RUPTURA DE MENISC

Ce este meniscul?

La nivelul genunchiului se întâlnesc trei oase: tibia, femurul și rotula. Meniscul este situat
între femur și tibie, fiind format dintr-un fibrocartilaj care asigură protecția cartilajului și are
rol în stabilizarea genunchiului și lubrifierea corespunzătoare a acestuia. Mai exact,
meniscul este un cartilaj care are rolul de a amortiza, stabiliza și de a proteja genunchiul.
Fiecare genunchi are cate două meniscuri: meniscul lateral și meniscul medial. Meniscul
lateral are forma literei „O”, iar meniscul medial are forma literei „C” și sunt atașate de tibie
prin coarnele anterioare și posterioare. Meniscul medial este mai puțin flexibil decât
meniscul lateral, motiv pentru care sunt mult mai frecvente rupturile la nivelul meniscului
medial.
Rupturile de menisc pot să apară din următoarele cauze:

• răsucirea forțată a genunchiului

• oprirea sau răsucirea bruscă a genunchiului
• mișcarea de torsiune, cu talpa fixată pe sol și cu flexarea parțială a genunchiului (în
cazul ridicării de greutăți sau la sportivii care practică tenis)
• pivotarea ciudată a genunchiului în timpul unei ridicări bruște de pe scaun sau dintr-o
poziție ghemuită
• înaintarea în vârstă, deoarece meniscul se uzează și poate fi lezat mai ușor
alte leziuni ale genunchiului, așa cum este cazul rupturii de ligament care se poate
produce concomitent cu ruptura de menisc
ATUNCI CÂND MENISCUL ESTE LEZAT, GENUNCHIUL DEVINE MULT MAI SENSIBIL LA PRESIUNE. LEZIUNILE MENISCULUI SUNT DE DOUĂ TIPURI ȘI POT FI CLASIFICATE ASTFEL:

LEZIUNI NETRAUMATICE – ODATĂ CU ÎNAINTAREA ÎN VÂRSTĂ, MENISCUL SE UZEAZĂ ȘI DEVINE MAI SUBȚIRE ȘI MAI FRAGIL. DIN ACEASTĂ CAUZĂ POT SĂ APARĂ RUPTURILE DE MENISC DEGENERATIVE, CAUZATE DE O SIMPLĂ PIVOTARE
INCORECTĂ A GENUNCHIULUI, LA RIDICAREA DE PE SCAUN. RUPTURA DE MENISC NU ESTE FRECVENTĂ ÎN RÂNDUL COPIILOR

LEZIUNI TRAUMATICE – ACESTEA POT SĂ APARĂ LA PERSOANELE CARE PRACTICĂ MULT SPORT (FOTBAL, TENIS, SCHI, RUGBY) ȘI ÎN CAZUL UNUI CONTACT DIRECT (TACKLING). ÎN ACEST CAZ, GENUNCHIUL ESTE SUPRASOLICITAT, IAR LEZIUNILE
POT SĂ APARĂ DIN CAUZA RIDICĂRII BRUȘTE DINTR-O POZIȚIE GHEMUITĂ.

RUPTURA MENISCULUI POATE AVEA DIFERITE FORME:

Cel mai comune simptome care apar în cazul unei rupturi de menisc sunt următoarele:

• durere la nivelul genunchiului

• inflamarea și umflarea genunchiului
• rigiditate și blocarea genunchiului
• dificultate la îndoirea și întinderea piciorului
• senzația de instabilitate a genunchiului

Când se produce ruptura de menisc, persoanele pot resimți un pocnet la nivelul genunchiului, dar își pot continua
activitatea în mod normal. Inițial, durerea poate să nu fie supărătoare, însă după două sau trei zile, genunchiul
începe să  se inflameze.
Dacă nu este tratată corespunzător, o porțiune din menisc se poate desprinde și se poate deplasa în articulație.
Astfel genunchiul se blochează, alunecă sau produce zgomote în timpul mersului. Durerea se intensifică, iar
mersul este îngreunat.
Pacienții care au suferit o ruptură de menisc trebuie să se prezinte la doctorul ortoped. Diagnosticarea rupturii
de menisc se stabilește prin următoarele metode:

examen clinic – palparea genunchiului și testarea durerii de genunchi resimțite de către pacient. Ulterior, se
execută câteva mișcări de genunchi pentru a stabili cu exactitate zona afectată, iar cele mai folosite teste sunt
testele McMurray și Apley. Doctorul ortoped îndoaie genunchiul pacientului, îl rotește și îl aduce în poziția
întins astfel încât să pună presiune pe menisc. Dacă această mișcare generează durere și genunchiul trosnește
la repetarea testului, înseamnă că există o ruptură de menisc.

teste imagistice – în urma examenului clinic efectuat de către medicul specialist pot fi efectuate radiografii
ale genunchiului și un RMN pentru a confirma diagnosticul rupturii de menisc. Radiografiile pot stabili dacă
există și alte cauze care produc durere la nivelul genunchiului, iar RMN-ul oferă o imagine mai clară asupra
țesuturilor moi și a articulației genunchiului.
Tipuri de tratament pentru ruptura de menisc

Tratamentul pentru ruptura de menisc este prescris de către

medicul ortoped și depinde de tipul rupturii, dimensiune și
localizare. Alți factori care se iau în considerare pentru tratarea
rupturii de menisc sunt vârsta pacientului și tipul de activitate
desfășurat.

O treime din zona externă a meniscului este puternic

vascularizată și este cunoscută sub denumirea de „zona roșie”.
Această zonă se poate vindeca de la sine, însă uneori este
necesară intervenția chirurgicală.
Tratamentul nechirurgical (conservator)
Dacă ruptura de menisc este de mici dimensiuni, iar simptomele nu persistă, este necesar doar un tratament
conservator, fara intervenție chirurgicală. Mai exact, acest tratament este cunoscut drept Protocolul RICE
(Rest, Ice, Compression, Elevation) și cuprinde:

rest (repaus) – trebuie luată o pauză de la activitatea care a cauzat leziunea meniscului. Medicul poate
recomanda folosirea unei cârje pentru a nu pune presiune pe genunchiul afectat.

ice (gheață) – aplicarea unei comprese cu gheață timp de 20 de minute, de câteva ori pe zi. Gheața nu trebuie
aplicată direct pe piele.

compression (compresie) – aplicarea unui bandaj elastic în jurul genunchiului pentru a preveni inflamarea
ulterioară.

elevation (ridicare) – în timp ce pacientul stă așezat pe spate pe durata repausului, genunchiul trebuie ridicat și
poziționat deasupra nivelului inimii pentru a reduce inflamarea.
Există și unele medicamente antiinflamatorii nesteroidiene care pot reduce durerea și inflamația de la nivelul
genunchiului. Acestea trebuie luate la recomandarea medicului ortoped.
Tratamentul chirurgical

Dacă leziunea meniscului este puternică, iar simptomele nu dispar după tratamentul conservator, este necesară
intervenția chirurgicală pentru vindecarea rupturii de menisc.
Aceasta este una dintre cele mai comune intervenții chirurgicale artroscopice. Presupune realizarea unei incizii de
aproximativ 1 cm și introducerea unei camere în miniatură. Cu această cameră doctorul ortoped poate vizualiza
clar interiorul genunchiului, în timp ce, printr-o altă incizie, introduce instrumentele artroscopice cu care va
efectua repararea sau excizia porțiunii de menisc rupt.
În funcție de gravitatea rupturii de menisc, tratamentul chirurgical poate include următoarele proceduri:

Sutura de menisc:
Având în vedere importanța majoră a meniscului în funcționalitatea genunchiului, acesta trebuie salvat prin
sutură, ori de câte ori este posibil. Cu cât ruptura de menisc este într-un stadiu incipient, cu atât șansele de
vindecare prin sutură sunt mai mari.
De asemenea, un rol important în vindecarea meniscului o are și zona în care se produce ruptura. Astfel,
rupturile în periferia meniscului (zona roșie, vascularizata) longitudinale au șanse mai mari de vindecare decât
cele din zona alba (nevascularizată) sau cele radiale.
Menisectomie
Aceasta poate fi parțială (îndepărtarea porțiunii rupte a meniscului), subtotală sau totală (îndepărtarea
întregului menisc). În cazul în care este afectat și unul dintre ligamentele încrucișate, este necesară și tratarea
ligamentului, astfel încât să fie prevenită posibila apariție a artrozei.
În cazul operației pentru repararea meniscului, perioada de recuperare este de aproximativ trei luni. În cazul
exciziei unei porțiuni din menisc, perioada de recuperare este de aproximativ patru săptămâni, în funcție de
mai mulți factori.

Implantul de menisc artificial si transplantul de menisc

În cazul în care o porțiune de menisc este îndepărtată și apar leziuni de cartilaj, porțiunea lipsă poate fi
înlocuită prin implant de menisc artificial. Pe de altă parte, atunci când are loc o meniscectomie subtotală sau
totală, cartilajul se uzează în timp. În această situație, meniscul poate fi înlocuit prin  transplant de menisc din
banca de țesuturi.

Pentru această operație, pacientul trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

• să aibă mai puțin de 55 de ani
• celelalte tratamente nu au putut să reducă durerea și tumefierea de la nivelul genunchiului
• nu există artroză la nivelul articulației genunchiului, ci doar leziuni locale
• nu există deviații de ax ale genunchilor (în interior sau în exterior)
• genunchiul are ligamentele stabile
Recuperarea după ruptura de menisc

După operația rupturii de menisc, medicul ortoped sau un kinetoterapeut vă poate recomanda efectuarea unui
set de exerciții pentru recuperare. Exercițiile trebuie efectuate în mod regulat pentru a reda mobilitatea
genunchiului și, ulterior, pentru tonifierea musculară.
În funcție de recomandările medicului ortoped, exercițiile pot fi efectuate acasă sau la un centru specializat de
recuperare. Perioada de recuperare și vindecare diferă în funcție de tipul leziunii și de tipul operației. Acestea
pot fi efectuate acasă sau mai bine la un centru specializat de recuperare. Perioada de recuperare și vindecare
diferă în funcție de tipul leziunii și de tipul operației.