Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEMA:FORME DE GUVERNĂMÎNT
Monarhia
Cuprins:
1. Date istorice a formei de guvernămînt ”Monarhia” .
2. Noțiunea de ”Monarhie” .
3. Tipurile de ”Monarhie”.
4. Monarhia absolută.
5. Monarhia constituțională.
6. Monarhia în Moldova.
7. Concluzii.
8. Bibliografia.
Motto:
„Republicani, mă rog, cu toţii
Descoperiseră alt mod
De-a da cuvânt la noi emoţii
Şi se-nchinau la Voievod!”
(Adrian Păunescu, Actorul)
Monarhia a fost cea mai obişnuită formă de guvernământ din istoria umanităţii. Până
nu demult, majoritatea statelor de pe mapamond aveau în fruntea lor capete încoronate.
Acest lucru, care poate părea ciudat în ochii unui „republican” din ziua de astăzi, este
însă cât se poate de logic şi raţional, dacă ştim ce înseamnă statul şi puterea politică.
Regii se identificau cât se poate de strâns cu societatea pe care erau chemaţi să o
conducă. În Europa barbară, de exemplu, la vechii germani, celţi sau traci, forma cea mai
răspândită de organizare politică era cea a regatelor etnice. Spre deosebire de regatele
etnice, care vor cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă în Evul Mediu. Imperiile au
reprezentat o formulă politico-statală diferită, bazată pe ideea extinderii teritoriale
continue, în principiu nelimitată, a unui stat. Imperiile pot fi monarhii, dar şi republici.
În zilele noastre, 44 de țări din întreaga lume au ca șef de stat un monarh iar 16 din
Commonwealth o recunosc pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit drept șef al
statului lor.
Monarhia este un sistem politic în care
puterea este simbolizată de o singură
persoană numită monarh (rege, împărat,
principe, duce, etc.). A fost o formă de
guvernământ obișnuită în întreaga lume în
perioadele antică și medievală.
Monarhia
Constituțională Absolută
Statul absolutist, apărut în secolele XVI-XVII, este expresia cea mai solidă a apogeului centralizării statelor
europene și apare ca un element de modernitate față de monarhia de tip medieval. El încorporează idei noi,
cum ar fi suveranitatea și legitimitatea puterii doar prin ea însăși și este rezultatul unei evoluții atât în plan
politic cât și în plan social.
Factorii care contribuie la apariția acestui tip de stat țin în primul rând de întărirea puterii monarhului, care
devine treptat din deținătorul unei puteri de jure monarhul absolut. Întreținerea unei armate regulate,
fiscalitatea permanentă, monopolul monarhic de batere a monedei, crearea unei administrații la nivel central,
dezvoltarea legislației monarhice și extinderea justiției regale reprezintă indicatori clari ai unei evoluții în
nivelul de centralizare al statelor, dar și ai tranziției spre modernitate. Pe acest fond se declanșează procesele
care vor avea ca finalitate statul absolutist.
Absolutismul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în raport cu clasa nobililor,
dar care ocrotește și consolidează în fapt interesele generale ale acestei clase. Apare și se dezvoltă în perioada
de destrămare a stărilor feudale și de transformare a stărilor orășenești mijlocii în clasa burgheziei moderne. În
general, absolutismul, sprijinindu-se pe nobilime și folosindu-se de puterea economică a burgheziei în
dezvoltare urmărește slăbirea aristocrației feudale în scopul creării unei puteri centralizate autoritare prin
lichidarea stării de destrămare feudală și a luptelor nobiliare interne.
ATRIBUȚIILE MONARHULUI