Sunteți pe pagina 1din 24

Evolutia in timp si spatiu a

practicilor agricole
Agricultura: ramura a
economiei care utilizeaza
solul ca principala
resursa naturala si care
realizeaza, o gama
variata de produse:
vegetale si animale
folosite in alimentatia
oamenilor si ca materii
prime pentru anumite
industrii.

•Notiunea de agricultura provine din limba latina:


Agri = Camp
Cultura = Cultivare
• Agricultura consta in doua mari ramuri:
• 1. Cresterea plantelor
• 2. Cresterea sistematica a animalelor
Factori
La baza dezvoltarii agriculturii stau trei categorii de factori:
a) factorii naturali: clima, apa, relieful, solul
b) factorii economici si tehnici:
•Aparitia si dezvoltarea industriei a contribuit la dezvoltarea agriculturii.
•Prin mecanizara agriculturii , productia creste cu 20-25%, iar prin
administrarea ingrasamintelor chimice cu circa 50%.
c) factorul uman:
•Acest factor joaca un rol important doarece majoritatea tarilor au programe
pregatire a specialistilor pentru nevoile agriculturii.
Perioada Antica
 
Agricultura a constituit
inca de la inceputurile
civilazatiilor principala
activitate. Ea asigura cea
mai mare parte a
alimentelor; materiale
necesare pentru
imbracaminte.
Perioada industriala
Extinderea continua a terenurilor
agricole si exploatarea lor cu unelete
tot mai perfectionate a avut ca
rezultat o crestre demografica
semnificativa si o sporire a
productivitatii muncii, care a permis
obtinerea unui important surplus de
produse. In aceste conditii, o parte a
populatiei a parasit activitatile
agricole, orientandu-se spre noi
ocupatii. Au aparut astfel noi
categotii socio-profesionale.
 
Istoric
• Practicile agricole au inceput sa se dezvolte cel mai mult dupa sfarsitul
ultimei perioade glaciare. Pana in acel moment omul era culegator si
vanator. Interesant este faptula ca agricultura s-a dezvoltat aproape
simultan in mai multe regiuni ale planetei. Principalele regiuni unde s-au
desfasurat primele activitati agricole au fost : Orientul Apropiat,
Mesopotania, Valea si Delta Nilului etc.
• In Orientul Apropiat, Mesopotania si Egipt au aparut primele culturi de orz
si grau si a avut loc domesticirea unor animale.
• In America Centrala au fost cultivate pt prima oara porumbul si cartoful,
iar in Asia de Sud, orezul si soia.
• In prezent, exista mari diferentieri in ceea ce priveste practicile agricole si
modul de organizare a spatiului agricol in raport de nivelul de dezvoltare
economica a tarilor.
Principalele activitati agricole actuale

CULTURA PLANTELOR :
•a) Cultura cerealelor: Productiile principalelor cereale au crescut sensibil in
ultimii ani. Productia de grau a realizat evolutii spectaculoase, cu o crestere
foarte mare in ultimele decenii in cele doua tari suprapopulate, China si
India.
• Cultura orezului reprezinta un tip special de peisaj agricol, o forma
specifica de tehnologie agricola.

• Cultura porumbului cuprinde spatiile de latitudini medii si este destinata


unor utilizari industrial si alimentare complexe.
• b) Cultura cartofului, legumelor si leguminoaselor pentru boabe reprezinta
un grup aparte care cuprinde : cartoful, plantele tropicale asemanatoare,
legumele si leguminoasele pentru boabe.
• c) Cultura plantelor industriale: se grupeaza, de obicei, in plante pentru
ulei, plante pentru zahar si plante textile.
• d) Culturile permanente cuprind arbori cu utilizari multiple, vita-de-vie,
arbori si arbusti tropicali.
CRESTEREA ANIMALELOR
• Creşterea animalelor este unul din domeniile în care aptitudinile
fermierilor ce practică agricultura ecologcă sunt foarte importante şi
necesare. Există multe practici şi principii implicate în acest sistem, fiecare
fiind creată să ofere animalelor o viaţă confortabilă,fără stres, în
concordanţă cu nevoile lor naturale.
• Un concept important în creşterea animalelor este crearea unui
mediu corespunzător fiecărei specii. În cadrul acestui concept
sunt câteva practici comune care includ:
• Acces permanent la aer liber
• Păşunat corespunzător pentru satisfacerea nevoile nutriţionale şi de
comportament
• Interzicerea legării permanente sau a izolării animalelor
• Aşternut şi adăpost corespunzător
• Densitatea mică a animalelor pe suprafaţa de păşunat
• Eforturi pentru limitarea timpului de transport
• Un principiu ecologic general interzice de asemenea folosirea podelelor cu
grătar pentru odihna animalelor.
• Agricultura ecologică restricţionează tăierea sau scurtarea:
 Cozilor - la oi, porci etc.
 Ciocurilor - la găini, curcani etc.
 Coarnelor - la vite, oi etc
NR. DE ANIMALE PE ANI (IN MILIOANE)

Anul 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003 2001 1989

bovine 1,9 2,5 2,6 2,8 2,9 2,8 2,8 2,8 2,8 7,5

porcine - - 6,1 6,5 6,8 6,6 6,4 5,1 - -

ovine - - 8,8 8,4 7,6 7,6 7,4 7,4 - -

caprine - - 0,8 0,8 0,7 0,6 0,6 0,6 - -

cabaline - - 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 0,8 - -


 
Tipuri şi structuri teritoriale agricole

• Tipul de agricultură este rezultatul evoluţiei de lungă durată a unui ansamblu de factori
sociali, tehnici, economici şi culturali, ce evoluează de la o regiune la alta în condiţii
naturale determinate.
Structura teritorial-agricolă posedă un spaţiu cu o morfologie agrară caracteristică unui
anumit sistem de cultură, care se dezvoltă datorită factorilor naturali.
Relaţiile de producţie constituie elementul de bază în stabilirea tipologiei agrare.
Spaţiul agricol produce pentru a hrăni familia şi comunitatea locală, dar şi pentru vânzare.
• In funcţie de factorii tehnologici şi naturali, există două mari tipuri de
agricultură: tradiţională (de subzistenţă) şi modernă.

Factorii naturali (în special clima) determină, în funcţie de latitudine şi longitudine, tipuri
agricole diferite.
•  
Agricultura zonei reci depinde de
condiţiile climatice. Ea este puţin
eficientă şi produce numai pentru
hrana familiei şi a comunităţii.
Se practică păstoritul nomad. Pe
întinsele suprafeţe cu tundră din
nordul Asiei, Europei (Laponia) şi
Americii de Nord sunt crescuţi renii.
Cultura plantelor se face pe
suprafeţe se cultivă grâu, secară şi
orz de primăvară.
In partea europeană a Rusiei şi în
nordul Europei (Laponia), în cadrul
agriculturii specializate se practică
păstoritul subpolar. Pe timpul iernii,
animalele au asigurată baza furajeră,
lichidându-se în mare parte
nomadismul.
Agricultura zonelor
temperate cuprinde sisteme de
cultură foarte complexe (ex. cultura
cerealelor), combinate în multe
cazuri cu creşterea animalelor (tipul
mixt). în zonele temperate se disting
cele două tipuri mari de agricultură:
agricultura tradiţională şi agricultura
modernă (care domină),
evidenţiindu-se atât caracterul
extensiv, cât mai ales cel intensiv
(bine reprezentat).
Cele două tipuri de agricultură au mai
multe subtipuri:
• Subtipul în care predomină creşterea
animalelor
• Subtipul de cultură a cerealelor
• Policulturile
• Agricultura extensivă
• Agricultura intensivă
•Agricultura mediteraneană
Agricultura zonelor tropicale este
practicată între ecuator şi paralela
de 35° latitudine nordică şi sudică şi
concentrează 75% din populaţia
ocupată în agricultură. Se
caracterizează prin nivelul redus al
înzestrării tehnice, fertilitate redusă
şi fragilitatea solurilor. Sunt două
regiuni distincte în care se practică
agricultura: regiunile tropicale aride
şi regiunile tropicale umede.
a) Regiunile agricole tropicale
• Păstoritul nomad
• Agricultura bazată pe irigaţii
b) Regiunile agricole tropicale
• Agricultura itinerantă (migratorie)
• Agricultura cu plantaţii
• Practicile agricole şi evoluţia lor pe Glob
• Agricultura itinerantă
• • Păstoritul nomad
• • Agricultura extensivă
• • Agricultura intensivă se caracterizează prin:
-> mecanizare intensă (dotarea cu toate tipurile de maşini);
-> chimizare (administrarea de îngrăşăminte chimice);
-> Irigarea terenurilor (mai ales în zonele aride);
-> asanarea terenurilor mlăştinoase;
-> selecţionarea seminţelor (utilizarea seminţelor de mare productivitate).
Principalele regiuni agricole de pe Glob
1) Regiunea agricolă cu umiditate ridicată
Caracteristici:
• umiditatea se menţine tot timpul anului;
• oscilaţiile de temperatură sunt mici;
• solurile sunt fertile
2) Regiunea agricolă cu sezon ploios vara (subecuatorial, musonic)
Caracteristici:
• alternanţa unui anotimp ploios cu unul secetos;
• temperaturi ridicate tot timpul anului;
• soluri lateritice.
3) Regiunea agricolă subtropicală
- peisajul agrar subtropical
- peisaj agrar cu culturi de orez, porumb, mei

4) Regiunea agricolă tropical-uscată


Două tipuri de peisaje:
a) Peisajul oazelor, care cuprinde culturi de porumb, mei, orez, bumbac,
legume, dar şi pomi fructiferi (curmal şi plante citrice).
b) Peisajul câmpurilor irigate, unde culturile sunt aceleaşi ca şi în oaze; se
obţin în condiţii de irigaţii.
 
5) Regiunea agricolă specifică latitudinilor temperate
Trei tipuri de peisaje agrare:
a) Agricultura câmpurilor cultivate deschise
•b) Agricultura câmpurilor cultivate închise
•c) Peisajul pomi-viticol colinar

6) Regiunea agricolă subpolară


Ocupă suprafeţe restrânse, insulare. Este specifică mediului climatic
subpolar (ierni lungi, veri scurte). Se cultivă: cartofi, orz, secară şi se cresc
animale pe păşuni naturale (nordul Asiei, nordul Europei şi al Americii de
Nord, la latitudini cuprinse între 60°-70°).