PULPA DENTARĂ

ORADEA, 2014
Pulpa dentară este un
țesut conjunctiv bine
vascularizat și inervat La nivelul apexului
situat în camera pulpară prin orificiile dentare
și canalele radiculare. comunică cu țesutul
conjunciv periodontal.
Are origine
mezenchimală,
dezvoltându-se din
papila mugurelui
gustativ
Funcțiile pulpei dentare

Pulpa are patru functii:

●formarea dentinei
●nutritia dentinei
●inervația dintelui
●apărarea dintelui
 • Din punct de vedere topografic
si morfologic prezintă trei zone:
-pupla coronară
-pulpa radiculară
-pulpa apicală

Pulpa coronară Pulpa radiculară

• Structura histologică a pulpei

Pulpa dentară este formată

dintr-un țesut conjunctiv
tânăr,alcătuit din:
-substanță fundamentală
-fibre
-celule
• La nivelul pulpei dentare se
delimitează 3 zone
-zona odontoblastelor, situată la
periferia pulpei
-zona subodontoblastică Weil, mai
bine reprezentată la nivelul pulpei
coronare
-zona bogată celular, cu număr mare
de celule, mai bine reprezentată la
nivelul coroanei
-zona centrală a pulpei dentare
caracterizată prin prezența vaselor
și nervilor 1/O = zona odontoblastică;
2/CF = zona acelulară Weil
(stratul subodontoblastic);
3/CR = zona bogat celulară;
4/M = miezul pulpei
 Substanță
fundamentală

• Substanța fundamentală
este abundentă în pulpa
tânără.Aceasta este
hialină,
gelationoasă,transparentă
și slab colorabilă cu Glicozaminoglicani
coloranți bazici. Este
bogată în
glicozaminoglicani,
proteoglicani, glicoproteine
și apă
• Fibrele sunt reprezentate de fibre
reticulinice. Cu vârsta ele devin
mai numeroase și sunt înlocuite
de fibre colagene, care sunt mai
bine reprezentate în pulpa
apicală. În pulpa adultă fibrele
sunt în principal de colagen de
tip I și III.
• La periferia pulpei fibrele sunt
mai abundente și formează
stratul fibrelor Korff. Acestea sunt
situate printre odontoblaste și se
continuă apoi în dentină
• La nivelul pulpei există și fibre de
oxitalan, care sunt fibre elastice
de tip special
Celulele prezente în
pulpa dentară sunt:
-odontoblastele
-fibroblastele
-celulele mezenchimale
-macrofagele
-celule sanguine
• Fibroblastele sunt cele
mai numeroase celule din
pulpa dentară. Au formă
neregulată cu numeroase
prelungiri care se unesc
și formează o rețea cu
ochiuri înguste în pulpa
tânără și mai largi în
pulpa bătrână, unde
numărul lor scade. În
ochiurile rețelei se găsesc
limfocite, histiocite,
plasmocite, granuocite.
• Fibroblastele sunt mai
numeroase în centrul
pulpei coronare unde
formează zona bogată.
La periferia pulpei
dentare sunt mai rare și
mai mari. Prelungirile lor
formează împreună cu
cele ale odontoblastelor
cu care se
anastomozează, o rețea
numită stratul
subodontoblastic Weil.
• Rolul fibroblastelor
este de a forma și
menține substanța
fundamentală și
substanța fibrilară a
pulpei dentare
 Macrofagele

• Sunt localizate mai ales în

centrul pulpei dentare în
vecinatatea vaselor dentare.
• Conține un număr mare de
lizozomi.
• Rolul lor este de a îndeparta
celulele degradate.
 Celulele mezenchimale
• Sunt celulele din care se dezvoltă
componentele pulpei dentare.
• Din ele de diferențiază odontoblastele
și fibrioblastele.
• Sunt celule mici, stelate, cu prelungiri.
• Au nucleu mare situat central și
citoplasmă bazofilă.
• Se întâlnesc în
centrul pulpei
dentare, în zona
bogată, în apropierea
vaselor sanguine.
• Numărul lor scade în
pulpa dentară matură,
determinând
scăderea potențialului
regenerator al pulpei.
 Celulele sanguine
• Celulele sanguine migrate sunt
reprezentate de frecvente limfocite T,
rare limfocite B iar plasmocitele,
hematiile și granulocitele sunt situate
difuz în pulpa dentară.
 Odontoblastele
• Numite și dentinoblaste,
sunt celule situate la
periferia dentinei și
specializate în formarea
dentinei.
• Aspectul și numărul lor
diferă în raport cu
topografia, vârsta și
stadiul funcțional de
secreție.
• Inițial odontoblastele au formă cilindrica și
dispuse pe un singur rand.
• Pe masură ce depun dentină iar pulpa se
retractă prin micșorarea camerei pulpare,
devin mai mici iar la nivelul coroanei se
dispun pe mai multe rânduri.
• La nivelul rădăcinii sunt mai mici, se dispun
pe un singur rând, sunt foarte dese și au
nucleu picnotic.
• În apropierea apexului
odontoblastele devin
celule conjunctive mici.
• La nivelul coroanei
odontoblastele sunt
mai mari decât la nivelul
rădăcinii.
Fotomicrografii de putere
medie de la pulpa umană
arătând dentina (D),
predentina (P), stratul
odontoblastic (O), zona
acelulară (CF), zona
bogat- celulară (CR),
pulpa centrală (CP). B.
Regiune similară cu cea
din A. Zona acelulară (CF)
conţine un număr mare de
mici nervi şi capilare care
nu sunt vizibile la această
mărire. Zona bogat-
celulară nu are mari
concentrări celulare dar
conţine mai multe celule
decât pulpa centrală. C.
Diagramă a pulpei
periferice şi a elementelor
principale.
 Vascularizația
• Pulpa dentară este puternic
vascularizată.
• Vasele sanguine intră în pulpa
dentară și ies prin orificul dentar al
apexului.
• O arteriolă pătrunde prin apex împreună cu
formațiuni nervoase.
• După pătrundere în pulpă , calibrul arteriolei se
mărește prin reducerea grosimii peretelui
muscular.
• Arteriolele ocupă o poziție centrală în
pulpă, dau ramuri mici în zona radiculară
până în zona subodontoblastică iar când
ajung în pulpa coronară se ramifică și
formează o rețea capilară
extinsă în zona
subodontoblastică.
• Capilarele din patul capilar
sunt fenestrate, favorizând
schimburile nutritive.

Capilar limfatic
 • Venele continua rețeaua
capilară asigurând circulația
de întoarcere.

• Sistemul arterial pulpar este de tip

terminal, neexistând o cale de derivație
care să favorizeze irigația țesutului în
cazul obliterării arteriolei pulpare, fapt ce
duce la necroză.
• Rețeaua limfatică a
pulpei începe prin
capilare fine în zona
subodontoblastica .
• Acestea se unesc spre
apex în 1-2 vase
limfatice mai mari și
părăsesc rădăcina prin
orificiul apical.
 Inervația
• Pulpa dentară este bogat inervată.
• Fibrele nervoase intră în pulpa dentară prin
orificul apical alături de vasele sanguine.
• Fibrele nervoase care
pătrund în pulpă sunt
din trigemen și ramuri
simpatice din ganglionul
cervical superior.
• Fiecare fascicul conține
axoni mielinizați și
nemielinizați.
Modificarile in pulpa in sinescenta si in starile
patologice.
Este un proces biologic in cursul careia pulpa sufera modificari atat din cauza
varstei cit si a factorilor endogeni si exogeni. Deminiralizarea volumului pulpar
ca urmare a apozitiei dentinare : secundare ce reduce lent dimensiunile
camerei pulpare si a canalului radicular. Peretele devine hiperplazic si distrofic.
Retragere pulpara : retragere totala a pulpei si obliterarea totala a canalului
radicular.
•stratul periferic odontoblastic se transforma din prismatic in cuboid, inaltimea
se micsoreaza de 2 ori, are loc scaderea odontoblastelor si are loc opozitia
dentinei neregulate si atubulare - fibrodentina.
Modificari fiziologice : modificate de distrofie reticulara.
La persoanele in virsta continutul de colagen este de 3 ori mai mare, si ele
cresc imprejurul vaselor fibrozindule si micsorind spatiile in interiorul pulpei.
Are loc dezorganizarea substantei fundamentale si a starturilor fibrile.
 Pulpita
= inflamatia pulpei dentare.
• De cele mai multe ori apare o sensibilitate crescuta la cald si
rece – durere.
• Poate fi asociata cu infectia bacteriana.
• Inflamatia pulpei determina exercitarea unei presiuni asupra
nervilor si a tesuturilor vecine; aceasta presiune nu se poate
distribui tesuturilor moi, asa cum se intampla in alte tipuri de
inflamatii, deoarece pulpa este inconjurata de dentina, tesut dur,
care nu permite acest lucru. Asadar, presiunea determina
aparitia durerii care poate iradia si la dintii invecinati.
• Cauzele pulpitei:
1. Caria dentara care penetreaza smaltul si dentina, ajungand la
pulpa;
2. Traumele repetate- lezarile termice prin proceduri dentare
repetate.
 Inflamatia pulpara
• Debutul se face intotdeauna prin
hiperemie preinflamatori , care clinic
poate sa fie neobservabila, dar care
poate exista in substratul tisular
( exceptii: inflamatiile de origine termica
sau chimica –netratate, provoca necroza
pulpara).
• Finalul oricarui proces inflamator care nu
este tratat corespunzator, este
NECROZA PULPARA.
Pulpita
 Clasificarea pulpitelor
1. Reversibile;
2. Ireversibile;

o Acute:
A) Seroase:
- cu leziuni limitate – coronare;
- cu leziuni intinse – corono-radiculare;
B) Purulente:
- cu focar limitat - coronare;
- cu focar intins – corono-radiculare;

o Cronice:
A) Inchise ( fara comunicare cu exteriorul) :
-pulpita cronica inchisa proriu-zisa;
-pulpita cronica hiperplazica = granulomul intern Plazzi;
B) Deschisa ( comunicare cu exteriorul ):
-ulceroase;
-granulomatoase= polipoase.
Pulpita reversibila
Pulpita reversibila
 Pulpita ireversibila
- Caria dentara a ajuns pana la nivelul
pulpei si, astfel, accesul bacteriilor conduce
la distrugerea ireversibila a pulpei, la
moartea tesutului pulpar - necroza.
- Dintele necesita tratament endodontic-
pulpa dentara este inlaturata si inlocuita cu
latex. In cazul in care dintele nu mai poate
fi tratat, medicul va recurge la extractie.
- In cazul in care pacientul prezinta semne
sistemice de infectie ( febra), pacientului i
se va prescrie si un antibiotic oral.
Pulpita ireversibila
 Pulpita acuta seroasa partiala
• Examenul obiectiv: un dinte de coloratie normala la care se
depisteaza un proces carios profund, fara deschiderea camerei
pulpare si care prezinta hipersensibilitate la atingerea bazei
cavitatii.

• Diagnosticul pozitiv:
 durere vie, spontana sau provocata;
 durata durerii: cateva minute – cateva ore;
 durere localizata;
 testele de vitalitate pozitive, mai ales la rece si la curent electric.

• Pulpita acuta seroasa partiala poate evolua catre: pulpita seroasa

totala sau catre pulpita purulenta partiala.

• Indicatii terapeutice:
 coafajul direct;
 amputatia vitala;
 extirparea vitala.
 Pulpita acuta seroasa totala
• Examenul obiectiv: proces carios profund in care camera
pulpara este acoperita de un strat foarte subtire de dentina
alterata.

• Diagnostic pozitiv:
 durere continua de mare intensitate (“ turbarea dintilor”);
 tendinta durerii de a iradia catre dintii vecini si spre maxilarul
antagonist (niciodata iradierea nu depaseste linia mediana a
fetei, fiind cantonata pe traiectul nervului trigemen);
 sensibilitate la percutia in ax;
 hipersensibilitate la testele termice de vitalitate .

• Indicatii terapeutice:
 extirparea vitala;
 extirparea devitala, in mod exceptional si doar dupa calmarea
durerii prin pansament calmant.
 Pulpita acuta purulenta
partiala
• Examenul obiectiv: carie profunda, la baza careia se gaseste
un strat de dentina ramolita.Dupa inlaturarea acestui strat de
dentina, fara exercitarea unei presiuni, din camera pulpara
deschisa va fi inlaturat puroiul, aceasta manopera fiind urmata
de o usoara sangerare.

• Diagnostic pozitiv:
 caracterul pulsatil al durerii ;
 exacerbarea la cald, diminuarea la rece;
 prezenta puroiului;
 probele de vitalitate la rece si cele electrice sunt pozitive la
intensitati mai mari decat cele obisnuite.

• Indicatii terapeutice:
 extirpare vitala.
• Puroiul este format din: granulocite vii si moarte,
limfocite, germeni microbieni, detritusuri organice,
plasma bogata in colesterol si acizi grasi.
• Delimitarea puroiului este realizata de o membrana
piogena- aglomerare de celule leucocitare,
plasmatice si limfocite, precum si de depozite de
fibrina si fibre conjunctive, care limiteaza tendinta
exapansiva a inflamatiei spre pulpa radiculara.
• In jurul membranei piogene, tesutul pulpar se
gaseste tot intr-o faza activa de inflamatie, dar cu
preponderenta seroasa.
• Asadar, in centrul focarului leziunile morfologice
sunt grave si cu caracter ireversibil, in restul pulpei
modificarile sunt caracteristice inflamatiei seroase,
iar la periferia acesteia se constata doar hiperemie.
 Pulpita acuta purulenta totala
• Examenul obiectiv: proces carios extins si profund, iar indepartarea dentinei
ramolite se realizeaza cu usurinta din cauza alterarii ei avansate. Dupa
indepartarea acesteia, prin deschiderea camerei pulpare,se observa
secretia purulenta.

• Diagnosticul pozitiv:
 caracter pulsatil al durerii;
 calmarea temporara a durerii prin lichide reci;
 teste de vitalitate reduse;
 sensibilitatea la percutia in ax;
 aparitia picaturii de puroi.

• Indicatii terapeutice:
 extirpare vitala cu tratament medicamentos;
 aplicatii de agenti fizici ( ozonoterapie, diatermie);
 administrarea antibioticelor endodontale.

• Evolutia:
 parodontita apicala acuta.
FORMELE ANATOMO-CLINICE
ALE PULPITELOR CRONICE
A. Pulpite cronice deschise: 
a) ulceroase 
b) granulomatoase (polipoase)

B. Pulpite cronice inchise:

a) pulpita cronica inchisa propriu-zisa,
sau scleroatrofica; 
b) pulpita cronica hiperplazica
(granulomul intern Palazzi).
 A. PULPITELE CRONICE
DESCHISE
a) PULPITA CRONICA DESCHISA
ULCEROASA

- in general aceasta afectiune a pulpei

nu este dureroasa
- in actul de masticatie apar uneori
dureri, urmare unei presiuni direct pe
pulpa
- in cazurile in care
cavitatea carioasa este
obliterata, pentru un timp
mai lung, cu resturi
alimentare, se creeaza
premize favorabile
(dezvoltare microbiana,
fermentatie, aciditate
etc.)
- tratamentul este
reprezentat de extirparea
vitala a pulpei, iar in cazul
unei contraindicatii de
anestezie se poate apela
la extirpare devitala
b) PULPITA CRONICA DESCHISA
GRANULOMATOASA (POLIPOASA)
- este forma de pulpita in care tesutul de granulatie
proliferat in cavitatea coronara, sub forma unui
polip, vine in contact direct cu mediul bucal, fiind
supus insultelor din cavitatea bucala
- formatiunea polipoasa este situata in
continuarea pulpei dentare si apare
sangerare si sensibilitate la inteparea in
profunzime
- simptomele sunt reprezentate de sangerarea
in timpul actului masticator si al periajului si
de jena dureroasa la presiunea alimentelor,
in cavitatea carioasa
- tratametul este reprezentat de extirparea
vitala
 B. PULPITELE CRONICE
INCHISE
a) PULPITA CRONICA INCHISA PROPRIU-ZISA
- dintele prezinta uneori o cavitate carioasa pe fundul
careia dentina poate avea duritatea normala, fiind
usor colorata
- alteori, dintele prezinta o obturatie mare, veche, a
carei adaptare la peretii cavitatii nu este corecta,
prezentand procese de carie secundara
- testarea vitalitatii la acesti dinti da
raspunsuri pozitive numai la intensitati
foarte mari ale excitantului:
receptivitatea pentru rece, cald, este
abolita si se conserva numai la curent
electric
- tratamentul este reprezentat de
extirparea vitala
b) PULPITA CRONICA INCHISA HIPERPLAZICA
(GRANULOMUL INTERN PALAZZI)
-este o boala rara a dintilor, care poate aparea
asimetric, la unul sau mai multi dinti, cu etiologie
neclara si cunoscuta si sub denumirea de boala “pink
spots" sau boala „petelor roz"
-se intalneste mai ales la incisivii superiori si, extrem
de rar la molari si premolari si numai la tineri
- leziunile sunt, in general, nedureroase, pacientul
putand acuza o vaga jena la dintele respectiv 
- cand localizarea pulpopatiei este in regiunea
coroanei si s-a produs o demineralizare
importanta a dentinei, se vede prin transparenta
smatului pulpa de culoare roz 
- cand localizarea este radiculara se poate
constata, in unele cazuri, in dreptul dintelui pe
mucoasa vestibulara sau orala, prezenta unei
fistule
 NECROZA PULPARA
- reprezinta mortificarea aseptica a pulpei,
cu epuizarea mijloacelor sale defensive,
sub actiunea agresiva a unor agenti fizico-
chimici
- influenteaza in special reactivitatea pulpara
diminuandu-i capacitatea de aparare prin
modificarile produse in dinamica vasculara
si prin repercusiunile pe care le au aceste
modificari asupra troficitatii pulpare
- de cele mai multe ori este vorba numai de
spasme vasculare prelungite urmate de
ischemie
 GANGRENA PULPARA
SIMPLA
- reprezinta mortificarea
septica a pulpei si
descompunerea sa sub
influenta germenilor
anaerobi de putrefactie,
care intereseaza strict
teritoriul dintelui (gangrena
simpla), sau si cu implicarea
paradontiului apical
(gangrena complicata)
VĂ MULȚUMIM!!!