Periimplantita

Indicații și contraindicații în
implantologia orală

Rezident anul II
Timoșenco Irina
Definiție și particularități de diagnostic a afecțiunilor periimplantare

Termenul de periimplantită (Pi) a fost introdus pentru prima dată într-un studiu
microbiologic de către Mombelli în anul 1987.

Termenul de afecțiuni perimplantare (APi) a fost ulterior definit în anul 1994 de către
Albrektsson și Isidor la primul Workshop al Federației Europene de Parodontologie și
include două entități clinice: mucozita periimplantară (Mi) și periimplantita. Mucozita
reprezintă procesul inflamator reversibil al țesuturilor moi din jurul implantului
încărcat funcțional. Periimplantita reprezintă procesul inflamator distructiv al
țesuturilor moi și dure periimplantare ce se petrece cu resorbție osoasă în țesuturile
ce înconjoară implantul încărcat funcțional
 Inițial, periimplantita și faza sa incipientă, mucozita, sunt asimptomatice.
Primele semne pot fi identificate în urma consultului stomatologic – spre
exemplu, modificările de culoare la nivelul gingiei – sau ca urmare a apariției
semnelor specifice, precum:
•sângerarile gingivale (la periaj, la atingere etc.);
•dezvoltarea pungilor periimplantare;
•supurația;
•resorbția vizibilă a osului;
•mobilitatea implantului dentar;
•retracția gingiei;
•radiotransparența periimplantară;
•durerile etc.
Fiindcă afecțiunea este asimptomatică într-o primă fază, identificarea ei se
face adesea în stadiu avansat, când o parte considerabilă a osului din jurul
implantului s-a pierdut. De aceea, igiena riguroasă, dar și controalele regulate
sunt extrem de importante, atât în scop preventiv, cât și pentru ca
periimplantita să fie descoperită în stadiu incipient, favorizând astfel tratarea
sa cu succes, într-un timp relativ redus.
SEMNELE SI SIMPTOMELE ESECULUI PERIIMPLANTAR:
1. Mobilitate orizontală peste 0,5 mm sau orice mișcare
verticală observată clinic la aplicarea unei forțe sub 500g.
2. Pierderea rapidă a osului indiferent de reducerea
stresului și a terapiei periimplantare.
3. Durerea în timpul percuției implantului și a funcției
masticatorii.
4. Extruzie continuă, necontrolată, în pofida corecțiilor
chirurgicale.
5. Radiotransparență generalizată în jurul implantului.
6. Mai mult de jumătate din osul înconjurător al implantului
este pierdut.
7. Implantele poziționate greșit sunt nefolositoare ca
suport protetic.
PERIIMPLANTITELE : DIAGNOSTIC CLINIC
Leziunile peri-implantare avansate sunt ușor identificabile
prin pierderea osoasă vizibilă radiologic, mobilitate și semne
clinice de infecție. Leziunile incipiente sunt greu de depistat
și reprezintă o provocare pentru practicieni, întrucât
constatarea lor permite inițierea procedurilor terapeutice
care previn rezorbții osoase și ulterior pierderea implantului.
Diagnosticul peri-implantitelor este similar cu cel al bolii
parodontale.
Semnele tipice sunt următoarele:
Prezența distrucțiilor verticale ale osului alveolar
Formarea pungilor peri-implantare
Sângerare sau supurație la palpare ușoară
Țesuturi roșii și edemațiate
Mobilitate
FACTORI FAVORIZANȚI
Sunt factorii care influențează colonizarea bacteriană. Suprafața implanturilor – există o relație direct proporțională între
rugozitatea suprafeței implantului sau suprastructurilor și rata colonizării bacteriene, atât la nivel supra cît și subginival.
Fumatul este un factor de risc important în peri-implantite și pierderea implanturilor. S-a constatat că rata de succes a
implanturilor la fumători este cu aproximativ 20% mai mică decât la nefumători, aproape similar cu incidența bolii
parodontale.
Statusul parodontal al dinților restanți – este important prin faptul că bacteriile prezente la acest nivel colonizează zonele
peri-implantare. În aceste condiții, nu se recomandă sondarea pungilor din jurul implanturilor. Se consideră că sulcusul
gingival peri-implantar este în mod natural mai profund decât cel dentar, fără a avea conotații patologice.
Grosimea gingiei keratinizate din jurul unui implant - nu există rezultate semnificative care să certifice că lipsa gingiei
keratinizate din jurul implanturilor nu oferă condiții bune de menținere a sănătății a țesuturilor peri-implantare. Totuși, s-a
constatat că lipsa keratinizării predispune la pierdere de atașament și recesiune mai mare, deci crește susceptibilitatea la
peri-implantitele induse de placa bacteriană.
TRATAMENT:

● Periimplantitele traumatice:
● Eliminarea forţelor ocluzale excesive. În cazul prezenţei pe arcadă şi a dinţilor naturali la un contact uşor în
intercuspidare maximă a arcadelor dentare, hârtia de articulaţie trebuie să lase urme mai puţin vizibile decât pe dinţii
naturali, doar la un contact puternic urmele lăsate de hârtia de articulaţie vor fila fel pe toţi dinţii.
● Eliminarea contactelor premature în mişcările de funcţionalizare amandibulei;
● Scoaterea din ocluzie a lucrărilor până la stabilizarea periimplantitei;
● Aplicarea de implanturi suplimentare;
● Aplicarea de gutiere la pacienţii cu bruxism.
 ● Periimplantitele microbiene sau combinate

Se urmăresc următoarele etape:

- controlul biofilmului bacterian;
- controlul suprastructurii;-tratament chirurgical;
- explantarea.
Controlul biofilmului bacterian:
- îndepartarea plăcii bacteriene cu ajutorul instrumentarului de detartraj manual sau ultarsonic (anse din teflon sau titan), airflow;
- lustruirea suprafeţei implantului cu polipanturi, periuţe şi paste de lustruit;
- administrarea de antibiotice pe cale general (augmentin 2gr. pe zi timpde 10 zile dupa intervenţie) şi local (tetraciclina, doxacilina).
Controlul suprastucturii:
- Se va proceda ca şi în cazul periimplantitelor traumatice.
Tratament chirurgical:
-tartament chirurgical rezectiv;
-tratament chirurgical restaurativ.

Tratamentul chirurgical rezectiv se aplică în cazul unei pierderi osoaseorizontale şi sau verticale nu mai mari de 3 mm (Jovanovici 1999). Se
realizează prin poziţionarea apicală a gingiei de la nivelul coletului, spirele implantului rămânând expuse în cavitatea bucală. Pacientul este instruit
să menţină o igienă impecabilă.
Tratamentul chirurgical restaurativ constă în augmentarea osoasă care se poate realiza prin:
- autogrefă, recoltând o grefă din simfiza mentonieră, trigomulretromolar tuberozitatea mandibulei;
- grefă de os uman liofilizat;
- os bovin (Bioos etc.),
- os porcin;
- cristale de hidroxiapatită;
- granule din titan(natix).
Succesul implantului este asigurat de îndeplinirea mai multor condiţii cum ar fi: tehnica operatorie corectă, starea
de sănătate bună a pacientului,lucrare protetică corect concepută şi executată, igienizare profesională la uninterval
regulat de timp, igienizarea zilnică şi corectă la domiciliu, eliminareaobiceiurilor vicioase (fumat, alcool, ţinere de
obiecte între dinţi, etc.). Dispensarizarea pacienţilor purtători de implanturi dentare;
-controlul şi igienizarea la 3-4 luni în primul an;
-controlul radiologic la 6 luni, apoi anual în primii 3 ani;
-învăţarea deprinderii igienei la domiciliu (prezentarea instrumentelor deigienizare, instructaj de periaj, instructaj
pentru folosirea metodelor auxiliare deigienizare);
-verificarea calităţii igienei;
-controlul lucrărilor protetice şi a implanturilor;
Pacienţii vor fi instruiţi pentru un periaj după fiecare masă, dacă nu este posibil cel puţin de 2 ori pe zi (dimineaţa şi
seara), folosirea aţei dentare şi a super flossului cel puţin odată pe zi, controlul plăcii bacteriene prin
folosirearevelatorilor de placă. Pacienţilor fumatori li se vor explica riscurile fumatului şi prin semnătură vor
declara că renunţă la fumat. Fumatul are un efect direct aupra procesului de vindecare la nivelul interfeţei os
implant prin scăderea perfuziei la nivel tisular.
Indicatii în implantologia orală:

Implanturile dentare sunt indicate in tratamentul tuturor formelor de edentatie partiala si

in edentatia totala. Daca nu exista alte contraindicatii, implanturile dentare reprezinta
metoda de electie in tratamentul acestor afectiuni.

Iata o selectie cu situatii in care implanturile dentare se folosesc cu cel mai mare succes :
Edentatia unidentara cand dintii vecini bresei sunt sanatosi

Daca lipseste un singur dinte, o coroana pe implant este varianta ideala de tratament. In acest fel, dintii care marginesc bresa vor ramane
intacti.

In caz contrar, este necesara slefuirea celor 2 dinti sanatosi care marginesc bresa in vederea confectionarii unei punti dentare.

edentatie unidentara coroana pe implant este cea mai buna varianta de tratament
Edentatiile terminale cu lipsa dintelui stalp posterior

Aceste situatii presupun absenta mai multor dinti posteriori (molari si premolari) de o parte sau de ambele parti ale arcadei dentare.

Puntea dentara este foarte dificil de conceput datorita lipsei sprijinului posterior. Protezele mobilizabile scheletate necesita slefuirea
mai multor dinti in timp ce protezele mobilizabile cu crosete au o stabilitate precara.

Cu toate ca are un pret mai ridicat, puntea pe implanturi este solutia clinica cea mai indicata.
Edentatia totala

Edentatia totala presupune lipsa tuturor dintilor de pe o arcada. Singura solutie traditionala de restaurare este proteza totala.

De multe ori, protezele totale au o stabilitate care lasa de dorit iar estetica este net inferioara unei restaurari pe implanturi.

Este adevarat ca solutiile pe implanturi implica un cost mai ridicat. Cu toate acestea, o restaurare pe implanturi (fie ca este vorba de o
lucrare fixa sau una mobilizabila) permite pacientului sa aiba o masticatie mult mai eficienta, sa vorbeasca mai clar iar stabilitatea
lucrarilor este superioara.

edentatie totala
Alte indicatii

○ Pacientii care nu pot suporta lucrarile mobilizabile.

○ Pacientii cu pretentii estetice ridicate.
Contraindicatii

1. Contraindicatii generale

1. Contraindicatii absolute
Anumite afectiuni generale severe pot contraindica anestezia, interventiile chirurgicale sau plasarea implanturilor in general. Printre
acestea:
○ Cardiopatii valvulare, infarct recent, insuficienta cardiaca severa, cardiomiopatie
○ Tumori maligne active, anumite afectiuni osoase grave (osteomalacia, sindromul Paget)
○ Anumite afectiuni imunologice, tratament imunosupresor, SIDA, transplant de organe
○ Tulburari psihiatrice severe
○ Radioterapie asupra oaselor maxilare
○ Tratament cu bifosfonati pentru osteoporoza sau anumite forme de cancer
Contraindicatii relative
Alte situatii cer o evaluare atenta inainte de plasarea implanturilor. De cele mai multe ori, se va
solicita un consult interclinic iar implanturile pot fi pozitionate doar dupa anumite tratamente
preliminare.

● Diabet (in special cel insulino-dependent)

● Angina pectorala
● Consum crescut de tigari
● Anumite tulburari psihiatrice
● Anumite boli autoimune
● Dependenta de alcool si droguri
● Graviditate
Contraindicatii locale

Reprezinta tulburari locale, de obicei la nivelul cavitatii bucale, care impiedica temporar pozitionarea implanturilor dentare. Majoritatea
acestor afectiuni pot fi remediate prin interventii preoperatorii.

● Osul alveolar in care ar urma sa fie pozitionat implantul prezinta infectii cronice sau este prea slab reprezentat. Pentru a asigura
un prognostic bun, un implant dentar trebuie sa fie inconjurat de tesut osos sanatos pe toata lungimea lui.

● Implantul dentar vazut pe o sectiune osoasa

● Cu rosu este reprezentat tesutul osos
● Este important sa existe os sanatos pe toate partile implantului
● inclusiv sub el
Formatiuni anatomice importante: sinusul maxilar, nervul alveolar inferior (sau
mandibular) au o pozitie care ar putea interfera cu implantul dentar.

sinus maxilar coborat ce ar putea interfera cu implantul dentar nervul alveolar inferior ar putea interfera cu implantul dentar
● Anumite afectiuni locale ale mucoasei bucale sau ale osului alveolar : tumori
maligne regionale, tratament iradiant in antecedente la nivelul oaselor maxilare,
afectiuni osoase metabolice, pemfigus etc.
● Hipersensibilitate sau alergie la materialele din care sunt fabricate implanturile
dentare ; apare extrem de rar.
● Igiena bucala deficitara.
● Bruxism sau scrasnirea inconstienta a dintilor.
Varsta
● Copii: nu se introduc implanturi in perioada de crestere si formare a oaselor maxilare
(de obicei pana in jurul varstei de 18- 21 ani).
● Pe de alta parte, varsta inaintata nu reprezinta o contraindicatie atat timp cat starea
generala a pacientului este buna.