COLEGIUL DE MEDICINĂ ORHEI

Catedra discipline chirurgicale

HEMOTRANSFUZIA

Țurcan Tatiana, profesor la disciplina Chirurgie generală cu

nursing specific, grad didactic superior
 PLANUL
Noțiune de hemotransfuzie. Căile de hemotransfuzie

Sistemul grupelor AB0. Metodologia de determinare a grupelor sangvine cu

ser izohemaglutinat uman; cu ser izohemaglutinat monoclonal conform
Ghidului Naţional în transfuziologie.

Rezus (Rh – factor). Importanţa determinării lui.

Algoritmul hemotransfuziei.

Probele compatibilității.Tehnica efectuării.

Complicaţiile posttransfuzionale.

Componentele și substituienții sângelui.

 NOŢIUNE
■ Hemotransfuzia este o metodă de tratament biologic, care constă în
administrarea de sânge și preparate sau derivate din sânge în patul sangvin.
■ Hemotransfuzia- utilizarea unei grefe de ţesut sangvin colectate din circuitul
sangvin al donatorului care este transferat în circuitul sangvin al recipientului.
■ Infuzia este refacerea volumului de sânge circulant cu substituenți ai sângelui.
■ Grupa de sânge – este o combinare de semne imunologice şi genetice normale,
determinate prin ereditate şi reprezintă o calitate biologică individuală.
■ Grupele de sânge se moştenesc prin eriditate conform legilor clasice ale geneticii,
rămânând stabile pe tot parcursul vieţii.

AGLUTINARE HEMOLIZĂ CUAGULARE

SCOPUL

• în umplerea patului vascular şi

Cantitative lichidarea deficitului volumului
sângelui circulant.
• în acţiunea reologică, restabilirea
Calitative capacităţii de oxigenare şi de
• coagulare a lui.
 FELURILE DE
HEMOTRANSFUZII
1. Autotransfuzia poate fi :
• Reinfuzie – prin recoltarea sângelui revărsat în
cavitatea peritoneală (la bolnavele cu sarcină
ectopică întreruptă, la bolnavii cu ruptura splinei)
sau pleurală (la bolnavii cu plăgi a plămânului,
diafragmei, cordului,aortei). Sângele este recoltat
din cavitate şi reinfuzat prin intermediulunei truse cu
filtru.
• Autohemotransfuzie – sângele bolnavului luat cu
câteva zile până la operaţie, conservat prin
adăugarea citratului de natriu (4% - 10 ml l la
fiecare 100 ml de sânge), păstrat la temperatura +8
0Cşi transfuzat î în timpul operaţiei.
• Autohemotransfuzia sângelui supus iradierii cu
raze ultraviolete sau lazer în caz de sepsis, plăgi
imense, arsuri, etc.

2. Exsanguinotransfuzie

3. Transfuzia sângelui cadaveric

4. Transfuzia sângelui placentar «Cell Saver»

 CĂILE DE
HEMOTRANSFUZIE
poate fi folosită ori în jet sub presiune în în stern, calcaneu,
Intravenoasă

intraarterială

intraosoasă
care venă, dar de moarte clinică pentru substanţa
cele mai dese ori – reanimare sub spongioasă a osului
cubitale. Când e presiunea de 180- iliac
necesară o transfuzie 200 mmHg.
voluminoasă şi de
lungă durată se
efectuează
caterizarea venelor
magistrale –
subclaviculară, cavă
superioară,
inferioară, jugulară şi
altele.
ротивопоказаниями для артериальных
инфузий являются; удовлетворительная
работа сердца, артериальное давление
выше 60 мм рт. ст. при венозном
давлении не выше 250 мм вод. ст.
Рис. 4.9. Нагнетание крови в артерию
MECANISMUL DE ACŢIUNE A
SÂNGELUI TRANSFUZAT
• Substituientă 1000ml-2000ml
1

• Stimulatoare 250ml
2

• Hemostatică 100-150ml
3.

• Inactivantă
4

• Imunobiologică 250-300ml,
5

• Nutritivă
6
 INDICAŢII
Absolute:
• hemoragie acută (mai mult de 15%
din volumul sângelui circulant- cu
instalarea anemiei acute);
• şoc traumatic si hipovolemic;
• operaţii complicate, însoţite de
traumarea masivă a ţesuturilor şi
• hemoragie cataclismica
intraoperatorie.
• boala arşilor şi şocul combustitional
• hemoragia masivă şi rapida care se
poate solda cu deces fară
scaderea hemoglobinei mai jos de
25 g/l şi a hematiilor pina la 1 mln.
Relative:
• anemia: cu Hb sub 80%,, Ht <
30%, anemii neoplastice,anemii
• secundare în cadrul leucozelor
• maladii inflamatorii cu intoxicaţie
gravă;
• prelungirea hemoragiei, dereglări a
sistemului de coagulare;
• diminuarea statutului imunologic a
organismului;
• unele otrăviri;
• procese inflamatorii cronice de
lungă durată însoţite de micşorarea
• proceselor de regenerare şi a
reactivităţii.
• combustiile întinse însoţite de
anemie
 CONTRAINDICAŢII
• Insuficienţa cardiopulmonară acută, însoţită de
edem pulmonar;
• Infarct al miocardului
Absolute
• În caz că persistă o hemoragie masivă sau şoc
traumatic, atuncicontraindicaţii absolute nu există
şi sânge e necesar de transfuzat.

• Tromboze acute şi embolii.

• Dereglări grave a circulaţiei cerebrale: contutii şi
comoţii cerebrale.
• Endocardită septică.
• Viciile cardiace.
• Miocardite şi miocardioscleroze cu insuficienţă
vasculară gr. II, III.
Relative • Boala hipertonică gr. III.
• Dereglări grave a funcţiei hepatice şi renale.
• Maladii alergice- astm bronsic, exema, edem
Quinke.
• Reumatism.
• Tuberculoză acută şi diseminată, TBC activ în
stadiu infiltrativ.
SISTEMUL GRUPELOR AB0
Grupa Rh Aglutinogen Aglutinine Frecvența
(antigeni) (anticorpi)

0(I) +/- 0 ( zero ) alfa(α), beta( β) 36%

A ( II ) +/- A (A1, A2, ) beta (β ) 40%
B ( III ) +/- B alfa (α ) 17%
AB ( IV ) +/- A și B zero (zero ) 7%
А+ α = Aglutinarea

В+ β = regula lui Ottenberg

О + α +β =
Nu se
А + β = aglutinează

В + α =
 ALGORITMUL DETERMINĂRII
GRUPELOR SANGVINE

Înainte de a începe dexteritatea practica se verifica valabilitatea serului-test sau

tolicloanelor pentru a evita determinarea gresita a grupei sangvine.
-Se examiniaza eticheta pe care este scrisa grupa,seria,titrul,termenul de valabilitate.
-Serurile trebuie sa fie stravezii,fara semne de descompunere.
-Se determina culoarea serurilor-test:
O(I)-fara culoare
A(II)-culoare albastra
B(III)-culoare galbena
•Temperatura aerului in sala trebuie sa fie mai mica de 18 grade si nu mai mare de 24 grade.
•Se utiliziaza serul-test de doua serii pentru a exclude determinarea gresita a grupei sangvine.
•Cantitatea de ser-test in raport cu singele determinat trebuie sa fie de 10:1.
•Cantitatea de toliclon in raport cu singele determinat trebuie sa fie de 5:1.
•Pentru a evita pseudoglutinarea se adauga cite o picatura de ser fiziologic.
•Agitarea amestecului de ser-test cu singe se face cu baghete aparte pentru fieacare grupa.
•Citirea rezultatelor se face nu mai devreme decit 5 min.,dupa agitarea plagi emailate.
•Rezultatele obtinute in mod obligator se arata medicului,care semneaza actul de determinare a grupelor
sangvine,apoi semniaza asistenta medicala.
 DETERMINAREA GRUPELOR SANGVINE CU
SERURI SANGVIN IZOHEMAGLUTINANT

PREGĂTIREA MATERIALELOR:
1. Seruri-hemotest etalonate (două serii de test de gr. 0(I),
A(II), B(III),), pentru gr. AB(IV) de o singură serie.
∙ O(I) – fără culoare
∙ A(II) – culoare albastră
∙ B(III) - culoare roşie
∙ AB(IV) – culoare galbenă
Se verifică eticheta pe care este scrisă grupa, seria, titrul,
termenul de valabilitate, transparenţa, locul şi timpul de
preparare.
2. Placa emailată pe care sunt scrise grupele sangvine şi 2
serii;
3. 7 pipete, 7 baghete de sticlă;
4. Sol. Alcool 70%, vată;
5. Seringa monouzuală, garou, pernuţă suport pentru articulaţia
cotului;
6. Mănuşi.
În prezent pentru determinarea grupelor sangvine sîngele se
colectează din venă cu seringa monouzuală pentru
profilaxia infecţiilor serologice.
 Determinarea grupelor sangvine cu seruri sangvin
izohemaglutinant

TEHNICA EFECTUĂRII
Se va determina în sala de tratamente la t° 18-22°. Se recoltează sînge din
venă în 2 eprubete(una pentru determinarea grupelor sangvine şi a Rhezus
factorului, alta pentru determinarea probelor de compatibilitate – se pune în
frigider). Se depune sîngele cercetat în godeul al VII.
1. Se degresează placa emailată cu alcool.
2. Pe placa emailată se scrie numele persoanei investigate.
3. Sub fiecare simbol (grupă şi seriă) se depune câte 0,1 ml (o picatură mare) de
ser izohemaglutinant standard de grupa corespunzatoare cu instalarea
imediată a pipetei n flaconul respectiv.Cele două serii de seruri standard
sunt aranjate în două rînduri una sub alta.
4. Picăturile de sînge cercetate (0,01 ml) se depun cu o baghetă de sticlă/plastic
alaturi de picatura de ser izohemaglutinant standard. Coraportul dintre
picatura de sînge în volumul serului izohemaglutinant standard trebuie să
fie 1:10.
5. Picatura de sînge se amestecă cu cea de ser cu bagheta, folosind de fiecare
dată altă baghetă pentru omogenizare. Ulterior placa este agitată prin
înclinarea repetată, cu pauze de 1-2 minute între agitari. Reacţia este
monitorizată timp de 5 minute.
6. Pentru a preveni aglutinarea aparentă, dupa 3 minute se adaugă câte 0,05
ml solutie fiziologică, se omogenizează, apoi se urmăreşte reacţia pînă la 5
minute. Peste 5 min se citeşte rezultatul.
Determinarea grupelor sangvine cu seruri sangvin
izohemaglutinant
Controlul şi interpretarea rezultatelor reacţiei.
 Determinarea grupelor sangvine cu ser
izohemaglutinant monoclonal

■ Ţoliclon аnti -А – roşu,

■ Ţoliclon аnti -В – albastru,
■ Ţoliclon аnti -АВ - incolor.
■ Termenul de valabilitate 2 ani la temperatura
+2°- 8°С, flaconul deschis la temperatura +2°-
8°С închis eremetic timp de o lună.
■ Raportul 1:10
 Determinarea grupelor sangvine cu ser
izohemaglutinant monoclonal
Controlul şi interpretarea rezultatelor reacţiei.

Grupa de sânge Anti A Anti B Anti AB

0(I)

A ( II )

B ( III )

AB ( IV )
 BETH – VINCENT SIMONIN
(sânge de cercetat + seruri test cunoscute) (hematii test + serul de cercetat)

anti B anti A anti Rh hematii A hematii B

A AII + A

B BIII+ B

O OI+ O

AB ABIV+ AB

- aglutinare Pentru Rh - aglutinare prezentă = Rh +

- aglutinare absentă = Rh -
DETERMINAREA RH-FACTOR

85-86% - (Rh+)-
14-15% - (Rh-)-

Pe o placă se aplică o picătură mare de

ţoliclon Anti-D (0,1 ml) şi 1picătură mică
(0,01 ml) de sânge cercetat, apoi se
amestecă cu un beţişor de sticlă. După
reacţie e necesar de urmărit timp de 2,5 – 5
minute.
Dacă este aglutinare – sângele cercetat este
Rh(+) (imagine), iar dacă lipseşte
aglutinarea, atunci va fi Rh (-).
Dacă bolnavului cu Rh negativ i se va transfuza sânge Rh pozitiv, în organismul lui se formează
Rh-anticorpi și la a doua transfuzie de sânge Rh pozitiv se va dezvolta Rhesus- conflictul
(aglutinarea). Dacă sângele Rh negativ la femeele gravide, dacă soțul are sânge Rh pozitiv. Fătul
poate prelua Rh pozitiv și atunci, în organismul gravidei, se formează Rh-anticorpi
 Masurile de inplementare în practică a principiilor
moderne ale transfuziologiei includ:
❑ Organizarea la nivel înalt al serviciului transfuzional cu sistem de calitate în toate aspectele.
❑ Sângele trebuie colectat de la donatori voluntari neremunerati din rândurile populatiei cu risc mic de
infectare. Donarea sângelui de rudele pacientului prezinta risc mai înalt de transmitere a infecțiilor
hemotransmisibile comparativ cu donatorii voluntari neremunerati. Donatorii contra plată au cea mai
înalta incidență de transmitere a infecțiilor hemotransmisibile.
❑ Investigarea la nivel înalt al sângelui donat la HIV/SIDA, hepatitele virale, sifilis si alți agenți
infecțioși.
❑ Examinarea minuțioasa a sângelui colectat, la grupele sanguine, antigenele Rh(D), si (în caz de
necesitate) la alte antigene Rhezus,Kell etc. De asemenea, efectuarea corecta a probelor la
compatibilitate.
❑ Păstratea și transportarea corecta a sângelui și produselor din sânge.
❑ Reducerea considerabilă a utilizării în cliniăa a sângelui și produselor de sânge. O transfuzie de sânge
sau produse de sânge se utilizează după indicații absolute când alte metode de tratament sunt lipsite de
eficacitate și hemotransfuzia rămâne ultima șansă de a salva viața pacientului.
❑ Utilizarea metodelor potrivite de alternativă a hemotransfuziilor acolo unde este posibil.
❑ Efectuarea tratamentului transfuzional cu componente și produse de sânge trebuie să fie folosit în
cazurile în care este posibil, deoarece acesta asigură o eficacitate înalta. Sângele integral poate fi
folosit numai în situatii exceptionale de exemplu, când este risc pentru viața bolnavului și medicul nu
dispune de hemocomponente și produse de sânge.
PREGĂTIREA BOLNAVULUI
PENTRU TRANSFUZIE
De la bolnav se ia:
1. Temperatura corpului;
2. Ps, TA;
3. Se observă culoarea tegumentelor şi
prezenţa/lipsa erupţiilor cutanate;
4. Se pregăteşte psihologic;
5. Se colectează urina şi sânge pentru
examenarea în laboratorul clinic.
 ALGORITMUL
HEMOTRANSFUZIEI
1. Determinarea grupei sangvine și Rh factorul bolnavului;
2. Comanda sângelui la stația de transfuzii;
3. Analiza macroscopică a flaconului cu sânge ( se face lângă frigider,
unde se păstrează sângele la to +4-6oC:
4. De a verifica grupa de sânge a donatorului după sistemul AB0.
5. De a efectua proba de compatibilitate individuală după sistemul AB0.
6. De a efectua proba de compatibilitate individuală după rezus-factor.
7. De a efectua proba biologică.
8. De a efectua hemotransfuzia.
9. De a îndeplini actele necesare. (Eticheta de pe fiecare flacon de sânge
transfuzat se lipeşte în fişa de observaţie a pacientului)
În timpul transfuziei şi câteve ore după transfuzie se monitorizează pulsul,
tensiunea arterială, diureza, prezenţa reacţiilor adverse şi se
complectează protocolul hemotransfuziei.
 ALGORITMUL
HEMOTRANSFUZIEI
1. Pregătirea materialelor 2. Pregătirea psihică şi fizică
necesare: a bolnavului:
■ Masa de tratament acoperită ■ Se anunţă bolnavul, i se
cu un câmp steril explică importanţa tehnicii
■ Perfuzor cu filtru ■ Se anunţă bolnavul să nu
■ Sânge izogrup, izo-Rh mănânce
■ 1-2 seringi sterile (5-10ml) ■ Poziţia bolnavului în decubit
■ Ace de injecţie i/v şi i/m dorsal cu antebraţul în
extensie şi în pronaţie
■ Tampoane de vată sterilă
■ Se acoperă bolnavul
■ Sol. alcool, betadină,
■ Garou
■ Leucoplast
■ Aparat de oxigen
 ALGORITMUL
HEMOTRANSFUZIEI.
3. Pregătirea flaconului: 4.Tehnica-etape:
■ Se verifică integritatea ■ Se efectuiază proba de
flaconului compatibilitate
■ Se verifică datele de pe ■ Se dezinfectează dopul cu alcool
eticheta flaconului ■ Se desface ssistemul de transfuzie şi
corespund cu cele de grup, se închide complet perfuzorul
Rh
■ Se întroduce tubul de aer pensat
■ Se verifică termenul de
încât să depăşească nivelul sângelui
valabilitate
■ Se suspendă flaconul pe suport
■ Se verifică aspectul
■ Se închide prestubul când picurătorul
macroscopic
s-a umplut cu sânge pe jumătate /10-
■ Se încălzeşte sîngele la
15 picături/min
temperatura corpului
 ALGORITMUL
HEMOTRANSFUZIEI.
4.Tehnica-etape:
5.Îngrijirea pacientului
■ Se efectuiază puncţia venoasă
■ Bolnavul trebuie să aibă o
■ Se înepărtează garoul şi se
poziţie comodă în pat
reglează numărul picurărilor
■ Se asigură temperatura
■ Se efectuiază proba biologică
optimă în salon
■ Se supraveghează permanent
■ Se administrează lichide
bolnavul şi ritmul de scurgere a
călduţe, numai după 2 ore de
sângelui
la terminarea
■ Se reţin în flacon 6-7ml de sânge hemotransfuziei
pentru eventualele verificări ■ Se supraveghează bolnavul
ulterioare
6. Reorganizarea locului de
■ La terminarea hemotransfuziei se
muncă
scoate acul din venă şi se
comprimă vena cu un tampon cu
alcool fixat într-o bandă de
emplastru.
 Proba de compatibilitate individuală
după sistemul AB0
Ser sangvin de la recipient 0,1 ml 10
Sânge de la donator 0,01ml 1
Reacţia se efectuează la temperatura 15-25oC,
Rezultatele se apreciează peste 5 min.

Compatibil Incompatibil
 PROBA DE COMPATIBILITATE
INDIVIDUALĂ DUPĂ RH-FACTOR
Tehnica efectuării:
1 etapă
În eprubetă se întroduce:
1 picătură de concentrat eritrocitar al donatorului
2 picături de ser al bolnavului
2 picături de Gelatină de 10% sau 1 picătură de
Poliglucină de 33%
 PROBA DE COMPATIBILITATE
INDIVIDUALĂ DUPĂ RH-FACTOR
Tehnica efectuării:
2 etapă

Conținutul eprubetei se omogenează.

 PROBA DE COMPATIBILITATE
INDIVIDUALĂ DUPĂ RH-FACTOR
Tehnica efectuării:
3 etapă

Eprubeta se plasează în baia de apă

încălzită la 46-48oC (sau în termostat),
pentru 10 minute.
 PROBA DE COMPATIBILITATE
INDIVIDUALĂ DUPĂ RH-FACTOR
Tehnica efectuării:
4 etapă

Se adaugă 5-8 ml. de ser fiziologic (Sol.

NaCL 0,9%) și se omoginează din nou
conținutul eprubetei.
 PROBA DE COMPATIBILITATE
INDIVIDUALĂ DUPĂ RH-FACTOR
Rezultatul:
Dacă conținutul Dacă conținutul
eprubetei este eprubetei este colorat
colorat uniform uniform

Reacția de aglutinare

Lipsa aglutinării

proba este Rh-pozitivă și

concentratul eritrocitar al
donatorului este incompatibil concentratul eritrocitar este
cu sângele pacientului. Rh-compatibil
 PROBA BIOLOGICĂ
■ La începutul transfuziei se transfuzează 10-15 ml de sânge intravenos 40-60
picături/min., după aceasta transfuzia se stopează pe un timp de 3 minute.
■ Dacă lipsesc semne clinice de complicaţii sau reacţii (tahicardie, dispnee,
hiperemie, dureri în regiunea lombară), atunci din nou se transfuzează 10-15 ml
de sânge şi în decurs de 3 minute se supraveghează bolnavul.
■ În total se repetă procedura de 3 ori.
■ Dacă nu apare incompatibilitate se fixează ritmul hemotransfuziei 20-30
picături/min( viteza medie - 300ml/h).
■ În caz de urgenţă se măreşte ritmul.
Transfuzia produsului sanguin compatibil şi
supravegherea în timpul acesteia
 
■ Măsurarea semnelor vitale, cum ar fi tensiunea arterială, pulsul şi temperatura
trebuie să fie efectuat înainte de a începe transfuzia şi, în mod ideal, la anumite
intervale în timpul şi după transfuzie. În timpul transfuziei medicul este obligat:
■ Să indice clar în fişa pacientului timpul de începere, întrerupere şi terminare a
transfuziei, de rând cu semnele vitale sau oricare simptome suspectate drept
reacţie la transfuzie. Obligator se vor completa cerinţele Formularului pentru
hemotransfuzie;
■ Să supravegheze atent pacientul în primele 15 minute de la debutul transfuziei
(20-25 ml), cînd şansa de a detecta şi a elimina reacţiile serioase la transfuzii
este mai mare; 
■ Să supravegheze pacientul periodic pe parcurs. Timpul maximal de transfuzie
nu trebuie să depăşească 4 ore;
■ În caz de o reacţie imediată la transfuzie, containerele transfuzate nu sunt
distruse/elimi-nate, ci trebuie să fie trimise la bănca spitalicească de sânge
împreună cu raportul despre reacţia la transfuzie pentru investigaţii ulterioare; 
■ În timpul efectuării transfuziei, medicul responsabil de efectuarea transfuziei nu
va efectua alte manipulaţii.
Supravegherea după finisarea
hemotransfuziei
 
■ După încheierea transfuziei medicul întreprinde următoarele acţiuni: 
■ Indică în Formularul pentru hemotransfuzie timpul şi volumul componentului
transfuzat, date despre starea bolnavului;
■ Monitorizează periodic sub supraveghere pacientul timp de 4 ore de la
terminarea transfuziei;
■ Confirmă în 72 ore din momentul încheierii transfuziei faptul efectuării transfuziei
prin returnarea copiei Formularului pentru transfuzie înapoi în banca
spitalicească de sânge;
■ Amplasează unitatea (recipientului) cu rest de mediu transfuzional (pînă la 15
ml) în frigi-der (T +4+6 °C) pentru 48 ore din momentul finisării transfuziei.
■  Orice transfuzie de produse sanguine este un proces biologic separat. 
■ Medicului responsabil îi revine datoria de a nota în protocolul de transfuzie şi de
a semnala conducerii instituţiei şi Comitetului transfuzional orice reactie
observată în timpul sau după transfuzie. 
 BIBLIOGRAFIE

■ Anghelescu N., Patologie şi nursing chirurgical, Bucureşti, 1998.

■ Constatintinescu M., Chirurgia, Bucureşti, 1996.
■ Muratov S.N., Bolile chirurgicale, Lumina, 1987.
■ Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală – Ghid pentru lecţii practice,
Chişinău, 2004.
■ Bedicov E., Ignatenco S., Chirurgie – Compediul deprinderilor practice,
Chişinău, 2004.
■ Spânu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, Centrul Editorial-
Poligrafic Medicina, Chişinău, 2008.
■ Titircă L., Urgenţele medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti, 2007.
■ Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S. F. E.-P. „Tipografia
Centrală”, Chişinău, 2009.
■ Daşchevici S., Constantinescu M., Chirurgie. Specialităţi chirurgicale. Bucureşti,
Editura Medicală, 2007.
■ Strucicov V., Chirurgie generală, traducere Ghidirim Gh., 1992

 
MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIE!

Maica TERESA
“Totuşi, dăruieşte tot ce ai
mai bun”