• Dacă stai să-i judeci pe oameni, nu mai ai

timp să îi iubeşti.
• Maica Tereza
 ÎNTOCMIREA  CĂRŢII  TEHNICE 
A  CONSTRUCŢIEI  ŞI  RECEPŢIA
LUCRĂRILOR  EXECUTATE
                 Cartea  tehnică  a  construcţiei  reuneşte  ansamblul 
documentelor  tehnice  referitoare  la:
• proiectarea, 
• execuţia, 
• recepţia, 
• exploatarea  şi  urmărirea  comportării  în  timp  a  construcţiei  şi  insta-
laţiilor aferente  acesteia  şi trebuie  să  cuprindă  toate  datele  şi  informaţiile 
necesare  pentru 
identificarea  şi  evaluarea  stării  tehnice  a  evoluţiei  ei  în  timp.
• CUPRINSUL  CĂRŢII  TEHNICE  A 
CONSTRUCŢIEI-  conform  Anexei  nr.  6  la  HGR 
273/1994  care aprobă  “Regulamentul  de  recepţie  a 
lucrărilor  de  construcţii  şi instalaţii  aferente   acestora”,  este 
urmatorul:

• Centralizatorul  cărţii  tehnice  (fişa  cu  date  sintetice  privind 

- construcţia, 
- borderoul  general  al dosarelor  cu  documentaţia  de  bază  şi 
- copiile  borderourilor  fiecărui  dosar  în  parte  ).             
 Capitolul  “A”
Documentaţia privind  proiectarea
• acte  referitoare  la  tema  de  proiectare  şi  amplasarea 
construcţiei;
• avize  care  au  fundamentat  elaborarea  proiectului;
•  documentaţia  tehnică  a  construcţiei  efectiv  realizate 
• arhitectură, 
• detalii  de  execuţie  pentru  structura  de  rezistenţă, 
• schemele  de  instalaţii
•  breviarele  de  calcul  pe  specialităţi;
• indicarea  distinctă  a  diferenţelor  faţă  de proiectele  tehnice
• caietele  de  sarcini  privind  execuţia  lucrărilor
             
• Capitolul”C”-Documentaţia privind recepţia lucrărilor executate:
• -procese verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi cel final;
• -alte acte încheiate ca urmare a cererilor comisiilor de recepţie privind
verificări sau cercetări suplimentare, cu indicarea rezultatelor acestora şi a
modului de rezolvare.
•              Capitolul”D”- Documentaţia privind urmărirea comportării
construcţiei în exploatare şi intervenţiile în timp:
• -prevederile scrise ale proiectantului privind urmărirea comportării
construcţiei,instrucţiunile de exploatare şi întretinere, lista prescripţiilor
tehnice de bază care trebuie respectate pe timpul exploatării construcţiei;
• -proiectele de modificare a construcţiei după recepţia finală(când este
cazul);
• -acte de constatare a eventualelor deficienţe apărute dupa recepţia finală
şi măsurile de intervenţie luate;
• -procese verbale de predare-primire a construcţiei la schimbarea
proprietarului
• Capitolul  “B”  Documentaţia  privind  execuţia:

• autorizaţia  de  construire  (  inclusiv  planurile-anexa, vizate  spre

neschimbare  );
• procesul  verbal  de  predare  a  amplasamentului  şi   reperul  de 
nivelment  general ;
• procesele  verbale  de  recepţie  a  terenului  de  fundare,  a  fundaţiilor,  a 
structurii de  rezistenţă  şia  lucrărilor  ascunse,  procesele  verbale  de 
admitere  a  fazelor  determinante  ale  execuţiei;
• în  situaţia  când  execuţia  lucrărilor  de  construire  nu  a  fost  urmărită  de 
un  diriginte  de  şantier  atestat  şi  nu s-au  încheiat    procesele  verbale 
pentru  fazele  determinante  şi  lucrările  ascunse,  comisia  pentru 
recepţia  lucrărilor  va  solicita  elaborarea  unei  expertize  tehnice  care  să 
ateste  calitatea  execuţiei;  după  caz  expertiza  tehnică  va  preciza 
soluţiile  de  remediere  care  se  impun  şi   va  cuprinde procesele  verbale 
care  să  certifice  executarea  întocmai  a  acestora;
•
• certificatele  de  calitate
• condica  de  betoane, 
• rezultatul  încercărilor  de  rezistenţă,  ale  betoanelor, 
• certificatele   de  calitate  pentru  materialele  puse  în  operă,
registrul  proceselor  verbale  de   lucrări  ascunse,
• notele  de  constatare,ale  autorităţilor  de  control, 
• registrul  de  dispoziţii  şi  note  de  şantier, 
• jurnalul  principalelor  evenimente  ( 
inundaţii, seisme, temperaturi  excesive,  etc.), 
• caietele  de  ataşament  s.a.
• procesele  verbale  privind  montarea  instalaţiilor  de 
măsurare    prevazute prin proiectul de urmărire în timp a
comportării construcţiei, inclusiv citirile iniţiale de la care încep
măsurătorile(dacă este cazul).
• expertiza tehnică,verificări de teren sau cercetări
suplimentare,necesare ca urmare a unor accidente tehnice sau
a unor greşeli tehnice(dacă este cazul);            
 Experţi tehnici şi verificatori de
proiecte
 
•              Experţii tehnici şi verificatorii de proiecte
sunt persoane responsabile cu verificarea
proiectelor de construcţii si expertizarea unor
situaţii existente.
•              Experţii şi verificatorii de proiecte în
domeniul construcţiilor sunt autorizaţi de către
Inspectoratul de stat pentru construcţii.
•              Experţii tehnici şi verificatorii de proiecte
se selecţionează pe baza unor examene şi a
unei experienţe existente.
 Experţii şi verificatorii de proiecte
sunt pe domenii de atestare:
•  A– rezistenţă şi stabilitate;
•  B– siguranţă în exploatare;
•  C– siguranţă la incendiu;
•  D– igiena şi protecţia mediului;
•  E– izolare fonică
•  F– izolare termică;
•  Is– instalaţii sanitare;
•  It– instalaţii termice;
•  Ie– instalaţii electrice.
• Şi aceste categorii se împart în subcategorii în funcţie de natura
construcţiei şi importanţa acesteia.
•              Experţii tehnici întocmesc expertize tehnice. Cele mai des
întalnite expertize tehnice sunt:
•  analizarea construcţiei existente din punct de vedere structural;
•  Analizarea în vederea extinderii, supraetajării şi măsurile necesare
a se lua;
•  Analizarea situaţiei în cazul unei alipiri de o construcţie existentă.
 Cine elibereaza autorizaţia de
construire?
 
• În conformitate cu legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de
construcţie, autorizaţia de construire se eliberează de către primăria pe a
cărei rază de află imobilul respectiv.
•  
•              În cazuri speciale autorizaţia de construire se poate elibera şi de
către consiliile locale şi judeţene.
•  
•              Pentru construcţiile cu caracter special, cum ar fi bazele militare
autorizaţia de construire se eliberează de către instituţii speciale.
•  
•              În cazul unor construcţii cu probleme structurale sau de altă natură
autorizaţia de construire se poate elibera în regim de urgenţă urmând ca
avizele şi acordurile să se completeze ulterior.
•  
•             
 Faza sau fazele determinante
• Fazele determinante se stabilesc de proiectanţi pe specializări:
            
arhitectură, rezistenţă, instalaţii. Acestea se realizează la acele etape ale
lucrărilor care afectează iremediabil execuţia în continuare a lucrărilor. Fazele
determinante fac parte în mod obligatoriu din proiectul tehnic.
•  
•              Fazele determinante întâlnite de obicei sunt urmatoarele:
•  trasarea construcţiei;
•  Verificarea naturii terenului de fundare şi stabilirea corespondenţei cu studiul
geotehnic realizat şi utilizat la faza de proiect;
•  Realizarea fundaţiilor armate şi nearmate;
•  Realizarea stâlpilor şi pereţilor (lucrări care după turnare ramân ascunse şi nu
mai pot fi verificate);
•  Realizarea plăcilor din beton arma t(lucrări care după turnare rămân ascunse
şi nu mai pot fi verificate);
•  Realizarea şarpantei;
•  Verificarea şi realizarea probelor de presiune la instalaţiile sanitare , termice şi
incendiu;
•  Realizarea probelor la instalaţiile electrice;
•  Verificarea trasării pereţilor de compartimentare.
           
 La fazele determinante participă de obicei:

•    Inspectorul din partea inspectoratului de stat pentru

construcţii;
•  Proiectantul lucrării;
•  Beneficiarul investiţiei;
•  Executantul;
•  Dirigintele de şantier(sau diriginţii de şantier);
•  Responsabilul tehnic cu execuţia.
•              Fazele determinante se încheie cu realizarea
unui proces verbal. În cazul în care execuţia nu este
realizată corespunzător faza determinantă se respinge şi
se sancţionează persoana responsabilă sau persoanele
responsabile.
 Reglementarea activităţii în
construcţii
• Certificatul de Urbanism concretizează stipulările
Regulamentului Local de Urbanism (RLU) pentru
terenul în cauză, fiind parte componentă a Planului
Urbanistic General(PUG).
• Aşadar, există un set de "prevederi urbanistice" care
trebuie respectate atunci cînd vă decideţi să construiţi un
imobil. Regulile sunt de trei tipuri:
• 1. Generale (privind întreaga localitate);
• 2. Zonale (privitor la o anumită zonă);
• 3. De detaliu (referitor la o vecinătate sau la o zona
restrînsă).
• Regulamentele vin însoţite de planuri care poartă nume
semnificative:
 Planul Urbanistic General
• este un proiect care face parte din programul de
amenajare al teritoriului şi de dezvoltare a localităţilor ce
compun unitatea teritorial-administrativă de bază.
Planurile urbanistice generale cuprind analiza,
reglementările şi regulamentul local de urbanism pentru
întreg teritoriul administrativ al unităţii de bază (suprafeţe
din intravilan, extravilan).
• În acelaşi timp, Planul Urbanistic general stabileşte
norme generale, pe baza cărora se elaborează în
detaliu, la scara mai mică, planurile urbanistice zonale şi
apoi planurile urbanistice de detaliu.
 Planul Urbanistic General
Categorii generale de probleme abordate în cadrul
Planului Urbanistic General:
• • optimizarea relaţiilor localităţilor cu teritoriul lor administrativ şi
judeţean;
• • valorificarea potenţialului natural, economic şi uman;
• • stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan;
• • reorganizarea şi dezvoltarea căilor de comunicaţie;
• • stabilirea şi delimitarea zonelor construibile;
• • stabilirea şi delimitarea zonelor funcţionale;
• • stabilirea şi delimitarea zonelor cu interdicţie temporară şi definitivă de
construire;
• • stabilirea şi delimitarea zonelor protejate;
• • modernizarea şi dezvoltarea echipării edilitare;
• • evidenţierea deţinătorilor terenurilor şi a modului de circulaţie juridică
a terenurilor;
• • delimitarea suprafeţelor pe care se preconizează realizarea obiectivelor
de utilitate publică;
• • stabilirea modului de utilizare a terenurilor şi condiţiile de conformare
şi de realizare a construcţiilor.
 Planul Urbanistic Zonal
Pentru anumite terenuri sunt prevăzute obligaţii de detaliere prin
planuri urbanistice zonale sau de detaliu. Acestea au
menirea de a institui un regulament precis pentru anumite zone,
întocmite de către urbanişti, membri ai Registrului Urbaniştilor
din România.
• Planul Urbanistic Zonal este un proiect care are caracter de
reglementare specifică detaliată a dezvoltării urbanistice a unei
zone dintr-o localitate (acoperind toate funcţiunile: locuire,
servicii, producţie, circulaţie, spaţii verzi, instituţii publice, etc.) şi
asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu
prevederile Planului Urbanistic General localităţii din care face
parte.
• Prin Planul Urbanistic Zonal se stabilesc obiectivele, acţiunile,
priorităţile, reglementările de urbanism (permisiuni şi restricţii)
care trebuie să fie aplicate în utilizarea terenurilor şi
conformarea construcţiilor din zona studiată (PUZ-ul reprezintă
o fază premergătoare realizării investiţiilor, prevederile acestuia 
realizându-se etapizat, în funcţie de fondurile disponibile).
 Planul Urbanistic Zonal
Categorii generale de probleme abordate în cadrul
Planului Urbanistic Zonal:
• - organizarea reţelei stradale;
• - zonificarea funcţională a terenurilor;
• - organizarea urbanistic-arhitecturală în funcţie de caracteristicile structurii
urbane;
• - indici şi indicatori urbanistici (regim de aliniere, de înălţime, procentul de
ocupare a terenului(P.O.T.), coeficientul de utilizare a terenului(C.U.T.)
etc.);
• - dezvoltarea infrastructurii edilitare;
• - statutul juridic şi circulaţia terenurilor;
• - delimitarea şi protejarea fondului arhitectural-urbanistic de valoare
deosebită, dacă acesta există în zona studiată;
• - măsuri de delimitare până la eliminarea efectelor unor riscuri naturale şi
antropice, dacă acestea există în zona studiată;
• - menţionarea obiectivelor de utilitate publică;
• - măsuri de protecţie a mediului ca rezultat al programelor specifice;
• - reglementări specifice detaliate (permisiuni şi restricţii) incluse în
Regulamentul local de urbanism aferent PUZ-ului.
 Planul Urbanistic de Detaliu
- reprezintă documentaţia aferentă Planului Urbanistic
General şi Planului Urbanistic Zonal, explicând şi detaliind
conţinutul planurilor, sub formă de prescripţii şi recomandări
corelate cu condiţionările din Certificatul de Urbanism în
vederea urmăririi şi aplicării lor.
• PUD-ul reprezintă documentaţia prin care se asigură condiţiile
de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară, a
unuia sau a mai multor obiective, pe o parcelă, în corelare cu
funcţiunea predominantă şi vecinătăţile imediate (se studiază
mai multe amplasamente, opţiunea pentru realizarea unei
construcţii compatibilă cu funcţiile urbane).
• Este de fapt documentul consultat de comisia de urbanism
atunci când este cerut un Certificat de Urbanism sau o
Autorizaţie de Construire. Dacă nu există PUD pentru terenul
respectiv, primăria pe raza căreia se afla terenul respectiv cere
mai întâi întocmirea lui pe baza PUG-ului şi a PUZ- ului
 Planul Urbanistic de Detaliu
Categorii generale de probleme abordate în cadrul
Planului Urbanistic de Detaliu:
• • regimul juridic, economic şi tehnic al terenului şi construcţiilor;
• • compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi
plantaţiilor;
• • relaţii funcţionale şi estetice cu vecinătatea;
• • asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare;
• • permisivităţi şi constrângeri urbanistice, inclusiv ale volumelor construite şi
ale amenajărilor;
• • modul de ocupare şi utilizare a terenului (POT, CUT);
• • funcţiunea şi aspectul arhitectural al construcţiei (sau construcţiilor) şi
amenajărilor;
• • integrarea noilor construcţii şi corelarea lor cu cele existente, învecinate;
• • intervenţia prin reabilitarea construcţiilor şi amenajărilor învecinate în scopul
armonizării cu construcţiile şi amenajările noi propuse (dacă este cazul);
• • circulaţia carosabilă şi pietonală, corelate cu traficul în zonă şi relaţiile cu
zonele învecinate (accese pietonale şi auto);
• • parcaje, spaţii de recreere şi de joacă;
• • echiparea edilitară şi impactul asupra reţelelor existente în zonă (necesitatea
de dezvoltări, modernizari, etc.);
• • funcţionarea diferitelor forme de proprietate juridică a terenului.
 Reglementarea activităţii în
construcţii
• Viitoarele construcţii trebuie să respecte toate regulamentele care se referă la
terenul de construcţie.
• Planul urbanistic general (PUG) poate fi modificat atât de planul urbanistic
zonal (PUZ), cât şi de cel de detaliu (PUD).
• Principalele constrângeri sunt:
• • domeniul în care urmează să funcţioneze construcţia.
De exemplu, nu este permisă construirea unui imobil de locuinţe într-o zona
destinată producţiei agricole.
• • înălţimea maximă a imobilului exprimată atât în metri, cât şi în etaje.
• • distanţa dintre clădiri şi limitele terenului.
• In general, minimum 3 m faţă de părţile laterale ale terenului şi minimum 5 m
faţă de partea din faţă şi partea din spate.
• • procentul de ocupare al terenului (P.O.T).
• • coeficientul de utilizare al terenului (C.U.T).
• Certificatul de Urbanism se eliberează de către primărie în funcţie de
proprietăţile terenului, de specificaţiile acestuia, precum şi de constrîngerile
enumerate mai sus.
• Acesta este actul oficial care ţine evidenţa tuturor constrîngerilor (condiţiilor de
construire) care trebuie respectate pe un anumit teren.
STANDARDUL(STAS; SR EN;SR ISO)

• Stabileşte caracteristicile materialelor şi

instalaţiilor aferente construcţiilor,
principiile de bază pentru proiectare,
execuţie, recepţie, a căror aplicare este
obligatorie.
 NORMA INTERNĂ
• Cuprinde, caracteristicile materialelor de
construcţii nereglementete în standard.
 NORMATIVUL EXPERIMENTAL

• Cuprinde studii şi rezultate de laborator ce

urmează să fie aplicate practic
 NORMATIVUL DEFINITIV
• Completează şi detaliază elementele din
standardele sau normele interne.
 INSTRUCŢIUNILE TEHNICE
• Cuprind precizări suplimentare cu privire la
măsurile tehnice imediate.
CONDIŢIILE TEHNICE SPECIALE

• Completează instrucţiunile tehnice ale

anumitor lucrări.
 FIŞELE TEHNOLOGICE
• Cuprind modul de organizare ale unor
procese de lucru.
 PROIECTELE TIP
• Reprezintă documentaţia tehnico-
economică necesară construcţiilor TIP.
 CATALOAGELE TIP
• Cuprind elemente şi detalii pentru
prefabricatele tipizate şi pentru alte
elemente.
• Capitolul 1. Noţiuni introductive.
• Capitolul 2. Materiale de construcţii.
• 2.1 Noţiuni introductive
• 2.1.1. Lemnul
• 2.1.2. Piatra naturală
• 2.1.3. Produse ceramice
• 2.1.4. Lianţii
• 2.1.5. Mortare
• 2.1.6. Betoane
• 2.1.7. Produse din metal
• 2.1.8. Materiale termo şi hidroizolante
• 2.1.9. Produse din azbociment, sticlă, polimeri sintetici
• 4.11. Lucrări de finisare
• Capitolul 3. Noţiuni de rezistenţă a
materialelor şi dimensionarea elementelor de
construcţii.
• 3.1. Elemente componente ale structurilor de
rezistenţă
• 3.2. Tipuri de structuri de rezistenţă
• 3.3. Acţiuni în construcţii
• 3.3.1. Definiţie, Clasificare, Grupare
• 3.3.2. Forţe exterioare, interioare, solicitari
• 3.3.3. Eforturi unitare
• 3.3.4. Legătura dintre eforturile unitare si
deformaţiile specifice. Legea lui Hooke
• 3.3.5. Criterii pentru dimensionarea elementelor
de construcţii. Metoda de calcul
• Capitolul 4. Elemente de construcţii la o clădire

• 4.1. Definirea şi clasificarea construcţiilor

• 4.2. Alcătuirea generală a unei clădiri
• 4.3. Modularea şi tipizarea construcţiilor
• 4.4. Terenul de fundare
• 4.5. Fundaţii
4.6. Structura
de rezistenţă a unei clădiri
• 4.7. Pereţi (Ziduri)
• 4.8. Ferestre şi uşi (Tâmplărie)
• 4.9. Acoperişuri
• 4.10. Pardoseli
Capitolul 5. Elemente de fizica construcţiilor
• 5.1. Conceptul de confort termic
• 5.2. Transmiterea căldurii prin elementele de construcţii
• 5.3. Permeabilitatea elementelor de construcţii la vaporii de apă
• 5.4.Sistemul de ventilaţie. Metode de calcul
5.5. Bilanţul termic şi factorii care îl
influenţează. Metode de calcul
5.6. Iluminarea
naturală şi artificială. Metode de calcul
• 5.7. Interacţiunea dintre elementele de construcţie ale unei
clădiri
• Capitolul 6
• Construcţii turistice şi agroturistice
 Criteriile de clasificare utilizate în
construcţii
• După destinaţie, construcţiile se împart în clădiri şi construcţii inginereşti.

• Clădirile sunt construcţiile care delimitează un spaţiu închis, executate, de

regulă, la suprafaţa terenului, pentru adăpostirea oamenilor şi animalelor, şi a
diferitelor activităţi de producţie, social-culturale, de depozitare, etc.
• Există diferite tipuri de clădiri:
• clădiri civile ( clădiri de locuit{PENSIUNI}, publice şi administrative, social-
culturale);
• clădiri industriale
- (clădiri de producţie – ateliere, uzine, şi
- clădiri pentru deservirea producţiei – magazii, rezervoare, silozuri);
• clădiri agrozootehnice (adăposturi pentru animale, construcţii legumicole,
clădiri pentru adăpostirea inventarului agricol).

• Construcţiile inginereşti includ toate celelalte tipuri de construcţii care nu

sunt cuprinse în categoria clădirilor: căi de comunicaţii, lucrări de artă pe căi de
comunicaţii, construcţii hidrotehnice, turnuri de televiziune, linii de transport al
energiei electrice, conducte de gaze, etc.
 Criteriile de clasificare utilizate în
construcţii
• Clasificarea după criteriul de calitate este determinată de durabilitatea şi
gradul de rezistenţă a principalelor elemente de construcţie şi de cerinţele
de exploatare referitoare la normele de suprafaţă, gradul de confort, etc.
După acest criteriu clădirile şi construcţiile inginereşti se împart după trei
clase de calitate după cum satisfac
ridicat,
mediu,
obişnuit.
• După structura de rezistenţă construcţiile sunt alcătuite din:
• - structuri cu pereţi portanţi, realizaţi din lemn, zidării diverse, beton
armat, diafragme, sau beton prefabricat;
• structuri cu schelet portant (cadre), realizat din beton armat monolit sau
prefabricat sau schelet metalic;
• structuri cu alcătuire mixtă, realizate din cadre şi diafragme;
• structuri speciale (cu arce, plăci curbe, subţiri, cu acoperişul suspendat pe
cabluri).
 Caracteristicile construcţiilor

• satisfac condiţiile impuse de procesul biologic;

• satisfac condiţiile de microclimat;
• au caracter de masă (sunt asemănătoare);
• asigură:
- concentrarea,
- profilarea
- specializarea unităţilor de producţie;
• participă direct la obţinerea producţiilor.
 Care sunt factorii care impun
soluţiile constructive pentru clădirile
• Destinaţia construcţiei;
anexe?
Specia şi categoria de animale
-taurine
-suine
-ovine
-caprine
-păsări
-peşti
• Producţia urmărită
-carne
- lapte
-ouă
- peşte
• Vârsta animalelor şi destinaţia lor
-producţie
-reproducţie
 Clasificarea construcţiilor
zootehnice şi piscicole
I. Clădiri de producţie cu participare directă la procesul de producţie
(cazare şi întreţinere)
- reproducţie
- creştere
- îngrăşare
II. Clădiri auxiliare cu participare indirectă la procesul de producţie
- silozuri
- castele de apă
- posturi de transformare
- bucătării furajere
III. Clădiri anexe
- pavilion administrativ
- cantina
- grup social
Interacţiunea dintre construcţii, mediul exterior, tehnologia de creştere şi
microclimat

• Mediul exterior acţionează

asupra construcţiilor prin:
- lumina solară
- temperatura
- precipitaţii
• Stuctura construcţiei are
rolul fizic de susţinere,
închidere, hidroizolare şi
termoizolare prin:
-structura de rezistenţă
-pardoseli
-pereţi exteriori şi interiori
-acoperiş
Interacţiunea dintre construcţii, mediul exterior, tehnologia de creştere
şi microclimat
• Tehnologia procesului de producţie
determină dimensionarea şi
organizarea spaţiului construit
pentru funcţiunile aferente:
-cazare
-administrare furaje
-alimentare cu apă
-evacuarea dejecţiilor
-circulaţia animalelor
-circulaţia personalului
• Microclimatul interior apare ca o
rezultantă a interacţiunii dintre
condiţiile atmosferice exterioare cu
ce interioare:
-degajări de căldură
-degajări de vapori
-degajări de gaze nocive
-eficienţa termoizolării
-intensitatea de ventilare
(T; U ;CO2 ; v)
• O clădire se realizează prin îmbinarea mai multor
elemente de construcţie , pentru obţinerea unui spaţiu
închis, destinat pentru activităţi:
• sociale,
• culturale,
• religioase
• de producţie şi servicii .
 Elemente de construcţii
• Elementele structurii de • Elemente sau lucrări de
rezistenţă: finisaj
-fundaţii - tâmplăria,
-stâlpi - tencuielile,
-grinzi - zugrăvelile,
-şarpanta acoperişului - vopsitoriile,
• Elementele de închidere şi - placajele.
compartimentare: • Instalaţii:
-pereţi -de alimentare cu apă,
-pardoseli -de alimentare cu gaze
-planşee -de ventilaţie,
-uşi -de canalizare
-ferestre - electrice,
-acoperiş
Alcătuirea unei clădiri
a-perspectivă; b-secţiune
transversală;
• 1-stâlp prefabricat;
• 2-grindă prefabricată din beton
armat realizată cu consolă;
• 3-pană prefabricată;
• 4- zid exterior;
• 5-învelitoare din azbociment
ondulat;
• 6-termoizolaţie;
• 7- barieră de vapori;
• 8- strat suport al termoizolaţiei,
realizat din azbociment ondulat;
• 9-coamă din tablă zincată;
• 10- parapeţi din elemente
prefabricate din beton armat;
• 11- pardoseală în zona de odihnă;
• 12-pardoseală în zona de
circulaţie;
• 13- fundaţie;
• 14- trotuar.
 Modularea şi tipizarea construcţiilor
• Tipizarea sistemelor constructive creează
condiţiile executării în unităţi centralizate a
elementelor prefabricate şi a industrializării
execuţiei acestora.
• S-au proiectat clădiri cu folosinţă multiplă cu o
singură deschidere,
• S-au proiectat variante de construcţii cu
deschideri de la 6 la 15 metri (cu modulul de
3m) şi înălţimi de la 2,40 la 3,60 m (cu modulul
de 0,40m).
 Structura de rezistenţă a unei clădiri(SR)
• Reprezintă un ansamblu de
elemente de rezistenţă legate
între ele astfel încât să asigure
delimitarea spaţiilor necesare la
dimensiunile cerute de
activităţile pentru care este
construită clădirea.
Fiecare element component
trebuie realizat ca să preia
sarcinile care îl solicită şi să le
transmită altor elemente pe
care se sprijină şi este în
legătură.
Din element în element (SR) a
unei clădiri transmite sarcinile
până la fundaţii şi prin acestea
le descarcă pe terenul bun de
fundare.
 BETON
SIMPLU

COMBINAŢIE
între două sau
BETON
mai multe
ARMAT
materiale

SR
se poate
realiza din:
BETON
ZIDĂRIE
PRECOMRIMAT

METAL
LEMN
(oţel,aluminiu)
 CONCEPŢIA
CONSTRUCŢIEI

ALEGEREA PROIECTAREA
S.R. PROPRIU-ZISĂ

EXECUŢIA
CONSTRUCŢIEI
Tipuri de S.R. pentru construcţii
Părţile componente ale unei
construcţii.
- suprastructura, este partea din
structură ce se află deasupra
terenului şi care suportă toate
încărcările, conducându-le spre
fundaţii;

- infrastructura, este porţiunea

situată sub nivelul terenului,
constituind de obicei fundaţia
construcţiei cu rol de a prealua
încărcările de la suprastructură şi
de a le transmite la terenul de
fundare sau invers, în cazul
mişcărilor seismice.
Cerinţe inginereşti:
Să aibă siguranţa satisfăcătoare – să nu ajungă în următoarele situaţii:
 Ruperea întregii structuri
 Pierderea stabilităţii structurii sau a unor porţiuni
 Pierderea stabilităţii de formă (flambaj la bare şi volare la plăci)
 Vibraţii mari sub încărcări
 Pierderea proprietăţilor fizice şi mecanice a materialelor.
Structura să fie exploatabilă – să nu se producă:
 Deformaţii mari fără ca structura să fie în pericol de prăbuşire
 Fisuri puternice la structurile din beton armat
 Vibraţii mari sub încărcări ce produc senzaţii neplăcute pentru cei ce
folosesc construcţia
Cerinţe arhitecturale:
Structura să corespundă cu funcţiunea ei, respectiv:
 Funcţiuni celulare, când activitatea se desfăşoară pe suprafeţe reduse –
clădiri de locuit, hoteluri, spitale etc
 Funcţiuni libere, se admite prezenţa unor stâlpi interiori – hale zootehnice
 Funcţiuni libere, fără stâlpi interiori
Structura să prezinte calităţi estetice
Cerinţe economice:
 Costul clădirii
 Consumul de materiale
 Elemente componente ale structurilor de
rezistenţă

Au forme şi dimensiuni diferite.

• Orice element de structură se defineşte
geometric prin două dimensiuni:
- o dimensiune pentru secţiunea transversală
- o dimensiune pentru lungime.
• În funcţie de raportul între aceste dimensiuni se
disting elemente de structură sub formă de:
- bare;
- plăci;
- blocuri.
Elemente componente ale structurilor de
rezistenţă

• Bara are lungimea mult mai

mare decât cele două
dimensiuni ale secţiunii
transversale şi se
caracterizează prin axa şi
secţiunile transversale
• În funcţie de destinaţia pe care
o pot avea,
- barele drepte verticale se
numesc stâlpi,
- barele drepte orizontale sau
înclinate poartă denumirea de
grinzi,
- iar barele drepte întinse sunt
numite tiranţi.
Elemente componente ale structurilor de
rezistenţă
• Placa este elementul la care
una dintre dimensiuni
(grosimea) este mult mai mică
în raport cu celelalte două
• Placa este definită prin
suprafaţa ei mediană şi
secţiunea transversală pe
unitatea de lungime.
• Plăcile pot fi sub formă de:
- dale, când încărcarea este
normală pe suprafaţa mediană
- şi sub formă de pereţi, şaibe
sau diafragme, când sunt
încărcate în planul lor
- membrană
Elemente componente ale structurilor de
rezistenţă

• Blocul, ca element
de structură are toate
cele trei dimensiuni
apropiate ca ordin de
mărime(ex. fundaţiile
construcţiilor)
• în construcţiile
zootehnice şi
piscicole cel mai des
întâlnite sunt
structurile din bare
drepte.
• La amenajările simple
pentru depozitarea
furajelor se pot folosi
ieftin structuri formate
din fire sau din
membrane.
 Tipuri de structuri de rezistenţă
• Structurile formate din bare pot fi:
• grinzi pe două reazeme (a);
• grinzi cu console (b);
• grinzi continue (c);
• grinzi sub formă de reţea (d);
• grinzi cu zăbrele (e);
• cadru cu bare drepte (f);
• arc (g);
• cadru cu bare curbe (h).
Tipuri de structuri de rezistenţă
• Structurile formate din fire pot fi:
• sisteme plane (a) sau spaţiale (b).
 Tipuri de structuri de rezistenţă

• Structurile formate din plăci plane pot fi:

• sub formă de suprafeţe prismatice (a);
• sub formă de diafragme (b);
• sub formă de planşee (c).
Tipuri de structuri de rezistenţă
• Structurile formate din plăci curbe (a,b)
reprezintă un ansamblu între plăcile curbe şi
alte elemente de rezistenţă (precum arcele şi inelele).
 Pavilionul ROMEXPO
• Pavilionul, înalt de 42 de m, cu o
suprafaţă construită de 10.000 mp
este edificat pe un plan circular cu
diametru de 180 de m şi are o
cupolă cu un diametru de 93 m.
• În interior, pavilionul este format
din trei galerii situate la cote
diferite, unite prin scări libere,
dispuse radiar, care permit
accesul vizitatorilor între galerii.
Accesul vizitatorilor în clădire se
face prin cele două rampe dinspre
esplanadă, care formează trena
construcţiei, situate la nivelul
primei galerii. Evacuarea în caz de
urgenţă se face prin cele 3 ieşiri,
situate la nivelul solului, dispuse
opus şi perpendicular pe axa
intrării principale.
 Pavilionul ROMEXPO
• Edificiul realizat din beton şi
sticlă, având un stil modern
pentru anii '60, are o cupolă
construită dintr-o structură
metalică, realizată sub forma
unor arce cu zăbrele. Cupola
cât şi întrega construcţie a fost
proiectată în aşa fel încât la
construcţia ei să poată fi
folosite materiale prefabricate.
• Pavilionul este racordat la
reţeau feroviară a României, în
acest sens în spatele
construcţie, în partea opusă
intrării fiind construită o cale
ferată.
Tipuri de structuri de rezistenţă
• Structurile formate din membrane:
-se utilizează în combinaţie cu cablurile, sau prin
susţinere datorită presiunii interioare (a,b).
 IMPERFECŢIUNI ALE S.R
• În procesul de execuţie a unei SR se pot
constata abateri faţă de dimensiunile
stabilite prin proiect.
• Abaterile de la forma care defineşte
geometric structura se numesc
imperfecţiuni geometrice.
 Imperfecţiuni geometrice
• A - ale elementelor de
structură
- variaţii ale dimensiunilor
elementelor faţă de cele proiectate
datorate unor erori de trasare sau
a unor deformări ale cofrajelor

• B - de structură
- rezultate în urma ansamblării cu
abateri a unor elemente de
rezistenţă
Schematizarea construcţiilor
• Beneficiarii amenajărilor constructive
trebuie să aibă grijă ca în execuţie,
elementele de structură să fie realizate în
limita unor toleranţe stabilite prin
instrucţiunile tehnice de execuţie.
TOLERANŢE ÎN CONSTRUCŢIILE
METALICE
• In România există o serie întreagă de STAS-uri şi Normative care
stabilesc toleranţele şi normele de calitate în execuţia şi montajul
construcţiilor metalice.
• „STAS 767/0-88: Construcţii civile, industriale şi agricole.
Construcţii din oţel. Condiţii generale de calitate.
• STAS 500/1-89: Oţeluri de uz general pentru construcţii. Condiţii
generale tehnice de calitate.
• STAS 8600-79: Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice.
Toleranţe şi asamblări în construcţii. Sistem de toleranţe.
• STAS 10564/1-81: Tăierea cu oxigen a metalelor. Clase de calitate
a tăieturilor.
• C150-99: Normativ privind calitatea îmbinărilor sudate din oţel ale
construcţiilor civile, industriale şi agricole.
• C56-85: Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de
construcţii şi instalaţii aferente.”
• În Europa amintim “EN1090-1: Execuţia structurilor
metalice. Partea I-a: Norme generale şi norme pentru
clădiri.”
• Toleranţele stipulate de Norme pot fi împărţite în două
categorii:
- toleranţe la nivelul elementelor
- toleranţe la nivelul ansamblelor
• În Normele de calcul, atât cele europene cât şi cele
româneşti, se operează cu imperfecţiuni echivalente.
• Imperfecţiunile globale se iau în considerare în toate
cazurile de calcul pe când imperfecţiunile locale (la
nivelul elementelor structurale), se iau în considerare
prin intermediul curbelor de flambaj şi prin calculul de
ordinul II.
 Acţiuni în construcţii
(încărcări-sarcini)
• SR sunt amplasate într-un mediu mecanic
şi climatic care acţionează asupra lor prin:
-câmpul gravitaţional;
-mişcările eoliene şi terestre;
-activitatea umană.

• Acţiunea este o cauză capabilă de a da

naştere într-o construcţie stărilor de
solicitare mecanică.
 Clasificarea acţiunilor
După modul de aplicare, acţiunile pot fi:
a) directe(un sistem de forţe) ;
b) indirecte(variaţii de temperatură, tasarea
reazemelor,contracţii).
 Clasificarea acţiunilor
• După mărimea suprafeţei pe care se aplică, acţiunile sunt:
a. concentrate - acţionează pe suprafeţe mici în raport cu
dimensiunile elementului de rezistenţă;
b. distribuite – se aplică continuu pe porţiuni sau pe întregul element.
 Clasificarea acţiunilor
• După variaţia în timp, acţiunile se clasifică în:
a. - statice – cresc continuu şi lent de la zero la valoarea finală;
b. - ciclice – îşi modifică valoarea de la minim la maxim şi iar minim;
c. - dinamice – cresc foarte repede, aplicate brusc cu intensitate
maximă( şocuri).
 Clasificarea acţiunilor

• După frecvenţa cu care sunt întâlnite, acţiunile

sunt:
- permanente
- temporare
*cvasipermanente
*variabile
- excepţionale
 După frecvenţa cu care sunt întâlnite, acţiunile sunt:
- Permanente
(se aplică continuu cu o intensitate constantă-greutatea elementelor permanente
ale construcţiei)
• Turnurile Petronas, din Kuala Lumpur, Malaysia,
construite în anii 1995-1998pentru birouri, sunt o
reușită inginerească colosală dar, pentru a le putea
construi, arhitectul César Pelli și echipa sa au trebuit
să depășească prioritățile aflate în conflict, lipsa
materiilor prime standard și instabilitatea solului.
• Turnurile au fiecare câte 88 de etaje, din care 78 de
etaje deservite de lifturi, și au o înălțime maximă
de 452 m, la vârful antenei montate pe acoperiș,
ultimul etaj aflându-se la înălțimea de 375 m.
 Temporare
(se aplică în mod intermitent sau cu o intensitate variabilă în timp)
*cvasipermanente-
intensităţi ridicate pe durate lungi-încărcări din depozitarea produselor

• *Variabile
-intensitatea variază indirect
cu timpul-încărcări datorate
vîntului,zăpezii

• - Excepţionale
-apar foarte rar-mişcări
seismice, inundaţii,uragane
tsunami, explozii.
 Gruparea acţiunilor
În calculul elementelor şi structurilor de construcţii este necesar a
se lua în consideraţie unele combinaţii defavorabile ale
diferitelor încărcări.

Acţiunile se împart în două categorii principale:

- fundamentale
* permanente
* cvasipermanente
* variabile
- speciale
* permanente,
* cvasipermanente,
* variabile
* excepţionale.