Moldova în perioada anilor 1812-

1859. Instaurarea Regulamentului

Organic.
Sld cl3 Fus Alexandru
Cp 1 pl 13
Regulamentul organic:

 Regulamentul organic a fost prima lege organică cvasi-constituțională în Principatele Dunărene, deci în Țara
Românească și Moldova. A fost promulgată în 1831-1832 de către autoritățile imperiale rusești și a rămas
valabilă până în anul 1858. Conservator în esență, documentul a inițiat totuși o perioadă de reforme, care au
pus baza occidentalizării societății locale. Regulamentul a confirmat parțial guvernarea tradițională
Regulamentul a oferit celor două principate primul lor sistem comun de guvernare. Regulamentul organic a
fost adoptat în două versiuni similare (diferențele erau legate doar de buget și restricțiile privind forțele
militare) la 13 iulie 1831 în Țara Românească și 13 ianuarie 1832 în Moldova. Ratificarea de către sultanul
Mahmud al II-lea nu a fost cerută de către Kiseleff.
Seria de schimbari:

 În perioada rfegulamentului Organic, cele două state au intrat într-o serie de schimbări profunde de ordin
social, politic și cultural. În ciuda sub-reprezentării pe plan politic, clasa de mijloc a profitat de pe urma
dezvoltării comerțului. Sub o continuă competiție din partea sudiților, asocierile tradiținale (bresle sau
isnafuri) au decăzut, ducând la un mediu mai competitiv, mai apropiat de capitalism. Dezvoltarea urbană a
avut loc foarte repede: per total populația urbană s-a dublat până în 1850. Pentru Iași, capitala Moldovei,
estimările arată o creștere de la 60.000 locuitori, în 1831, la 70.000 locuitori, în 1851, în timp ce altele arată
apoi o descreștere la aprox. 65.000 locuitori, în 1859. Portul moldovean Galați, s-a dezvoltat din comerțul cu
grâu, devenind oraș tot mai prosper.
Paturile sociale:

 Regulamentul împărțea țăranii în trei categorii, în funcție de avere: fruntașii, care, prin definiție, aveau 4
animale mari și una sau mai multe vaci (puteau folosi aproximativ 4 hectare de pășune); mijlocașii — două
animale mari și o vacă (aproximativ 2 hectare) și codașii — oameni ce nu aveau avere, și nu puteau folosi
pășunile. Aceste procese au dus la o industrializare minimă (deși manufacturile au fost pentru prima oară
construite în perioada fanariotă): cea mai mare parte a veniturilor proveneau de la o agricultură foarte
productivă bazată pe munca țăranilor, iar ele erau apoi reinvestite tot în producția agricolă.
Noii Hospodari:

 În 1834, în pofida condițiilor redactate în actele fondatoare, Imperiul Țarist și cel Otoman au căzut de acord
să numească primii doi hospodari (și nu să organizeze alegeri, așa cum se stabilise în prealabil). În felul
acesta cele două puteri sperau că viitorii domnitori vor implementa reformele într-un ritm moderat și că vor
câștiga loialitatea acestora împotriva opoziției boierilor conservatori. Cei aleși au fost Alexandru al II-lea
Ghica (fratele vitreg al domnului precedent, Grigore al IV-lea) ca domnitor al Țării Românești și Mihail
Sturdza (văr îndepărtat al lui Ioniță Sandu Sturdza) ca domnitor al Moldovei. Cele două domnii (numite în
general domnii regulamentare), supravegheate atent de consulul rus și de o seamă de consilieri pe probleme
tehnice, s-au confruntat foarte curând cu o opoziție unită și foarte activă în cadrul Adunărilor Naționale din
cele două principate.
Concluzie:

 Aceste procese au dus la o industrializare minimă (deși manufacturile au fost pentru prima oară construite în
perioada fanariotă): cea mai mare parte a veniturilor proveneau de la o agricultură foarte productivă bazată
pe munca țăranilor, iar ele erau apoi reinvestite tot în producția agricolă. În paralel, s-au intensificat
conflictele între cei care lucrau pământul și proprietari: după o creștere în numărul de procese implicând
arendașii și o scădere a calității lucrărilor efectuate ca zile de muncă obligatorii, rezistența, inspirată de
exemplele lui Tudor Vladimirescu și a altor diferiți haiduci, s-a transformat în sabotaj și uneori în
violență.Un incident mai important a avut loc în 1831, când aproximativ 60.000 de țărani au protestat
împotriva criteriilor de recrutare planificate; trupele rusești trimise pentru a potoli revolta au ucis
aproximativ 300 de oameni.