Sunteți pe pagina 1din 8

Analiza hotărârilor Judecătorești

Emise pe baza componenților de infracțiune prevăzute la:


Articolul 264. Încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor
de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport

Articolul 2641. Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad


avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe
Date Statistice

Obiectul cercetării: Motivarea aplicării pedepsei de către instanțele de judecată.

Organul emitent: instanța de fond, Judecătoria Chișinău sediul Buiucani.

Perioada: sentințele pentru anii 2019-2020.

Numărul actelor: 80 sentințe.


Obligativitatea motivării sentinței pronunțate

Conform art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil la care se atribuie şi faptul


că hotărârea pronunțată într-o cauză urmează a fi motivată. Astfel, în cauzele
Hiro Balani contra Spaniei, Vandehurk contra Olandei, Ruiz Torija contra Spaniei
şi Boldea contra României din 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
arătat că art.6 paragraf 1 din Convenție obligă instanțele să-şi motiveze
hotărârile. Amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii.
Trebuie avute în vedere diversitatea solicitărilor pe care inculpatul le-a formulat
în fața instanței, precum şi diferențele existente în fiecare stat contractant cu
privire la dispozițiile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate în doctrină,
aplicabile în această materie.
De asemenea jurisprudența CtEDO a arătat că obligația instanței de a motiva
hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate
(cauza Tatishvili contra Rusiei din 2007). La fel, art. 6 al Convenției implică în
special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele,
argumentele şi ofertele de probă ale părților (cauza Perez împotriva Franţei și
cauza Van de Hurk împotriva Olandei).
Criteriile generale de individualizare a pedepsei
În urma cercetării efectuate s-a constatat că sentințele pronunțate în linii generale corespund
criteriilor generale de individualizare din considerentul că s-a aplicat o pedeapsă echitabilă în
limitele fixate în Partea specială a prezentului cod şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii
generale a prezentului cod.
 
Circumstanțele atenuante reținute de instanță
săvîrşirea pentru prima dată a unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
a fost constatată în 75 cazuri.
prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii săvîrşite, repararea benevolă a
pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;
a fost constatată în 4 cazuri.
 
Circumstanțele agravante reținute de instanță
săvîrşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracţiune similară
sau pentru alte fapte care au relevanţă pentru cauză;
a fost constatată în 10 cazuri.
Cazuri de aplicare a pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de lege
Prevederile art. 79 au fost aplicate în 4 cazuri.

Motivarea instanței la aplicarea art. 79.


Cazul nr. 1.
Ținând cont de prevederile art. 364/1 alin.(8) în coroborare cu art.79 Cod penal,
precum și de faptul că inculpatul a colaborat activ cu organele de urmărire penală, a
recunoscut integral vinovăția în comiterea infracțiunii imputate, a recuperat integral
prejudiciile cauzate părții vătămate, se caracterizează pozitiv, se află pentru prima
dată pe banca acuzaților, instanța de judecată consideră oportun de a-i aplica o
pedeapsă în formă de amendă cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport.
Cazul nr. 2.
Instanța de judecată studiind materialele dosarului prezentate atât de partea acuzării cât și de
partea apărării ajunge la concluzia, prezenței situației excepționale, deoarece inculpatul de la bun
început a colaborat cu organul de urmărire penală, s-a interesat de soarta părții vătămate și a
contribuit financiar cu ce a putut, duce un mod de viață normal, este singurul membru de familie
care încasează venituri și întreține familia activând în calitate de șofer, - permisul de conducere în
asemenea situație reprezentând mai mult un post de muncă decât un drept de deplasare dintr-un
punct în altul. Astfel anularea permisului nu este logică în cazul de față, având în vedere că
inculpatul a săvârșit o infracțiune (accident rutier), din imprudență fiind treaz la volan, totodată
după săvârșirea infracțiunii a întreprins un șir de acțiuni descrise supra care demonstrează
incontestabil căința sinceră acestuia, în consecință se impune soluția privind neaplicarea pedepsei
complimentare obligatorie stipulată la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.
Cazul nr. 3.
În lumina considerentelor relatate supra, aplicarea pedepsei complimentare obligatorii, anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport, în împrejurările ce caracterizează fapta comisă, ar
înrăutăți considerabil situația inculpatului și ar provoca consecințe capabile de a afecta și
desconsidera factorul uman, fiind inechitabilă o astfel de pedeapsă penală.
În asemenea condiții, în temeiul art. 79 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată nu va aplica față
de inculpat pedeapsa complimentară obligatorie prevăzută de art. 264 1 alin. (1) Cod penal
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
 
Cazuri de judecare a cauzei pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală
Se constată 95% cazuri.
Motivare:
Totodată instanța notează, că recunoașterea vinovăției de către inculpat atrage incidența procedurii
simplificate și  nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76
alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă
valență juridică.
Reducerea termenului de pedeapsă.
Analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că legiuitorul a avut în
vedere că pedeapsa, în cazul în care este munca neremunerată în folosul comunității, se reduce cu o
treime din maximul şi din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să
opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.
Instanţa de judecată menționează că sancțiunea prevăzută de art. 264 1 alin. (1) Cod Penal al RM,
prevede aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240
de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
Prin prisma normelor citate supra, instanţa de judecată urmează să stabilească noi limite cu care va
opera la stabilirea pedepsei inculpatului, astfel că se va reduce cu o treime din limita minimă de
200 ore și maximul de 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității prevăzut de sancțiunea
art. 264 1 alin.(1) Cod Penal a RM, stabilindu-se noi limite potrivit cărora limita minimă aplicabilă
va fi de 132 ore muncă neremunerată în folosul comunității iar limita maximă aplicabilă va fi de 160
ore muncă neremunerată în folosul comunității.
Concluzie

Având în vedere că la etapa actuală mijloacele de transport prezintă un grad sporit de pericol,
iar conducerea acestora de către persoane în starea de ebrietate reprezintă grad și mai avansat
de pericol, instanța de obicei conchide că scopul pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea față
de inculpat și a pedepsei complementare obligatorii sub forma de anularea dreptului de a
conduce mijloace de transport. Sunt situații în care pedeapsa complementară obligatorie sub
forma de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport nu este aplicată, asta doar în
cazurile când inculpatul aduce probe prin care se demonstrează că el este unicul întreținător în
familie și locul de muncă depinde direct de permisul de conducere, asta în cazurile când
inculpatul este șofer de orice tip de transport și rutina zilnică la locul de serviciu are loc la
volan mijlocului de transport