PROTOZOARELE

Șef Lucrări Emilia Ciocoiu

 CARACTERE GENERALE:
•Protozoarele (gr. protos – primul, zoon – animal) sunt microorganisme
unicelulare, variate ca formă și mărime (de 1µm la 2000µm).
•Formează un grup heterogen cu organizare celulară tipic eucariotă (cu specific de
organizare celulară animală).
•La unele protozoare în celulă se găsesc 2 (doi) nuclei (ciliate).
•Nucleu mare (macronucleul) dirijază activitatea vegetativă a celulei, iar
micronucleul (nucelul mic) are rol mai important în fenomenele înmulțitii
sexuate.
DESCRIERE:
• La multe protozoare există o capsulă sau o căsuță prevăzută cu deschideri.
• Organitele care servesc la deplasare sunt pseudopodele, cilii și flagelii.
• Cu ajutorul pseudopodelor protozoarele se deplasează pe substrat solid, iar cu ajutorul flagelilor și
cililor în mediu lichid.
 HRANĂ
• Protozoarele nude (amoebele) își iau hrana prin înglobare, înconjurând-o cu extensiuni
plasmatice (pseudopodele).
• Protozoarele cu membrana mai groasă, prevazută cu cili si flageli își iau hrana prin invaginări de
diferite forme (citostom, respectiv citofaringe).
• Digestia hranei solide înglobate se face în vacuolele digestive. Hrana lichidă este absorbită
osmotic.
• Unele dintre protozoare se hrănesc cu animale (holozoic) și au de regulă corpul incolor, iar altele
cu plante (holofitic) și conțin pigmenți (sunt colorate).
• În sol se întâlnesc mai ales protozoare cu nutriție holozoică.
• Cele mai multe protozoare sunt holozoice, ele ingerând materie organică complexă, reprezentată
în special prin bacterii, alge sau chiar alte protozoare.
• Protozoarele depun în corpul lor diverse substanțe de rezervă sub formă de glicogen, proteine și
lipide.
 ÎNMULȚIREA:
• La toate protozoarele se constată o excitabilitate tactilă, termică și luminoasă.
• La unele protozoare au fost puse în evidență prezența organitelor de atac și de apărare.

• Aprovizionarea cu oxigen se face pe calea difuziunii pe toată

suprafața corpului prin membrana plasmatică
semipermeabilă.
• Înmulțirea protozoarelor se poate realiza prin diviziune
directă (sciziparitate).
• La unele amoebe (Testacea), foarte răspândite la sol, se
observă și o înmugurire.
• Înmulțirea sexuată se realizează prin contopirea unor gameți
specifici. Testacea
 MEDIU DE VIAȚĂ:
• În condiții nefavorabile de viață apar chistii ca forme de rezistență (mai ales în condiții de sol).
Umiditatea este o condiție favorabilă dezvoltării majorității protozoarelor, iar uscăciunea determină
închistarea lor.
• Valorile de temperatură optime pentru creștere și dezvoltare sunt cuprinse între 19-25°C, iar valorile
de pH între 3,5-9,0.

ÎNCADRARE SISTEMATICĂ:
• În actualul sistem de clasificare protozoarele sunt încadrate în Domeniul Eucarya și diviziunile:
Flagellata, Rhizopoda și Ciliata.
DIVIZIUNEA FLAGELLATA
• Din diviziunea Flagellata mai importante sunt cele edafice cu dimensiuni de 20-50 µm și foarte bine
adapabile condițiilor de sol.
• Din cauza uscăciunii unele specii își pot pierde flagelii și se pot deplasa pe stratul solid printr-o
mișcare de curgere (târâre) caracteristică rizopodelor.
• Cele mai importante genuri sunt:
 Allantion
 Allas
 Bodo

Bodo
DIVIZIUNEA RHIZOPODA
• Din diviziunea Rhizopoda fac parte protozoarele care au corpul celular nud, cu o formă instabilă.
• Ele emit pseudopode temporare, care le servesc atât pentru deplasare, cât și pentru înglobarea
hranei.
• Se înmulțesc prin diviziune directă sau pe cale gametică.
• Formează chiști.
• Se hrănesc cu particule de substanță organică vegetală sau animală din sol sau cu alte
microorganisme vii (bacterii, alge, protozoare, spori de ciuperci), pe care le înglobează cu
pseudopodele și apoi de digeră.
• Cele mai importante genuri sunt:
 Amoeba
 Dinamoeba
 Euglypha
 Geococcus

Amoeba Euglypha Geococcus

 DIVIZIUNEA CILIATA
• În diviziunea Ciliata sunt incluse protozoarele care prezintă pe suprafața corpului cili (infuzorii).
Ciliatele sunt foarte răspândite în sol.
• Organitele de deplasare (cilii), care acoperă parțial sau total suprafața corpului, sunt scurte prelungiri
cu dispoziție rară sau compactă. Ciliatele prezintă cel puțin doi nuclei diferiți atât morfologic, cât și
funcțional.
• La ciliatele care se dezvoltă în sol, membrana plasmatică este elastică, ceea ce ușurează deplasarea
printre agregatele din sol.
• Se înmulțesc asexuat, prin diviziune directă (sciziparitate) sau prin înmugurire.
• În condiții nefavorabile formează chiști.
• Ciliatele se hrănesc cu substanțe humice, bacterii, ciuperci, alge, alte protozoare și substanțe organice.
• În sol sunt bine reprezentate prin genurile:
 Acineria
 Amphibotrella
 Paramecium

Acineria Paramecium Secțiune Paramecium

• Protozoarele sunt permanente la suprafața solurilot umede (pe cca. 15 cm) și uneori densitatea lor
ajunge la 300.000 la 1 gr/sol.
• Au rol important în menținerea echilibrului biologic în habitatele în care trăiesc, fiind adevărați
sanitari ai acestora.
• Uneori pot consuma un număr impresionant de bacterii (1 protozoar 30.000-40.000 celule bacteriene
pe zi), fapt care explică numărul lor mare în condițiile în care și populațiile bacteriene sunt
numeroase (în special din genurile Agrobacterium, Bacillus, Enterobacter, Escherichia, Micrococcus și
Pseudomonas).
REFERINȚE
• Ciocoiu E., Manole M., Geamăn I., “Microbiologie”, Ed. Printech, 2011
• https://videohive.net/item/testacea-arcella-amoeba-under-a-microscope-usually-found-in-fresh-w
ater-and-mosses/28540885
nistornicoletabiologie.blogspot.com/2014/09/structura-si-functiile-fundamentale-ale.html
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Protozoar
• https://en.wikipedia.org/wiki/Bodo_saltans
• https://www.britannica.com/science/amoeba-order
• https://en.wikipedia.org/wiki/Euglypha
• https://rsscience.com/the-structure-of-paramecium-cell/