinerea echilibrului şi stabilităţii pieţei.
Operațiunile speculative

Operaţiunile speculative la termen urmăresc obţinerea unui câştig ca urmare a diferenţelor

de preţ între momentul încheierii contractelor şi momentul lichidării lor şi se clasifică, după
speranţa operatorilor într‑o anumită tendinţă a bursei, în „à la hausse” (la creştere) şi „ à la
baisse” (la scădere).
 Operaţiunea „à la hausse” constă în faptul că iniţiatorul acesteia cumpără marfa la o
anumită dată (t0), iar livrarea/plata se va face ulterior (t 1); el speră că în intervalul t0-t1 (de
la cumpărare până la livrare) preţul va creşte. Dacă previziunea se realizează, el revinde
marfa în momentul livrării (t1) la preţul mai mare al zilei, înregistrând astfel un câştig.
 Operaţiunea „à la baisse” constă în aceea că operatorul vinde marfa la o anumită dată
(t0), cu termen de livrare ulterior (t1); el estimează o scădere a preţului în acest interval şi,
dacă previziunea se îndeplineşte, speculatorul va câştiga, întrucât se poate aproviziona cu
marfă la preţul mai mic din perioada livrării (t 1), lichidând astfel contractul cu un câştig.
T0- Vanzare actiuni – pret actiune 5 u.m./act ( speculator a la baisse)
T1 – daca pretul crește ; ajunge 6 um.m – operatorul pierde 1 u.m./act
 Dacă prețul scade; ajunge 4 u.m. – operatorul castiga 1 u.m./act
To cumparam acțiuni – pret 5 u.m./act ( speculator a la hausse)
T1 – dacă prețul crește; ajunge 6 u.m. – operatorul cîștigă 1 um./act
- Dacă prețul scade; ajunge 4 u.m. – operatorul pierde 1.u.m/act
Operațiunile la termen -futures
 constau în angajamentul contractual al părţilor de a livra, respectiv de a prelua la o dată
viitoare, o marfă sau o valoare determinată, la un preţ convenit în momentul
contractării, dacă poziţia operatorului rămâne deschisă.
Principalele caracteristici ale contractului futures sunt:
 condiţiile contractuale sunt standardizate în privinţa naturii activului de bază (calitate,
cantitate contractuală);
 fiecare contract are un termen de executare, precizându‑se luna în care va avea loc
lichidarea;
 contractele sunt substituibile, deoarece obiectul lor este un activ omogen;
 preţul contractelor futures se stabileşte prin procedura specifică bursei, variază zilnic şi,
ca atare, valoarea contractului este variabilă, marcată la piaţă (marked to market),
pierderile uneia dintre părţile contractante fiind transferate ca venituri ale celeilalte părţi.
 Mecanismul operaţiunilor futures
a) Operaţiunile futures sunt iniţiate de către cumpărători, respectiv vânzători, prin firme de brokeraj
(„Futures Commission Merchants” – FCM) care, la rândul lor, le transmit unui broker de incintă
(„floor broker”).
b) Cumpărătorii şi vânzătorii deschid conturi şi depun garanţii (marje) la firmele de brokeri.
c) După executarea ordinelor, brokerii anunţă casei de compensaţie operaţiunile efectuate care, odată
confirmate, sunt raportate firmelor de brokeraj care le-au iniţiat. La rândul lor, acestea îşi informează
clienţii, în scris, despre încheierea afacerii solicitate, menţionând în mod expres preţul acesteia. Casa de
clearing asigură atât marcarea zilnică la piaţă a poziţiilor futures, cât şi compensaţia globală a operaţiunilor
care se execută la bursă, această ultimă activitate numindu ‑se regularizare.
d) Lichidarea contractului futures:
- prin livrare, respectiv acceptarea livrării, în cazul poziţiei „long” sau efectuarea livrării activului de
bază al contractului futures, în cazul poziţiei short;
- prin efectuarea unei afaceri futures de sens contrar, operaţiune denumită compensare („offsetting”).
În plus, anumite contracte permit, ca alternativă la livrarea fizică, plata în numerar.
 Operaţiuni de acoperire faţă de riscuri

Operaţiunile de acoperire faţă de riscurile de preţ sau de cele monetare se

realizează prin diferite combinaţii în cadrul bursei sau parţial în bursă,
parţial pe piaţa fizică.
Se prezintă sub forma operațiunilor de:
• Hedging;
• Spreading
Hedging – situații de inițiere

 vânzarea la un preţ fix a unui produs la bursă

(materie primă) cu livrare la termen
 protejarea preţului unui stoc de materii prime
aflat în depozit
 acoperirea riscului de preţ la vânzarea unor
produse finite
Definiție
 Reprezintă adoptarea unei poziții viitoare la bursă (poziție futures)
inversă față de cea deținută pe piața fizică.
 Așadar, operațiunea de hedgind presupune combinarea a două poziții
opuse: una pe piața fizică și alta pe piața bursieră, dar pe acceași bază de
preț.
 Hedging –ul este considerat o operațiune de acoperire fiind inițiat din
dorința operatorului de a se proteja împotriva riscurilor generate de
modificarea prețurilor la bursă.
 Short hedging
(Hedging scurt) Moment Poziție pe
piața fizică
Poziție pe piața
futures (short)
 Este inițiat de operatorul care deține un (long)
activ, cumpără o marfă sau preconizează mai Producatorul Vinde 2 contracte
să producă o cantitate de marfă și doreste estimează prețul grâu iulie la 4 u.m
să se protejeze împotriva riscului de minim de
scadere a prețului prin inițiarea unei vânzare
poziții short futures (adică o poziție de Iulie prețul (3,5- (4-
vânzare pe piața bursieră) ajunge 3,5 4)*10000=- 3,5)*2*5000=+5000
5000 u.m
 Ex: să presupunem că un producător
estimează în mai că recolta sa de grîu din Rezultatul 0
operațiunii de
iulie va fi de 10000 bu. Potrivit
hedging
calculelor sale prețul de vânzare ar trebui
să fie de 4u.m.
 Long hedging
(hedging lung) Moment Piața fizică Piața futures
(short) (long)
 Este o operațiune inițiată de 1 iunie Un întreprinzător Cumpără un
operatorul care vinde un activ sau vinde cherestea la contract futures
intenționează să achiziționeze la 187 $ cu 192$
o dată ulterioară un activ și 1 septembrie – Prețul cash Prețul curent
dorește să se protejeze împotriva prețul cash ajunge 200 $ este 203
riscului de crestere a prețului Rezultatul este: Rezultatul este:
printr-o operațiune de cumpărare (187-200)=-13 $ (203 -192)=+
pe piața bursieră. 11$
Rezultatul operațiunii de hedging -2 $
 Spreading - concept
este o îmbinare a două contracte futures opuse, presupunând
luarea simultană sau la date apropriate de poziţii
contrabalansate de cumpărare şi vânzare, poziţiile futures
putând să se refere la:
a) luni de livrare diferite;
b) pieţe diferite;
c) produse diferite dar interdependente;
d) produs principal – subprodus.
Clasificare
 Spread‑uri între luni de livrare (Interdelivery Spread) sau
spread‑uri intraprodus (Intracommodity Spread): comercializarea
unor contracte pentru aceeaşi marfă se face la aceeaşi bursă, dar la
două termene futures diferite.
 Spread‑uri interpieţe/interburse (Intermarket Spread) sau
arbitraje cu marfă (Arbitrage): comercializare pentru aceeaşi marfă
şi lună de livrare, dar la două burse diferite.
 Spread‑uri interprodus (Intercommodity Spread): spread la aceeaşi
bursă, pentru aceeaşi lună de livrare, dar pentru produse
interdependente.
 Spread‑uri produs-subprodus (Commodity-Product Spread):
spread la aceeaşi bursă, între contractele futures ale unui produs de
bază şi un subprodus al său
 Operaţiuni pe piaţa monetară
 Piaţa monetară („foreign exchange market”, „marché
d’échanges”) cuprinde un sistem de relaţii care iau naştere
între bănci, precum şi între bănci şi clienţii lor, prin
intermediul cărora se efectuează vânzările şi cumpărările de
devize în scopul reglementării plăţilor şi încasărilor ce apar
în procesul desfăşurării schimburilor economice cu
străinătatea, sau se iniţiază operaţiuni speculative în scop
de câştig
 Metode de cotare
 cotare directă, care presupune că preţul unei unităţi fixe (1, 100, 1000 unităţi) de monedă
străină se exprimă în moneda naţională. Această metodă de cotare este folosită pe
majoritatea pieţelor monetare. Pe piaţa de la Paris, de exemplu, monedele se cotează astfel:
1USD = x FRF; 1GBP = y FRF; 1000 ITL = z FRF;
 cotare indirectă, când preţul unei unităţi de monedă naţională se exprimă în monedă
străină. Această metodă este specifică pieţelor monetare engleză, canadiană, australiană.
Pe piaţa de la Londra, cotarea se face în felul următor: 1GBP = x USD; 1GBP = y FRF;
1GBP = z ITL.
 Cotarea monedelor se face prin doi termeni: cursul de cumpărare în monedă naţională şi
cursul de vânzare, ambele din punctul de vedere al operatorului care cotează. Diferenţa
dintre cele două cursuri – de cumpărare şi de vânzare – în ambele cotaţii, se numeşte
„spread” şi reprezintă câştigul celui care cotează, presupunând că el cumpără şi vinde în
acelaşi timp.