AMIGDALITA ACUTĂ LA COPII

Hahuleac Augustin-Lilian
Grupa 1608
• Amigdalele apar în luna a treia de viaţă intrauterină şi sunt funcţional active până la saturaţia lor infecţioasă,
când îşi pierd funcţia de barieră împotriva infecţiilor, devenind ele însele focare de infecţie.

• Amigdalele palatine, sunt situate în peretele lateral al orofaringelui şi acoperite de un epiteliu scuamos
stratificat,

• Amigdala palatina şi-au luat numele după asemănarea lor cu un sâmbure de piersică sau forma de migdala
alungita. Au forma unui ovoid turtit, cu 1/3 din volum proeminent in lumenul faringian si 2/3 situat intravelic,
orientat oblic de sus în jos şi dinainte înapoi având culoarea roşiatică, de dimensiuni variabile.

• La adult o tonsilă normală măsoară intre 2,5 si 4 cm lungime, 1,5 cm lăţime şi 1 cm grosime. Cea mai mare
dezvoltare o are copilul, la vârsta de 5-6 ani, după care regresează treptat.
• Amigdalele palatine sunt formatiuni limfoide localizate la baza limbii cu rol in protectie imunitara, care
impreuna amigdalele faringiene, tubare si linguale formeaza inelul limfatic al lui Waldeyer.
• .
• Artera principală a amigdalelor este ramura tonsilara a
arterei faciale care intră în amigdala in apropiere de
polul inferior perforand muschiul constrictor superior
chiar deasupra muschiului stiloglos.

• Drenajul venos se produce prin vena para tonsilara şi,

de asemenea, vasele trec prin plexul faringian sau venă
faciala după perforarea muschiului constrictor superior.

• Inervatia amigdalei palatine este asigurata de nervul

glossopharyngeal care intersecteaza spatiul amigdalian
la polul inferior dupa ce a trecut de spatiul dintre
stiloglos si stilofaringian.
 Amigdalita Acuta
• Amigdalita acuta (angina acuta) reprezinta inflamatia amigdalelor palatine, care este
insotita frecvent si de inflamatia faringelui, astfel ca frecvent se utilizeaza termenul de
faringita acuta (care include toate inflamatiile de la nivelul gatului: faringite, amigdalite,
faringo-amigdalite).
• Aceasta afectiune este intalnita la copii dupa varsta de 1 an cu incidenta maxima intre 4-7
ani
Clasificarea clinica (aspectul):

Angina eritematoasa
 A. flegmonoasa
 A. pultacee (alba)
 A. Pseudomembranoasa
 A. ulceronecrotica
 A. fuzospiralara
 A. ulceroasa
 A. gangrenoasa
 Etiologie:
In circa 85% din cazuri etiologia este de origine virala in ordinea frecventei fiind implicate
Adenovirusurile tip 1, 2, 3, 5; virusurile parainfluenzae si influenzae, Coxsackie tip A,
Epstein – Barr, Herpes Simplex, rinovirusuri.
In 15% din cazuri agentul responsabil este streptococul β hemolitic din grupa A.
Un numar foarte redus de angine acute sunt cauzate de alte bacterii precum S. pneumoniae,
S. pyogenes, N. meningitidis, care se gasesc in mod normal in flora rinofaringiana, infectia
virala favorizind inmultirea si exacerbarea virulentei acestora.
Un numar mic de angine sunt neinfectioase, aparind in unele hemopatii malign (leucemii acute,
agranulocitoza), tulburari metabolice severe (uremie) sau sunt produse de unele substante
toxice (Hg, Bi). Flora oportunista orala suprainfecteaza de obicei aceste angine.
Sursa de infectie este bolnavul precum si purtatorul compensat sau cel sanatos. Calea de
transmitere fiind cea aeriana prin picaturi ce contin secretii respiratorii si germeni
 Tabloul clinic
De obicei,anginele virale au o simptomatologie mai moderata decat anginele
bacteriene.

Semnele si simptomele amigdalitei

Semnele si simptomele amigdalitei virale: bacteriene
• -debut insidios, lent, • debut brusc,
-febra mica, -stare generala alterata,
-stare generala buna in general, -febra mare cu frison si transpiratii,
-dureri in gat de intensitate scazuta, -dureri intense in gat,
-dureri la inghitire,
-senzatia de uscaciune in gat,
-cefalee,
-ganglionii de la baza gatului nedurerosi, -ganglioni durerosi,
-eritem mai discret, -eritem intens,
-fara puroi in gat. -depozite de puroi.
 Investigatii
 de angina acuta se pune pe baza datelor epidimiologice si
semnelor clinice generale si locale.
Diferentierea anginelor bacteriene de cele virale necesita:
Examenul bacteriologic cu evidentierea agentului etiologic pe
frotiuri si in culturi din exudatul faringian
Teste pentru identificarea rapida a Ag streptococice prin reactii
de latex – aglutinare, enzimo – fluorescenta, enzimo – imunologica
AGS, RFA
Titrul ASLO, examene virusologice si serologice specifice
Diagnosticul diferential

 mononucleoza infectioasa

 herpangina

 angina difterica
 Complicatii

• Formele de angina virala dau foarte rar complicatii.

• Mai des se complica anginele streptococice:
1. complicatii precoce supurative ca otita medie, sinuzita, mastoidita,
• limfadenita supurata, abces periamigdalian, abces retrofaringian, infectii
• ale cailor respiratorii inferioare;
2. complicatii tardive, dupa 2 – 3 saptamini ca glomerulonefrita
• acuta difuza.
 Tratamentul

• Anginele provocate de virusuri nu necesita tratament cu antibiotice, ci numai combaterea

simptomelor (febrei, tusei si agitatiei). Astfel ca tratament local: comprese calde in jurul
gatului, gargarisme cu substante dezinfectante sau administrarea substantelor moderne
sub forma de spray-uri sau bomboane – la copiii mai mari (Faringosept, Fenosept etc.).
Tratamentul general este simptomatic: repaus in casa pe durata febrei si inca 2 zile dupa;
pe durata febrei, mai ales daca acuza dureri de gat si refuza sa manance, principala
preocupare trebuie sa fie hidratarea adecvata: i se vor da copilului lichide caldute nu
fierbinti, in cantitati mici si repetate (ceaiuri de plante indulcite cu zahar, compoturi, apa
simpla, sucuri de fructe, supe, ciorbe, lapte, iaurt); febra se combate cu  preparate pe
baza de Paracetamol, supozitoare sau sirop (de exemplu Nurofen sirop).