Cultură / Civilizaţie / Mentalitate

Istoria tradiţională / Istoria mentalităţilor

Conf. univ. dr. Cristina Bogdan

 Amintirea leagă, uitarea dezleagă. Una este
comunitară, cealaltă solitară. Amintirea prinde,
uitarea desprinde.
(George Banu, Trilogia îndepărtării)
*
Urma este îndărăt și înainte în această lume
curgătoare și umblătoare. Tot ce este,
urmează; vine după altceva, încearcă să lase o
urmă și se înscrie apoi pe alte urme.
(Constantin Noica,
Cuvânt împreună despre rostirea românească)
Rinocerul indian, gravură de A. Dürer
 Cuvintele sunt instrumente cărora
fiecare dintre noi este liber să le dea
întrebuinţarea pe care o doreşte, cu
condiţia să-şi explice intenţiile.

(Claude Lévi-Strauss)
 CIVILIZAŢIE / BARBARIE
• Civilizaţie / Barbarie;

• Civilizaţie (în sensul prim, etimologic) se referă la

„rafinarea atitudinilor”, „îmblânzirea moravurilor”;

• Civilizaţia desemnează simultan VALORILE

MORALE şi VALORILE MATERIALE;

• M. Mauss – civilizaţia „este tot ceea ce a realizat

omenirea.”
 CIVILIZAŢIE / CULTURĂ

• Distincţia CIVILIZAŢIE (valori materiale) /

CULTURĂ (valori spirituale) – spaţiul german;

• Distincţia CIVILIZAŢIE (valori colective) /

CULTURĂ (valori individuale) – spaţiul francez;

• Distincţia CIVILIZAŢIE (societăţile moderne) /

CULTURĂ (sistemul de existenţă primitiv) –
spaţiul anglo-saxon (mai ales în antropologie).
 CIVILIZAŢIILE ÎNSEAMNĂ
(cf. F. Braudel)
A. SPAŢII (arii geografice, relief, climă, vegetaţie, faună);
Arie CULTURALĂ: un spaţiu în interiorul căruia se
regăseşte, dominant, asocierea anumitor trăsături
culturale
B. SOCIETĂŢI (populaţiile care animă spaţiile geografice);
C. ECONOMII (date economice, tehnologice, demografice)
raportul creştere demografică / avânt sau recul al
civilizaţiilor
D. MENTALITĂŢI COLECTIVE (ceea ce civilizaţiile pot
comunica cel mai puţin una alteia, ceea ce le izolează
şi le deosebeşte cel mai bine);
E. CONTINUITĂŢI
Orice civilizaţie are un trecut, o istorie, o curgere care îi
determină anumite caracteristici din prezent şi care o
orientează către un parcurs viitor.
 CULTURĂ / MENTALITATE

Culturile – moduri unice de a da sens lumii;

Mentalitatea – viziune specifică unei

colectivităţi umane asupra lumii (R. Mandrou);

Se exprimă prin cadre mentale universale

(cadre cosmologice, religioase, structuri
identitare etc.)
 MENTALITATE
(la origine, lat. mens, mentis – înţelegere,
capacitate de gândire)

• Engleză – • Franceză – mentalité

mentality (1691, în (sec. XVIII, în limbajul
dom. filozofic) – curent)

fel particular de a
gândi şi de a simţi • Termenul capătă
al unui popor / al uneori o
unei colectivităţi dimensiune
PEIORATIVĂ.
Termenul mentalitate – folosit iniţial în
etnologie şi în psihologia copilului
• ETNOLOGIE – pentru a • PSIHOLOGIA COPILULUI
desemna psihismul (mentalitate infantilă)
populaţiilor primitive
• Lucien Lévy-Bruhl (Les
fonctions mentales dans • Psihologii Charles
les sociétés inférieures,
Blondel şi Henri Wallon
Paris, 1910; La mentalité
vorbesc despre
primitive, Paris, 1922)
similitudinile dintre
mentalitatea primitivă şi
Mentalităţi – funcţii mentalitatea infantilă
culturale dominate de
comportamente
emoţionale şi prelogice.
 MENTALITĂŢI (definiţie)

• Ansamblu de reprezentări, credinţe,

convingeri, imagini dominante etc., situate
la limita dintre conştient şi inconştient,
asociate atitudinilor, conduitelor şi
practicilor care le exprimă.
POSIBILE TERMINOLOGII, DEFINIŢII

L. Febvre – foloseşte sintagmele „instrument

mental” sau „utilaj mental”;

R. Mandrou – mentalităţi – „visions du monde”;

J. Le Goff şi C. Ginzburg, mentalităţile – structuri

care cuprind elementele cele mai inerte,
obscure, inconştiente ale unei colectivităţi
umane;
G. Duby şi Alain Boureau au propus
renunţarea la termenul „mentalităţi” şi
folosirea unor sintagme precum:
„cunoaştere socială”, „imaginar”,
„reprezentări (sociale) colective”;
„reprezentări ale imaginarului”,
„paradigme explicative” etc.;

Istoricii englezi folosesc mai frecvent

termenul de „atitudine”, iar germanii,
sintagma „forme de gândire”.
CARACTERISTICI ALE MENTALITĂŢILOR
(cf. Al.-Fl. Platon)
• 1. sunt COLECTIVE;

• 2. sunt extrem de STABILE;

• 3. reprezintă un substitut al SPECIFICITĂŢII;

• 4. nu sunt OMOGENE (la nivelul aceleiaşi

societăţi coexistă numeroase “resturi” care pot
ieşi la suprafaţă în situaţii excepţionale);
CARACTERISTICI ALE MENTALITĂŢILOR

• 5. se manifestă printr-o serie de CADRE

PERMANENTE proprii, indiferent de timp şi de
spaţiu, tuturor grupurilor umane:
• A. CADRUL COSMOLOGIC (legat de
modalităţile de reprezentare a lumii);
• B. FENOMENELE ŞI COMPORTAMENTELE
RELIGIOASE;
• C. CATEGORIILE VIEŢII SOCIALE (valorile şi
ierarhiile; identitatea şi alteritatea etc.)
• „O mentalitate poartă în ea o viziune asupra
lumii şi dă naştere unor atitudini (adică unor
modalităţi specifice de raportare faţă de
realitate).” (Alex Muchielli)

• „Mentalitatea este nucleul identităţii de grup.”

(adică este „ceea ce au în comun Cezar şi
ultimul soldat al legiunilor sale, Ludovic cel
Sfânt şi ţăranul de pe domeniile sale, Cristofor
Columb şi marinarul care îi conduce corabia”).
(Jacques Le Goff)
PRECURSORI AI ISTORIEI MENTALITĂŢILOR
ÎN SPAŢIUL OCCIDENTAL
Jules Michelet (1798-1874),
Istoria Franţei;
Jakob Burckhardt (1818-1897),
Cultura Renaşterii în Italia;
Johan Huizinga (1872-1945),
Amurgul Evului mediu.
• În Prefaţa la Istoria
Franţei (1869)
vorbeşte despre o
istorie totalizatoare,
în care istoricul
trebuie să se implice
cu toate pasiunile şi
emoţiile sale.
PRECURSORI AI ISTORIEI MENTALITĂŢILOR
ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

Nicolae Iorga – a insistat asupra necesităţii ca

istoria să nu fie doar o simplă acumulare de
date;

Alexandru Duţu – primul mentalist român,

Literatura comparată şi istoria mentalităţilor
(Buc., Ed. Univers, 1982);

Dimensiunea umană a istoriei. Direcţii în istoria

mentalităţilor (Buc., Ed. Meridiane, 1986)
 ISTORIA ISTORIA
TRADIŢIONALĂ MENTALITĂŢILOR

Este o istorie evenimenţială, Are un teritoriu mult mai amplu, se

cronologică, factologică,
fragmentară;
Este istoria oamenilor şi a
faptelor exemplare; L. Febvre: Omul, măsură a
A fost numită şi istoria care
istoriseşte sau istoria-
bătălie;
Este preponderent o istorie E
politică şi diplomatică;
narează şirul dinastiilor,
al regilor; evocă războaie.
interesează de toate categoriile
umane;
istoriei. Singura sa măsură.
Mai mult, raţiunea sa de a fi.;
interesată de atitudinile,
comportamentele, sensibilităţile,
reprezentările, viaţa cotidiană a
oamenilor dintr-o epocă.
 ISTORIA MENTALITĂŢILOR
• A apărut ca reacţie la istoria tradiţională;
• Este numită şi „istoria-problemă” sau „istoria-
răscruce” (J. Le Goff);
• L. Febvre: „A pune probleme, iată începutul şi
sfârşitul oricărei istorii. Nu punem probleme, nu
avem istorie, ci naraţiuni, compilaţii.”
• Încercarea de reconstituire GLOBALĂ a aspectelor
vieţii umane dintr-o anumită epocă (la nivel social,
economic, cultural, mental etc.)
• Metoda folosită: INTERDISCIPLINARITATEA.
• O lectură diferită a SURSELOR.