METABOLISMUL ENERGETIC

• Totalitatea transformărilor de substanţă, energie şi

informaţie din materia vie constituie metabolismul.
• Unitatea morfofuncţională a materiei este celula, ea
reprezentând nivelul de bază al organismului.
• Celula se găseşte într-o comunicare permanentă cu
mediul înconjurător, reprezentând un sistem deschis
ce realizează schimburi de materie şi energie cu acesta.
 stare dinamică staţionară, stare în care constituenţii
celulei se menţin constanţi.
• Astfel, deşi în decursul vieţii omul consumă tone de
alimente şi zeci de m3 de lichide, el nu-şi modifică
substanţial masa şi compoziţia materiei vii din care este
alcătuit.
• Metabolismul energetic studiază aspectele energetice
ale metabolismului şi urmăreşte lămurirea următoarelor
aspecte:
– Explicarea nevoilor de energie ale materiei vii.
– Procese capabile să furnizeze energie celulei.
– Stocarea energiei în molecule bogate în energie.

Existenţa materiei vii în univers se supune principiilor universale

ale termodinamicii.
– I. Energia nu se creează şi nu se pierde, ci doar se transformă
(ex. energia chimică din ATP → energie contracţie musculară)
– II. Procesele din univers se desfăşoară în sensul creşterii
entropiei
Materia vie apare ca un sistem complex, cu un înalt nivel de
organizare: organism  organe  ţesuturi  celule  organite
subcelulare  complexe macromoleculare  molecule organice
(aminoacizi, hexoze, acizi graşi), cu entropie mică
• Menţinerea organizării materiei vii consum de energie 
din mediul înconjurător (catabolism)  scăderea nivelului
entropiei.
  metabolismul - procesul prin care materia vie îşi
menţine entropia la valori mici, opunându-se tendinţei
generale a universului de creştere a entropiei. Acest lucru se
realizează printr-un consum permanent de energie, conform
ecuaţiei:
ΔG = ΔH – TΔS

• În cazul reacţiilor chimice de tipul A + B → C + D, ecuaţia

devine:
G  G 0
' RT ln
 C  D 
 A B
• Mecanismul menţinerii entropiei la nivelul scăzut implică
utilizarea unor surse de energie cu entropie mică – energie
chimică (organisme heterotrofe) şi solară (autotrofe).
• Căldura, având entropie mare, nu poate asigura
desfăşurarea reacţiilor metabolice.
 Procese capabile să furnizeze energie celulei
• Catabolism : descompunerea biomoleculelor complexe (proteine, glucide,
lipide din mediul înconjurător sau din propriul organism) în compuşi simpli în
reacţii exergonice

• Anabolism : procesul de utilizare a energiei rezultate, precum şi a

compuşilor simplii, rezultaţi în catabolism, în susţinerea funcţiilor
organismului, în construcţia şi în reînnoirea structurilor organismului

• Cele două procese, anabolismul şi catabolismul, sunt interdependente şi

în echilibru, iar intermediarii extremi ai celor două procese sunt comuni şi în
concentraţie constantă (glicemia, uremia, etc.)

• Căi metabolice: succesiuni de reacţii chimice prin intermediul cărora au loc

procesele catabolice şi anabolice
• Acestea sunt reglate prin mecanisme proprii (pH, concentraţie de substrat
sau de produs final, reglare enzimatică) sau prin mecanisme de control
(nervos sau hormonal)

• Reacţiile producătoare de energie sunt reacţii exergonice, în care ΔG0

(energia liberă de reacţie standard la 250C şi 1M) trebuie să fie negativă.
ΔG0 < 0
•
Tipuri de reacţii exergonice (utilizate în căile catabolice):

• reacţiile de oxidare:
C6H12O6 + 6O2→ 6CO2 + 6H2O ΔG0 = -686 kcal/mol
• C16H32O2 + 23O2 → 16CO2 + 16H2O ΔG0 = -2338 kcal/mol

• reacţiile de hidroliză:
• zaharoză + H2O → glucoză + fructoză ΔG0 = -5,5 kcal/mol

• ATP + H2O → ADP + Pi ΔG0 = -7,3 kcal/mol

Tipuri de reacţii endergonice în care ΔG0 > 0.

• sunt utilizate de căile anabolice şi sunt reacţii de sinteză a unor

compuşi de construcţie ai organismului.

• Acid glutamic + NH3 → Glutamină + H2O ΔG0 = +3,4 kcal/mol

• Glicină + Glicină → Glicil - Glicină + H2O ΔG0 = +2,2 kcal/mol
 Transferul energiei în metabolism
Intermediar comun

A I C

ΔG0’<0 ΔG0’>0
~

B I* D

„legături macroergice” ~
7 kcal/mol
 Compuşi
macroergici

Compuşi
UDP-glucoză - 7,3
macroergici
CDP-colină - 7,3
Principalul compus macroergic - ATP
(acidul adenozintrifosforic)
Reacţiile de hidroliză ce se desfăşoară în organismele vii:

ATP + H2O → ADP + H3PO4 ΔG0 = -7,3 kcal/mol

ATP + H2O → AMP + PP ΔG0 = -10,9 kcal/mol
AMP + H2O → Adenozina + H3PO4 ΔG0 = -3,4kcal/mol

 ATP conţine 2 legături macroergice (2 şi 3) şi o legătură

microergică (1).

Principala reacţie de formare a ATP este reacţia:

ADP + Pi → ATP + H2O ΔG0 > 9,2 kcal/mol

Principala reacţie de descompunere a ATP este reacţia:

ATP + H2O → ADP+ Pi ΔG0 = -7,3 kcal/mol
 Prin aceste reacţii ATP este principalul intermediar
energetic ce cuplează procesele catabolice cu cele
anabolice

A ADP C

ΔG0’<0 ΔG0’>0

B ATP D
În unele reacţii ATP cedează energia celei de-a doua legături
macroergice:
adenilat ciclazã
2ADP ATP + AMP

R―COOH + ATP + CoA ― SH → R―CO~S-CoA + AMP + PPi

 Energia conţinută în molecula ATP poate fi
utilizată :
a) ca suport energetic în reacţii endergonice:
Acid glutamic + NH3 + ATP → Glutamina + ADP + Pi

b) formare de compuşi activaţi energetic (energizaţi):

R―COOH + ATP + CoA ― SH → R―CO~S-CoA + AMP + PPi

PPi (pirofosfat) + HOH → 2Pi
ΔG0 = - 4,6 kcal/mol
c) ca donator de energie şi componentă chimică
Glucoză + ATP → Glucoza–6–P + ADP ΔG0 = - 4 kcal/mol
 Alţi compuşi macroergici:
CH2
C O PO3H2 Fosfoenol-piruvat
COOH (PEP) – 14,8 kcal/mol

O
C O PO3H2 Carbamoil- fosfat – 12,3 kcal/mol
NH2

C O PO3H2
Acid 1,3- bisfosfo-gliceric
CH OH
(1,3-BPG) -11,8 kcal/mol

CH2 O PO3H2
NH

C NH PO3H2

N CH3
Creatinfosfat -10,24 kcal/mol

CH2 COOH
ATP, UDP-glucoză, CDP-colină
OH OH OH
HO P O P O P -7,3 kcal/mol
O O O

C SCoA Acetil-CoA - 7,3 kcal/mol

CH3
Ceilalţi compuşi macroergici
• eliberează de asemenea energia
• sunt utilizaţi în anumite procese metabolice:
– PEP şi 1,3 DPG în glicoliză,
– UTP în metabolismul glucidic,
– CTP în metabolismul fosfolipidic,
– GTP în metabolismul proteic.
Unii din compuşii macroergici transferă energia prin
intermediul ATP, conform reacţiilor:
GTP + ADP → GDP + ATP
PEP + ADP → Acid piruvic + ATP
1,3-BPG + ADP → Acid 3-fosfogliceric + ATP
Mecanismele formării compuşilor macroergici
• Energia necesară formării compuşilor macroergici -
„oxidare biologică”
• energia obţinută din ardere sau oxidare biologică este
aceeaşi, dar mecanismul şi etapele de desfăşurare
sunt diferite
• În ardere, energia (căldura) eliberată dintr-un compus ce
conţine carbon rezultă din reacţia:
C + O2  CO2,
• în cazul oxidării biologice energia eliberată dintr-un
compus identic rezultă din reacţia:
2H + 1/2O2  H2O,
• CO2 rezultă din reacţii de decarboxilare secundare, fără
aport energetic.
 Etapele oxidării biologice
• Etapa anaerobă (în absenţa oxigenului):
• are loc preluarea hidrogenului de pe diferite substraturi
(dehidrogenare) şi transferul acestuia în mitocondrie, în etape
succesive,
• transportori de hidrogen coenzime piridinice (NAD+, NADP+)
sau flavinice (FAD, FMN).
• Hidrogenul mobilizat provine din diferite grupări chimice, de
exemplu:
+H2O
CH2 CH2 CH CH CH CH2 C CH2
-2H -2H
OH O

O +H O OH O
CH2 OH C 2
CH C
-2H H -2H
OH OH
Enzimele - dehidrogenaze (DH) anaerobe
• Nu transferă hidrogenul pe oxigen.
• transferă hidrogenul în reacţii cuplate de oxido-reducere.
• acţionează în tandem cu cofactorii enzimatici care preiau
H sau e- rezultaţi în cursul reacţiei de oxidare.
În funcţie de natura cofactorului enzimatic avem următoarele
categorii de dehidrogenaze anaerobe:
• Dehidrogenaze cu coenzime piridinice NAD+, NADP+

SH2+ DH–NAD+  S + DH–NADH, H+

• Dehidrogenaze cu coenzime flavinice FAD, FMN:

SH2+ DH–FAD  S + DH–FADH2

• Dehidrogenaze porfirinice (hemoproteine- hem modificat)

Fe2+  Fe3+
• facilitează transferul celor 2e-, proveniţi de la H, în lanţul
respirator mitocondrial.
• citocromii din lanţul respirator: citocromii b, c1, c, a

2 citocrom oxidat (Fe3+) + 2e -  2 citocrom redus (Fe2+)

Etapa aerobă, se desfăşoară în mitocondrie, unde
are loc reacţia:

2H + ½O2 → H2O ΔG0`= - 52,7 kcal/mol

• Hidrogenul – transportat de cofactori enzimatici

care se regenerează
• Enzimele - oxidaze
Ex. citrocrom oxidaza
– catalizează etapa finală a lanţului respirator din
mitocondrie.
– conţine două molecule de hem (Fe2+) şi 2 atomi
de cupru.
• Cele două etape sunt succesive şi interdependente
- Etapa anaerobă mobilizează H de pe diferite substraturi
- îl transferă etapei aerobe
- H reacţionează cu oxigenul, formând apă şi degajând energie.
• Energia se eliberează şi în faza anaerobă, dar contribuţia
energogenă este inegală. Ex. Pt oxidarea glucozei:
• a) etapa anaerobă ΔG0` = - 78 kcal / mol
• b) etapa aerobă ΔG0` = - 608 kcal / mol
• organismul uman:
- marea majoritate a celulelor sunt aerobe, realizând oxidarea
biologică
- oxigenul este acceptorul final al echivalenţilor reducători
Excepţie:
- eritrocitele (nu au mitocondrii),
- ţesutul muscular în efort intens (anaerobioza parţială şi
temporară),
- şi altele, care obţin energia în condiţii anaerobe.
 Utilizarea energiei rezultate din oxidarea biologică

Pentru reacţia endergonică de fosforilare:

ADP + Pi → ATP + H2O

• utilizează energia provenită din oxidarea biologică fiind numită

reacţie de fosforilare oxidativă.
• Reacţia este puternic endotermă (sunt necesare >9 kcal/mol)
• se va cupla cu acele etape ale oxidării biologice în care se
degajă această energie.
• ATP se va forma în cantităţi mici în etapa anaerobă şi în
cantităţi mari în etapa aerobă.
Cuplarea reacţiei de fosforilare a ADP se realizează în două
moduri diferite:
• I. Cuplare cu reacţii de oxidare specifice a unor substraturi –
fosforilare oxidativă de substrat.
• II. Cuplare cu lanţul respirator, etapa finală comună a oxidării
majorităţii substraturilor – fosforilare oxidativă de lanţ
respirator.
 Fosforilarea oxidativă de substrat

Oxidarea gliceraldehidei-3-fosfat la acid 3–fosfogliceric

Transformarea acidului 2-fosfogliceric în acid piruvic
Decarboxilarea oxidativă a acidului α-cetoglutaric

tiokinază
 RESPIRATIA CELULARA
MITOCONDRIA
- centrul energetic al celulei
- majoritatea proceselor de cuplare a reacţiilor de oxidare cu
sinteza ATP
Membrana internă

Intermediari
Complexe fosforilare
Krebs
ureogeneză
criste
ASAT
• Nr. mitocondriilor este constant şi caracteristic
fiecărui tip de celulă
• În celulă, sunt localizate pe lângă structurile
consumatoare de ATP (miofibrile), sau pe lângă
sursele de stocare a energiei (picături de lipide)
• Mitocondria – sistem în care diverşi catalizatori
colectează şi transportă echivalenţi reducători la
reacţia finală cu oxigenul, cu formare de apă.
• Echivalenţii reducători provin din:
– citoplasmă (transferaţi prin navetare) sau din
– procese ce se desfăşoară în mitocondrie: beta
oxidarea acizilor graşi, ciclul citric
 Glucide Lipide Proteine

Digestie şi absorbţie

Citosol Glucoză Acizi graşi + glicerol Aminoacizi

Acetil-CoA
Mitocondrie

Ciclul ATP
citric

H H2 O
O2 Lanţ respirator ADP + Pi
 Ciclul acizilor tricarboxilici
(ciclul citric sau ciclul lui Krebs)
• localizat în mitocondrie, în matrix şi pe faţa internă a
membranei interne a mitocondriei, în apropierea
componentelor lanţului respirator, căruia îi transferă
astfel direct echivalenţii reducători produşi.
• Molecula precursor acetil-CoA este produsul final
comun al metabolismelor glucidic, lipidic şi proteic, dar
şi locul de întâlnire a acestora.
 calea ciclului citric intersecţia principalelor căi
metabolice
 placa turnată a metabolismului intermediar.
• realizează oxidarea acetil-CoA la CO2, H şi energie.
• Hidrogenul, legat de coenzime NAD+ sau FAD este
imediat transferat lanţului respirator vecin,
• iar o parte din energie este cuplată direct cu reacţia de
fosforilare a GDP cu formare de GTP.
• CH3―CO~S―CoA + 3NAD+ + FAD + GDP + Pi + 2H2O
→ 2CO2 + 3NADH,H+ +FADH2 + GTP + CoA-SH

• TOTAL ATP = 1ATP + 3 x 2,5 ATP + 1x 1,5 ATP

• = 10 ATP
• Funcţionarea ciclului citric depinde strict de prezenţa O2 care,
pe lanţul respirator, regenerează coenzimele reduse la formele
oxidate (NAD şi FAD).

• Ciclul citric are un caracter amfibolic, având atât un rol

catabolic (energogen), cât şi un rol anabolic.

În cadrul rolului anabolic:

• intermediarii ciclului - precursori în diferite căi de sinteză:
– toţi intermediarii pot fi precursori în gluconeogeneză
– majoritatea intermediarilor pot fi precursori în sinteza
aminoacizilor biosintetizabili
– succinil CoA - precursor în sinteza de porfirine
– acidul –cetoglutaric, precursor în sinteza de acid glutamic, baze
purinice şi pirimidinice
– acidul oxalacetic, precursor în sinteza de acid aspartic, baze
purinice şi pirimidinice
• Unele reacţii ale ciclului sunt utilizate în procese de sinteză ca:
– gluconeogeneză
– sinteza acizilor graşi
– Ureogeneză indirect
– sinteza purin – nucleotidelor
 Reglarea ciclului citric

Reglarea de substrat constă în:

• disponibilul de acetil CoA, dependent de contribuţia
catabolică a glucozei (acid piruvic), a aminoacizilor sau a
acizilor graşi.
• disponibilul de vitamine B ce asigură sinteza
coenzimelor: TPP, acid lipoic, NAD+, FAD, CoA.
• disponibil de coenzime sub formă oxidată NAD+ şi
FAD
• concentraţia şi durata de existenţă a tuturor
intermediarilor ciclului.
– toţi intermediarii au o concentraţie relativ constantă de 10-4 mol/l
şi o durată de viaţă de câteva secunde.
– acidul oxaloacetic are o concentraţie şi o durată de viaţă mult
mai mici,  principalul reactant cu rol reglator.
  mecanismele ce reglează concentraţia acidului oxaloacetat
vor regla automat şi viteza de desfăşurare a ciclului citric.
• Astfel, în cazul unei nevoi energetice crescute, o parte din
acidul piruvic în exces se transformă în acid oxaloacetic,
prin reacţia de anapleroză:

piruvat carboxilază (biotină)

acid piruvic + CO2 + ATP acid oxaloacetic + ADP + P

• acidul oxaloacetic se poate forma şi printr-o reacţie de

transaminare:
acid aspartic + acid α–cetoglutaric ↔
acid oxaloacetic + acid glutamic
• Excesul de acid oxaloacetic se poate transforma în acid
piruvic prin decarboxilare
Reglarea enzimatică
• Enzimele cu rol reglator ale ciclului sunt citrat sintetaza, izocitrat
dehidrogenaza şi –cetoglutarat dehidrogenaza.
• Ele sunt inhibate alosteric de creşterea concentraţiei de ATP.
• Deoarece ciclul citric are în principal un rol energogen, iar ATP
reprezintă produsul final al căilor metabolice energogene, reglarea
prin ATP reprezintă un proces de retroreglare negativă (feed back)
a enzimelor de ritm prin produsul final.
• Prin acest mod de reglare viteza de realizare a ciclului este
corelată cu nevoia de ATP a celulei.
– citrat sintetaza:
• inhibată de ATP, succinil-CoA, acil-CoA
– aconitaza :
• Inhibată de fluoroacetat
– izocitrat dehidrogenaza
• Activată alosteric: AMP, ADP
• Inhibată alosteric: ATP
– tiokinaza
• Activată de AMP, ADP
– succinat dehidrogenaza
• inhibată competitiv de malonat
 Fosforilarea oxidativă de lanţ respirator
este o variantă mai simplă şi mult mai eficientă.
Cuprinde următoarele etape:
• În citoplasmă, DH piridinice şi flavinice, mobilizează
hidrogenul de pe substraturi, hidrogen ce este transferat
cofactorilor enzimatici specifici NAD+ sau FAD.
• H din citoplasmă sunt transferaţi în mitocondrie prin sistemele
de navetare de hidrogen citoplasmă → mitocondrie.
• În mitocondrie: 2H+ 1/2O2 → H2O
• In trepte (catena respiratorie) fiecare treaptă fiind
reprezentată de un sistem redox.
• Componentele catenei respiratorii transfer de H+ în spaţiul
mitocondrial intermembranar,  potenţial electrochimic 
forţa motoare a sintezei ATP prin fosforilarea ADP.
• Oxidarea hidrogenului transferat prin NADH,H+ şi FADH2 în
reacţia cu oxigenul produce, prin cuplare cu fosforilarea
ADP+Pi, circa
– 2,5 molecule ATP în cazul NADH,H+
– 1,5 molecule ATP pentru FADH2.
 Navetarea hidrogenului

Sistemul „malat-aspartat”
Sistemul „glicerol-3-fosfat”
 Lanţul respirator
• Lanţul respirator reprezintă faza finală, aerobă, a oxidării

CoH2 + 1/2O2 → H2O + Coox

• mai multe etape succesive, în cursul cărora energia

reacţiei se degajă treptat.

∆G = -nF∆E

Substanţele participante la acest transfer de electroni fac parte

din sisteme redox.
Echivalenţii reducători vor trece succesiv de la un sistem
redox la altul, în ordinea pozitivităţii crescânde a
potenţialului redox al sistemelor (de la – la +).
 POTENTIAL
SISTEMUL REDOX REDOX
E0’ ( VOLŢI )
NAD(P)+ +2H +2e- NAD(P)H + H+ - 0.32
Acid Lipoic oxidat+ 2H +2e- Acid lipoic redus -0.29
FMN+2H+2e- FMN H2 -0.12
FAD+ 2H+2e- FAD H2 0
Coenzima Q+2H+ 2e- CoQH2 +0.10
Cit.b (Fe3+) + e- Cit. b (Fe2+) +0.12
Cit. c (Fe3+) +e- Cit. c (Fe2+) +0.22
Cit.a (Fe3+) +e- Cit. a (Fe2+) +0.29
½ O2 + 2H+ +2e- H2O +0.82
• În mitocondrie potenţialul real al acestor cupluri depinde
şi de proteina de care se leagă şi de concentraţiile
diferite [ox] ≠ [red.] astfel că este corect:
RT
ln
 Aox
Potenţialul real intracelular E’ = E0’ + nF  Ared ,

• Lanţul respirator este constituit dintr-un şir de sisteme

redox care asigură desfăşurarea reacţiei globale:
2H + ½ O2  H2O

• Variaţia globală de energie liberă pe lanţul respirator

este calculată pe baza diferenţei dintre poteţialul redox
NADH / NAD+ = - 0,32 V
O2 = + 0,82 V.

∆G0= -(2X23,062X[(0,82v-(-0,32v)] = -52,6 kcal/mol

Complexul I (NADH-dehidrogenaza)
- transferă e- şi H de la NADH,H+ la CoQ.
- Conţine FMN şi patru proteine cu FeS.

NADH,H+ + Enz-FMN → Enz-FMNH2+ NAD+

2 e
E-FMNH2 
 (FeS)1(FeS)2(FeS)3(FeS)4 redus

E-FMN+2H+

(FeS)1(FeS)2(FeS)3(FeS)4red + 2H+ + CoQ →

CoQH2 + (FeS)1(FeS)2(FeS)3(FeS)4ox

NADH,H+ + CoQ → NAD+ + CoQH2

Complexul II
• transferă e- de la FADH2 la CoQ.
• Coenzima FAD este asociată cu enzime:
- succinat dehidrogenaza,
- glicerol-3-fosfat dehidrogenaza
- acil-CoA dehidrogenaza

SH2 + E-FAD → S + E-FADH2

E-FADH2 + CoQ → E-FAD + CoQH2

Coenzima Q
• derivat al 1,4-benzochinonei, ce conţine o catenă
poliizoprenică formată din 10 molecule de izopren.
• Este localizată în membrana lipoproteică internă a
mitocondriei
• are rolul de a prelua echivalenţii reducători transportaţi
de NADH,H+ ( complexul I) şi de FADH2 (complexul II)
trecând în forma redusă CoQH2.
• În continuare electronii din hidrogen sunt transferaţi
sistemului citocromic, iar H+ trec în matricea
mitocondrială

CoQH2 + 2cit.b(Fe3+)ox  CoQ + 2cit.b(Fe2+)red + 2H+

Sistemul citocromilor
hemoproteine ce au drept grup prostetic hemmodificat, pentru a permite
transformare reversibilă Fe2+  Fe3+

2cit.b  2cit c1  2cit c  2cit a/a3

creşte electropozitivitatea potenţialelor redox în această ordine

Complexul III cuprinde citocromii b şi c1, pe lângă alte
proteine şi lipide. El asigură transferul de electroni de la
CoQ redusă la citocromul c.

2Cit.b(Fe2+) + 2cit.c1(Fe3+)  2Cit.b(Fe3+) + 2cit.c1(Fe2+)

Citocromul c, componentă solubilă a sistemului, asigură

transferul electronilor de la complexul III (cit.c1) la
complexul IV (cit.a):
2Cit.c(Fe2+) + 2cit.a(Fe3+)  2Cit.c(Fe3+) + 2cit.a(Fe2+)
Complexul IV – citocromoxidaza
• cea mai apropiată structură de cea a hemoglobinei,
  sensibil la acţiunea inhibitoare a CO, HCN, azidă.
• transferă electronii direct atomului de oxigen.
• conţine două componente legate strâns, citocromul a şi citocromul a 3.

2cit. a(Fe2+)red + 2cit.a3( Fe3+)ox 

2cit.a(Fe3+)ox + 2cit.a3 (Fe2+)red

2cit.a3(Fe2+)red + 1/2O2  2cit.a3(Fe3+)ox + O2-

O2- + 2H+  HOH

Cuplarea lanţului respirator cu fosforilarea ADP
• teoria chemioosmotică a lui Mitchel.
• Energia eliberată în cursul reacţiilor redox din lanţul respirator este
utilizată în transportul activ de H+ din matricea mitocondrială în
spaţiul intermembranar
• Se creează un gradient de pH ce generează un potenţial
electrochimic între matrice şi spaţiul intermebranar, potenţial a cărei
forţă electromotoare se va descărca prin intermediul unor canale
specifice de protoni, F0.
• Energia transmisă la nivel F0 va modifica conformaţia unui factor de
cuplare F1, eveniment cuplat cu reacţia de fosforilare ADP + Pi →
ATP.
• Cele două componente F0 şi F1 sunt componentele complexului V,
numit ATP sintetază (Paul Boyer, laureat premiul Nobel).
 Cit c
4H +
2 H+
4 H+
Spaţiu
Fe 2+
intermembranar

Fe 3+
FeS CoQ CoQH2 Cit c1 Cit a
Cit a3 Membrana
Cu2+ internă
FMNH2 Cit b
FeS IV
I III
FADH2 Matrice
FeS
H2O
2H+ + 1/2O2
NADH+H+ NAD+
FAD
Succinat Fumarat

Acil-CoA Enoil- Co A
Complexul V
 H2PO4- 3H+
H+
ADP3- ATP
4-

Fo Fo

F1 F1 ADP3- ATP4-
H+ H2PO4-
FOSFAT
TRANSLOCAZĂ ADENIN-
NUCLEOTID
ATP SINTETAZA TRANSLOCAZA
• Obţinerea unei molecule ATP va necesita descărcarea a 4H+ prin
membrana internă mitocondrială, din care un H+ pentru translocarea
unei molecule H2PO4- şi 3H+ pentru reacţia de fosforilare a ADP în
ATP.

NADH,H+ + ½ O2 + 2,5ADP + 2,5 Pi  NAD+ + 2,5ATP + H2O

↓ ↑
transfer 10H+ 2,5 X 4H+

FADH2 + ½ O2 + 1,5 ADP + 1,5 Pi  FAD + 1,5ATP + H2O

↓ ↑
transfer 6 H+ 1,5 X 4H+

  la oxidarea unei molecule NADH,H+ în lanţul respirator se obţin

2,5 molecule ATP,
  la oxidarea uneia de FADH2 se obţin 1,5 molecule ATP.
Fapte experimentale care susţin teoria

• Introducerea de protoni într-o suspensie de mitocondrii generează

ATP.
• Fosforilarea oxidativă nu are loc în sisteme solubile unde nu există
o barieră membranară. Existenţa membranei mitocondriale
impermeabile impune ca transportul substanţelor de o parte şi de
alta să se facă prin transportori activi.
• Agenţii decuplaţi ai fosforilării ADP de oxidarea în catena
respiratorie (dinitrofenol (DNF), valinomicina) sunt substanţe
ionofore, care favorizează transportul cationilor prin membrane şi
astfel descarcă potenţialul electrochimic între interiorul şi exteriorul
membranei. Potenţialul electrochimic din exteriorul membranei va
inhiba transportul altor agenţi reducători până când nu va fi
descărcat prin formare de ATP.
• ATP sintetaza purificată şi încorporată în membrana artificială a
unor vezicule este capabilă să sintetizeze ATP atunci când se
stabileşte un potenţial electrochimic de-a lungul membranei.
• Subunitatea F0 a ATP sintetazei, purificată şi introdusă într-o
membrană artificială, face ca membrana să devină permeabilă
pentru protoni.
Reglarea fosforilării oxidative de lanţ respirator
• Se numeşte „control respirator” al eliberării de energie, reglarea
intensităţii respiraţiei celulare (cuplată cu formare ATP) - în funcţie
de necesarul celular de energie.
• în condiţiile asigurării necesarului de O2, intensitatea respiraţiei
celulare (cuantificată prin consum de O2) variază în funcţie de
starea funcţională şi este corelată cu nevoia de energie a celulei.

SH2 + ½ O2 + 2,5ADP + 2,5Pi  S + 2,5ATP + 3,5HOH

• oricare din termenii din stânga ecuaţiei poate funcţiona ca factor

limitativ al procesului:
– SH2 - substrat organic în mod normal asigurat
– O2 - limitativ doar în cazuri patologice (hipoxie, anoxie)

– Pi - suficient
– ADP - este direct proporţional cu consumul de energie şi deci
invers proporţional faţă de concentraţia ATP. Deoarece ADP
este substratul formării ATP, iar această transformare este
cuplată cu lanţul respirator, rezultă că ADP reglează
intensitatea de funcţionare a respiraţiei celulare.
Semnificaţia ADP ca reglator al respiraţiei celulare

• Satisfacerea nevoilor energetice nu se face prin stocaj de ATP

ci prin mobilizarea energiei chimice din substraturi (glucide,
lipide, proteine).
• Cantitatea de ATP, ADP, AMP de aproximativ 50 grame (1-10
mM/l) din organism, constituie componentele de legătură prin
care se transmite energia de la reacţiile catabolice producătoare
de energie la reacţiile anabolice consumatoare de energie.
• Astfel, în repaus, se consumă 40 kg ATP/24h, în timp ce în efort se
consumă 0,5 kg ATP / minut.

• Diferenţa de energie dintre cea rezultată din oxidarea în lanţul

respirator şi cea înmagazinată în legăturile macroergice din ATP se
eliberează sub formă de căldură, permiţând lanţului respirator să fie
suficient de exergonic pentru ca procesul să devină ireversibil. De
asemenea, căldura degajată contribuie la menţinerea
temperaturii corpului.
• ATP nu este depozit sau sursă de energie ci
doar element de transfer al energiei de la
procesele generatoare de energie (reacţii de
oxidare ale diverselor substrate) la procesele
consumatoare de energie (mişcare, transport
sinteze, etc.)
• Din acest motiv cantitatea de ATP existentă
în organism este foarte mică, putând susţine
energetic organismul doar câteva secunde
• ATP, ADP şi AMP sunt reglatori ai proceselor
energetice din organism
 Inhibitori ai fosforilării oxidative de lanţ respirator

1. Agenţi decuplanţi ai reacţiei de oxidare din lanţul respirator de

reacţia de fosforilare a ADP
- lanţul respirator transportă echivalenţi reducători dar nu
generează ATP.
- Eliberarea de energie se asociază cu reacţii secundare de liză,
devenind independentă de controlul ADP.
- substraturile se oxidează rapid, iar energia se eliberează sub
formă de căldură.
• în vitro: prin lezarea mitocondriilor în suspensie prin agitare
mecanică, scăderea temperaturii t = 20-300C, mediu hipoosmotic,
agenţi chimici ca dinitrocrezol, DNF, valinomicină sau hormoni
ca tiroxina în exces.
• o adaptare fiziologică - ţesutul adipos brun de la animale nou –
născute sau de la cele care hibernează,  asigură termogeneza
(proteină specială, termogenina, din membrana internă a
mitocondriei care realizează permeabilizarea membranei
mitocondriale pentru protoni, scurt-circuitând astfel ATP sintetaza).
• energia rezultată în procesele de oxidare se degajă sub formă de
căldură asigurând menţinerea temperaturii corpului la animalele
nou-născute (lipsite de păr sau pene) sau la cele care hibernează.
2. Inhibitorii lanţului respirator care blochează transportul de e-
blocând consumul de oxigen. Aceştia au următoarele situsuri de
acţiune:
a. blocanţi ai etapei NADH  NADH dehidrogenaza  CoQ, cum ar
fi: amobarbital, clorpromazina, piercidin A, rotenona
b. blocanţi ai transferului de e- între cit.bcit c, cum ar fi: antimicină
A, dimercaprol
c. blocanţi ai etapei FADH2CoQ, cum ar fi: carboxin, TTFA
(chelator Fe2+)
d. inhibitori ai citocromoxidazei cum ar fi: H2S, CO, CN-, azidă

3. Inhibitori competitivi al succinat dehidrogenazei, de exemplu

malonat

4. Inhibitori ai fosforilării şi a oxidării (blochează transportul de H+ în

unitatea F0 a ATP-sintetazei). Nu modifică raportul P/O. De exemplu
oligomicină

5. Inhibitori ai transportului de ADP în matrix şi ATP în citosol: de

exemplu atractilozid
 Complex II
MALONAT
FADH2
Succinat FeS

TTFA (chelator de Fe2+)

CARBOXIN

Complex IV

Complex I Complex III

cit.a cit.a3
NADH+H+ FMN, FeS CoQ cit b, FeS, cit c1 cit. c
Cu Cu

PIERICIDINA A ANTIMICINA A
AMOBARBITAL DIMERCAPROL
Azidă Na
ROTENONA
H2S
CLORPROMAZINA
CO
CN-