Sunteți pe pagina 1din 33

Afecțiunile traumatice ale mucoasei

cavității bucale. Clinica. Diagnostic


diferențial. Tratament.
Leucoplazia. Tabloul clinic, diagnostic
pozitiv și diferențial. Tratament.

A EFECTUAT: JOIAN CRISTIAN S1603


Este stiut ca mucoasa cavitatii bucale contacteaza nemijlocit cu mediul
inconjurator,din care cauza alimentatia,interventiile stomatologice
,periajuldentar,etc.pot provoca diferite traume.

Excitantii,ce actioneaza asupra cavitati bucale,pot avea caracter


Mecanic
Fizic
Chimic
Termic
I. Leziuni mecanice a
mucoasei bucale.
Leziunile mecanice ale mucoasei bucale
În funcţie de durata şi modul acţiunii factorului traumatizant pot
fi
-acute
-cronice,
Traumele mucoasei bucale pot fi produse:
în timpul alimentării (prin muşcarea limbii, obrazului)
Traumarea cronică cu margini ascuţite ale rădăcinilor dentare, cu
obturaţii sau construcţii protetice uzate, defectate în timpul
intervenţiilor stomatologice (piesă, disc, freză, sonda etc.) Apar
în urma acţiunii rapide şi nedozate a factorului traumatizant cu
caracter intens şi puternic. Ca urmare, apare o plagă - leziune
superficiala sau mai profundă, hematom, hemoragii.
 Leziunile mecanice cronice
Etiologie. Factori traumatici pot fi:
-marginile ascuţite ale dinţilor
-dinţii cariaţi
-rădăcinile dentare
-proteze dentare prost confecţionate sau prost ajustate,
vechi
-lipsa punctului de contact interdentar
-deprinderi vicioase
-patologia ocluzivă
-tartrul dentar
-protezele mobilizabile, croşet etc.
Tabloul clinic şi evoluţia leziunilor mecanice:
Tabloul clinic şi evoluţia leziunilor depind în mare măsură de caracterul factorului
traumatizant, localizarea sectorului traumat pe mucoasă şi vârsta pacientului.
Acest tip de leziune poate fi întâlnit mai frecvent la persoanele de vârstă înaintată,
ca urmare a particularităţilor anatomo-fiziologice individuale şi a capacităţilor
scăzute de regenerare tisulară. În aşa cazuri inflamaţia mucoasei cavităţii bucale
apare pe neobservate, modificările traumatice timp îndelungat nu provoacă dureri,
însă pot apărea senzaţii de discomfort, edem, hiperemie.
Înlăturarea factorului traumatizant (protezei) conduce rapid la lichidarea
procesului inflamator.
Dacă nu se vor efectua măsuri terapeutice, pe fundalul inflamaţiei cronice apar
ulcere sau sectoare hipertrofiate, care cu timpul se pot maligniza.
Hematom al buzei Erozie a buzei superioare
superioare în caz de traumă în caz de traumă acută.
acută.
Ulcerul decubital (traumatic) al mucoasei bucale.
Se localizează pe un sector mic, limitat, pe locul acţiunii traumatice (croşetul
protezei acrilice, marginea ascuţită a dintelui cariat, marginea ascuţită a
rădăcinii dentare), care traumează permanent mucoasa în timpul vorbirii,
alimentaţiei etc.
Ulcerul, mai frecvent solitar, este dureros la acţiunea diferitor excitanţi, poate
avea formă, mărime şi profunzime diferită, care depinde de caracterul, durata
acţiunii factorului traumatic.
Ţesuturile din jurul ulcerului sunt hiperemiate, ulcerul este dureros la palpare,
iar planşeul lui este acoperit cu depuneri necrotice (detritus tisular).
Ulcer traumatic
Diagnosticul diferenţial a ulcerului traumatic se
face cu:
-ulceraţiile canceroase
-ulcere tuberculoase
-ulcere sifilitice
-ulcere trofice
-ulcerul necrotic Vincent.
Tratament local:
-Înlăturarea factorului traumatizant,
-anestezice în timpul alimentării
-fermenţi proteolitici în cazul prezenţei
necrozei tisulare
- aplicaţii cu substanţe antiseptice
-substanţe keratoplastice
-punerea la evidenţă de dispensar
-Controlul se face peste 2 săptămâni după
înlăturarea cauzei. Dacă epitelizarea nu a avut
loc, se face biopsia.
 
II. Leziunile chimice ale
mucoasei bucale
Leziunile chimice ale mucoasei bucale. Aceste leziuni apar în urma acţiunii unor
substanţe chimice asupra mucoasei cavității bucale.
Clasificarea : -acute
-cronice.
Substanțele chimice sunt variate:
-substanțe utilizate cu scop de suicid (acizi, baze).
-substanţe chimice utilizate la uzine, fabrici
-substanţe chimice din cabinetul stomatologic (acizi, fenol, formalină, rezorcină,
vagotil, alcool etilic, acid acetilsalicilic, acid arsenic, hipclorit de Na,
paraformaldehid etc.
Acizii provoacă combustii cu necroză de tip coagulant, acoperite cu pelicule de
culoare albă-gri sau galbenă, pe fundalul unei hiperemii pronunţate a mucoasa
bucală.
Bazele provoacă combustii cu necroză colicvaţională a ţesuturilor, care capătă un
aspect de peltea.
În practica stomatologică se depistează mai frecvent traume chimice produse de
arsen, rezorcină-formalină, vagotil, peroxidul de hidrogen de 4-6 %, dentin pastă.
Tratament
Dacă combustiile sunt recente, atunci se recurge la irigări abundente cu apă (sau cu
substanţe antagoniste din punct de vedere chimic: acizi cu baze şi invers).
Combustiile produse de acizi se prelucrează cu soluţii alcaline (apă cu săpun,
bicarbonat de sodiu, soluţie de amoniac de 0,1% - 15 picături la un pahar cu apă).
Bazele se neutralizează cu soluţii slabe (0,5-1,0%) de acid citric, acid ; clorhidric
(o linguriţă soluţie de 0,1% la un pahar cu apă). Nitratul de argint se neutralizează
cu sol. de 2,0-3,0% clorură de sodiu, sol. Lugol. Combustiile provocate de pasta
arsenicală se neutralizează cu peroxid de hidrogen, tinctură de iod de 3,0%, sol.
Lugol.
Trauma chimică cu necroza în
regiunea limbii produsă de
rezorcin-formalină.
Stomatita nicotinică

Stomatita nicotinică reprezintă o inflamaţie cronică a mucoasei bucale, care se


întîlneşte foarte des la fumători.
Etiologia
Cauză a stomatitei nicotinice este considerată excitaţia termică cu fumul de la
ţigară şi chimică cu compuşii tutunului care au acţiune cancerogenă.
Clinica.
Eritemul difuz al mucoasei bucale, îndeosebi al palatului dur, care se alternează
cu sectoare albicioase keratinizate cu puncte roşii - ducturile glandelor salivare
mici.
în funcţie de gradul de keratinizare, pe mucoasa bucală pot fi observate ragade,
adîncituri, neregularităţi, plici.
Stomatita
nicotinică.
Schimbări pe
palatul dur
Diagnosticul diferenţial al stomatitei nicotinice se face cu:
-Keratoza fricţională (traumă mecanică uşoară)
-Leucoplazia
-Candidoza
-Lichenul roşu plan
Tratament
-Interzicerea fumatului, după care stomatita nicotinică dispare timp de 4-8
săptămâni.
-Orice afectare - keratinizare de culoare albă, care nu dispare timp de 1-2
luni, trebuie supusă biopsiei, pentru excluderea cancerului sau a patologi­ei
precanceroase.
-Această patologie este supusă dispensarizării fiecare jumătate de an.
III. Leziunile fizice ale
mucoasei cavității bucale.
Leziunile fizice pot apărea ca
rezultat al acţiunii diferitor
factori:
• termici (rece, fierbinte)
• curentului electric
• radiaţiilor ionizante
Combustiile cu lichide fierbinţi provoacă dureri
puternice, preponderent în timpul mesei, mucoasa
devenind rugoasă, albicioasă, pot apărea vezicule,
maceraţii şi ulceraţii cu simptome şi consecinţe.
Tratamentul va fi simptomatic:
• anestezice
• antiseptice
• antiinflamatoare
• mucilaginoase
• keratoplastice
Trauma electrică a mucoasei bucale.
Apare în urma acţiunii curentului electric asupra mucoasei bucale: galvanizare,
electroforeză, procese de galvanism în cavitateabucală. Combustia apărută ca
rezultat al tratamentului stomatologic poartă forma electrodului, mucoasa are o
culoare albă-gri, ţesuturile înconjurătoare sunt hiperemiate, dureroase, ganglionii
limfatici regionali pot fi măriţi şi dureroşi la palpare.
Tratamentul va fi simptomatic, în funcţie de gravitatea tabloului clinic.
Galvanismul şi galvanoza mucoasei bucale
Prezintă o senzaţie neplăcută în CB, ce apare ca rezultat al acţiunii microcurenţilor
galvanici (cauzaţi de prezenţa în cavitatea bucală a diferitor metale). Curenţilor
galvanici li se atribuie un rol important în apariţia lichenului roşu plan, leucoplaziei,
alergiilor şi altor afecţiuni.
Galvanism se numeşte apariţia curenţilor galvanici ca urmare a diferenţei de potenţial a
metalelor din cavitatea bucală la purtătorii protezelor metalice şi a obturaţiilor din
amalgame, dar fară simptome subiective şi obiective în cavitatea bucală. Prezenţa
curenţilor galvanici poate fi determinată cu galva- nometrul.
Galvanoza reprezintă o stare patologică atât locală, cât şi generală ce apare în urma
interacţiunii în cavitatea bucală a diferitor metale. Procesele electrochimice ce apar
amplifică fenomenele de coroziune ale metalelor, care eliberează ioni metalici în
lichidul bucal, dând astfel naştere curenţilor galva­nici.
Factorii etiologici activi sunt:
•diferenţa de potenţial a diferitor metale
•apariţia sectoarelor anodice şi catodice ce migrează pe suprafaţa protezei sau
obturaţiei metalice, acumulând sarcini electrice
•procesele electrochimice, ce intensifică procesele de coroziune a metalelor
•mediul acid, care accelerează procesele electrochimice
•saliva, ce exercită rolul de electrolit.
Tablou clinic. Acuze locale — gust metalic, senzaţii de arsură, înţepături, dureri
în limbă, buze, obraji, xerostomie sau hipersalie, aciditate în cavitatea bucală.
Această stare se agravează în cazul gastritei hiperacide
Acuzele generale - cefalee, indispoziţie, excitabilitate crescută, slăbiciuni
Aceste simptome Sunt mai pronunţate dimineaţa.
Diagnostic:
Pentru stabilirea diagnosticului de galvanoză sunt necesare următoarele 5 condiţii:
• gust metalic.
• simptome pronunţate, preponderent dimineaţa.
• înregistrarea diferenţei de potenţial (10 μA se consideră ca normă
convenţională).
• prezenţa în cavitatea bucală a cel puţin două metale diferite.
• ameliorarea stării locale şi generale după înlăturarea protezelor.
Tratament:
Înlăturarea cauzei (protezelor şi obturaţiilor metalice.
substanţe anestezice, antiseptice (propolis, eliminator, pătlagină)
substanţe keratoplastice (solcoseril, hipozol-N, erbisol, vinilin) în cazul
descuamărilor, eroziunilor.
Leucoplazia mucoasei bucale
Leucoplazia este o leziune cronică a mucoasei buzelor şi a cavităţii bucale,
caracterizată printr-o keratoză pronunţată a epiteliului. Poate fi atribuită la grupul
de afecţiuni facultativ precanceroase. De aceea, medicul stomatolog este dator să
cunoască simptomatologia lor, să poată efectua un diagnostic diferenţial şi să
poată trata leucoplazia.
Această boală se identifică mai frecvent la fumători, la alcoolici după vârsta de 40
ani şi vizează doar mucoasele. în cavitatea bucală, leucoplazia afectează doar
mucoasele ce se supun acţiunii mecanice.
Etiologie.
Factori traumatizanţi locali (dinţi cariaţi cu margini ascuţite, proteze dentare
necorespunzătoare, croşete, rădăcini dentare etc.):
•fumatul (acţiune termică şi chimică asupra mucoasei bucale) atît la
fumătorii activi, cât şi la cei pasivi
•diferenţa de temperatură (rece - fierbinte), alimente picante
•curenţii galvanici
•factori nocivi profesionali (instrumente muzicale de suflat, vopsele, lacuri,
răşini, benzen, formol etc.).
Tablou clinic. Leziunea elementară este placa hiperkeratozică, omogenă. Se
localizează pe mucoasa sectorului anterior al cavității bucale - buza inferioară,
mucoasa comisurilor labiale, pe mucoasa obrajilor - linia angrenării dinţilor, limba şi
palatul dur. Leucoplazia afectează mucoasa de regulă simetric.
- În funcţie de localizarea procesului, placa hiperkeratozică poate avea diferite forme:
•pe buza inferioară - pată neregulată de culoarea albă-gălbuie
•pe mucoasa comisurilor labiale - triunghi cu vârful îndreptat retro- molar
•pe palatul dur - pată în formă de potcoavă de-a lungul apofizei alveolare
•se mai localizează în jurul orificiilor glandelor salivare - ducturile sunt inflamate,
hiperemiate, dar deschise, această formă se numeşte leucoplazia Tapeiner sau
leucoplazia fumătorilor.
Leucoplazia proeminentă a Leucoplazia Tapeiner sau
mucoasei pe suprafața limbii. leucoplazia fumătorilor.
Leucoplazia mucoasei
obrazului.
Diagnosticul diferenţial a bolii actinice se face cu
următoarele afecţiuni:
•lichenul roşu plan
•lupusul eritematos
•sifilidele papuloase
•HlV-infecţia
•candidoza hiperplastică
•limba geografică.
Tratamentul
• Se recomandă abandonul fumatului, consumului de alcool, acceptarea
intervenţiilor stomatologice necesare pentru tratament de pacient
•Înlăturarea tuturor factorilor excitanţi
•În caz de necesitate, şlefuirea selectivă a dinţilor
•Corecţia protezelor
•Protezarea raţională
•Asanarea cavităţii bucale
•Lichidarea galvanozei
•Aplicaţii topice keratoplastice, dar şi keratolitice
În cazul formelor keratotice, se aplică preparate keratolitice (sol. De 3-5-10% de
acid salicilic, benzotef , tiotef, fluorbenzotef sub formă de aplicaţii sau
electroforeză).
În cazul formelor verucoase şi eroziv-ulceroase, se aplică tratamentul stomatitei
ulcero-necrotice, după care se recurge la măsuri chirurgicale, crioterapie.
În cazul malignizării, tratamentul se efectuează în instituţii medicale cu profil
oncologic.
Dispensarizarea: controale medicale de 4-5 ori pe an.
Va multumesc pentru atenție!