Sunteți pe pagina 1din 19

PROIECT DE GRUP

TEMA:FORME DE GUVERNĂMÎNT

Elaborat: Solomon Anastasia


Vahnei Siluana
Verificat: Buga Larisa
MONARHIA

Monarhia
Cuprins:
1. Date istorice a formei de guvernămînt ”Monarhia” .
2. Noțiunea de ”Monarhie” .
3. Tipurile de ”Monarhie”.
4. Monarhia absolută.
5. Monarhia constituțională.
6. Monarhia în Moldova.
7. Concluzii.
8. Bibliografia.
Motto:
„Republicani, mă rog, cu toţii
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoţii
Şi se-nchinau la Voievod!”
(Adrian Păunescu, Actorul)
Monarhia a fost cea mai obişnuită formă de guvernământ din istoria umanităţii. Până
nu demult, majoritatea statelor de pe mapamond aveau în fruntea lor capete încoronate.
Acest lucru, care poate părea ciudat în ochii unui „republican” din ziua de astăzi, este
însă cât se poate de logic şi raţional, dacă ştim ce înseamnă statul şi puterea politică.
Regii se identificau cât se poate de strâns cu societatea pe care erau chemaţi să o
conducă. În Europa barbară, de exemplu, la vechii germani, celţi sau traci, forma cea mai
răspândită de organizare politică era cea a regatelor etnice. Spre deosebire de regatele
etnice, care vor cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă în Evul Mediu. Imperiile au
reprezentat o formulă politico-statală diferită, bazată pe ideea extinderii teritoriale
continue, în principiu nelimitată, a unui stat. Imperiile pot fi monarhii, dar şi republici. 
În zilele noastre, 44 de țări din întreaga lume au ca șef de stat un monarh iar 16 din 
Commonwealth o recunosc pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit drept șef al
statului lor.
Monarhia este un sistem politic în care
puterea este simbolizată de o singură
persoană numită monarh (rege, împărat,
principe, duce, etc.). A fost o formă de
guvernământ obișnuită în întreaga lume în
perioadele antică și medievală.
Monarhia

Constituțională Absolută
Statul absolutist, apărut în secolele XVI-XVII, este expresia cea mai solidă a apogeului centralizării statelor
europene și apare ca un element de modernitate față de monarhia de tip medieval. El încorporează idei noi,
cum ar fi suveranitatea și legitimitatea puterii doar prin ea însăși și este rezultatul unei evoluții atât în plan
politic cât și în plan social.
Factorii care contribuie la apariția acestui tip de stat țin în primul rând de întărirea puterii monarhului, care
devine treptat din deținătorul unei puteri de jure monarhul absolut. Întreținerea unei armate regulate,
fiscalitatea permanentă, monopolul monarhic de batere a monedei, crearea unei administrații la nivel central,
dezvoltarea legislației monarhice și extinderea justiției regale reprezintă indicatori clari ai unei evoluții în
nivelul de centralizare al statelor, dar și ai tranziției spre modernitate. Pe acest fond se declanșează procesele
care vor avea ca finalitate statul absolutist.
Absolutismul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în raport cu clasa nobililor,
dar care ocrotește și consolidează în fapt interesele generale ale acestei clase. Apare și se dezvoltă în perioada
de destrămare a stărilor feudale și de transformare a stărilor orășenești mijlocii în clasa burgheziei moderne. În
general, absolutismul, sprijinindu-se pe nobilime și folosindu-se de puterea economică a burgheziei în
dezvoltare urmărește slăbirea aristocrației feudale în scopul creării unei puteri centralizate autoritare prin
lichidarea stării de destrămare feudală și a luptelor nobiliare interne.
ATRIBUȚIILE MONARHULUI

 Este conducătorul armatei


 Este șeful bisericii
 Convoacă și dizolvă parlamentul
 Inițiază legi
 Decide politica externă
 Controlează poliția și justiția
 Controlează administrația
 Numește miniștri
Monarhie
Constituțională
In acest sistem politic, monarhul are un rol doar ceremonial și nu poate
iniția nici un act legislativ. Separarea puterilor în stat este însă la fel de
totală ca în orice republică sau în orice altă formă de stat democratic.
Conceptul de monarhie constituțională și întreaga sa funcționare vin din
Marea Britanie. Europa este continentul cu cele mai multe monarhii și
toate sînt constituționale. Conceptul a pornit de altfel de aici, de pe
continentul european, în secolul al XIX-lea.
Cu toate că majoritatea monarhiilor constituționale moderne sunt
democrații reprezentative, în istorie au existat și alte situații. Unele
monarhii au existat sub constituții fasciste (sau cvasi-fasciste), cum s-a
întâmplat în Italia, Japonia și Spania, sau cele unde guvernul a fost
condus de o dictatură militară, cum s-a întâmplat în Tailanda sau România
.
Monarhia limitată ( constituţională), aşa cum arată chiar denumirea se
caracterizează prin limitarea puterilor monarhului prin legea fundamentală
a statului ( constituţia). O modalitate particulară a acestei forme de
guvernământ o constituie astăzi „monarhia parlamentară constituţională”
întâlnită în Anglia, Belgia, Spania, Olanda şi Ţările Scandinave. Existenţa
unei astfel de forme de guvernământ se justifică prin tradiţiile şi istoria
acestor ţări, dar şi prin eficienţa în plan constituţional, politic, social şi
economic a existenţei unui monah care nu exercită guvernarea propriu-
zisă, are rol de a reprezenta statul, de a garanta aplicarea legii
fundamentale şi de a media raporturile dintre puterile statului, dintre stat şi
societate. Totuşi, în exercitarea acestui rol constituţional, monarhul
păstrează unele prerogative, precum dreptul de a dizolva parlamentul,
dreptul de a numi în funcţii superioare şi uneori, dreptul de refuza
semnarea unor legi.
MONARHIA ÎN MOLDOVA
Cînd se guverna în Moldova monarhia era ordine. Regele o conducea
iar de el se temeau toți. Avea abilități deosebite de guvernare, organizare
și apărare a întregii societăți care locuiau pe teritoriul regatului său.
Întărind hotarele țării, apărîndu-le de dușmani. Astăzi nu găsim semeni
domnitorilor Moldovei. Deși trăim într-un mediu contemporan ne-am
dori cîte un Ștefan cel Mare sau Vlad Țepeș.
„Oamenii mai bătrâni probabil că păstrează nostalgia după monarhie
și după regi. Probabil că sunt dezamăgiți de situația politică care este,
dar totuși s-au făcut și s-au schimbat multe lucruri. Dar e frumos așa, să
știi că ai un rege, o regină la conducerea unei țări.”

Eu sunt în Moldova, eu trăiesc în țara lui Ștefan cel Mare și Sfânt


CONCLUZIE:
• „S-au dat deoparte cu sfială,
Mulţimea toată murmura
Văzându-i hainele de gală:
Să ne trăieşti, Măria-Ta!”

Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică


a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare
a Statului, în continuitatea lui istorică, și a națiunii, în devenirea ei.
BIBLIOGRAFIE
• Wikipedia
• Jean Bodin – Les Six Livres de la Republique
Niccolo Machiavelli – Principele
Olivier Nay – Istoria Ideilor Politice
Ashley Maurice – Louis XIV and the Greatness of France
• Europa liberă – revistă
• Sinteza – revistă
Mulțumim pentru
atenție!

S-ar putea să vă placă și