COMUNICAREA NONVERBALĂ

Comunicarea nonverbală - formată dintr-o serie de limbaje proprii, vine în

sprijinul comunicării verbale cu rolul de a sprijini, contrazice sau substitui
comunicarea verbală.
Elementele comunicării nonverbale
Libajul corpului - dat de expresia feței, gesturi, poziția corpului.
Studiile arată că din totalul mesajelor transmise de o persoană și reținute de
interlocutor: 7% sunt verbale, 38% sunt paraverbale iar  55% sunt
nonverbale.
Când ceea ce se spune nu este în concordanță cu ceea ce se gândește,
interlocutorul va crede ceea ce va vedea, adică semnalele nonverbale ale
corpului.
Componentele limbajului nonverbal (body language) :
•Mimica;
•Privirea;
•Gestica.
Principalele funcţii în comunicarea nonverbală
- comunicarea nonverbală are rolul de a accentua comunicarea verbală (astfel,
profesorul poate întări prin anumite elemente de mimică sau de gestică
importanţa unei anumite părţi din mesaj din ceea ce transmite, în timpul orelor,
elevilor);
- comunicarea nonverbală poate să completeze mesajul transmis pe cale verbală
(de exemplu,cineva care spune o glumă zâmbeşte în timp ce face acest lucru,
cineva care anunţă o veste tristă are o mimică în concordanţă cu aceasta);
- comunicarea nonverbală poate, în mod deliberat, să contrazică anumite aspecte
ale comunicării verbale (spre exemplu când efectuăm o critică, un zâmbet care
contravine aspectului negativ al mesajului verbalizat poate să instaureze o
atmosferă pozitivă şi să facă critica mai eficientă);
- comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înţelesul comunicării verbale,
dând posibilitatea receptorului comunicării să identifice în timp real un îndemn al
unei afirmaţii.
Elemente componente în comunicarea nonverbală
Limbajul tăcerii - reprezintă un mijloc eficient de comunicare nonverbală.
Tăcerea poate comunica următoarele:
- dezaprobarea unor opinii fără a discuta în contradictoriu;
- preferăm să nu aducem în prezent fapte petrecute în trecut;
- dorim să nu divulgăm un secret;
- dorim să nu facem rău cuiva;
- apreciem că timpul poate rezolva o situaţie delicată;
credem că dacă vorbim ne facem duşmani.
Limbajul vestimentației - transmie informaţii despre noi chiar înainte de a
vorbi sau de a ne afla în apropierea imediată a interlocutorului. Prima impresie
pe care o lăsăm celorlalţi se contruieşte în primele 20 de secunde de
relaţionare, iar unul din elementele de bază care contribuie la acest proces este
vestimentaţia pe care o adoptăm, pentru că aceasta este unul dintre primele
lucruri pe care le poţi observa la cineva. Cultura popoarelor dictează stilul
vestimentar abordat.
Limbajul spațiului - modul în care utilizăm spațiul personal, social, intim,
public. Studiul modului în care oamenii folosesc spațiul din jur se numește
proxemica.
Zone ale spațiului:
Zona intimă de la corp până la o distanță de 50 cm. Este zona cea mai importantă
pentru om și cea mai aparată. Doar celor apropiați emoțional le este permis
accesul.
Distanța persoanlă - 0,5 m zona apropiată - 1,3m zona îndepărtată
Distanța socială - 1,2 m zona apropiată - 3,5 m zona îndepărtată;
Distanța publică - 3,5 zona apropiată -peste 8 m zona îndepărtată.
Limbajul timpului - modul în care este gestionat timpul de fiecare individ
reprezintă o modalitate de comunicare nonverbală. Știința care se ocupă cu
studiul limbajului timpului se numește cronemica.
Limbajul corpului
Mişcările corpului, numite şi "limbajul corpului", pot avea uneori sens simbolic şi în
acest caz participă la comunicarea nonverbală.
Postura corpului este definitorie pentru anumite mesaje.
De exemplu, umerii lăsaţi sau capul plecat indica timiditate, deprimare, amărăciune,
sentiment negativ sau un sentiment de inferioritate, capul sus şi umerii drepţi transmit
mulţumirea şi chiar superioritatea.
Într-o discuţie aplecarea spre interlocutor poate însemna interes, atenţie Retragerea
corpului, dimpotrivă sugerează respingere.
Încrucişarea brațelor la piept semnifică închidere în sine față de interlocutor sau
subiectul discutat, resemnare.
Mimica  se refera la mișcările capului, contactul vizual, direcția privirii, zâmbetul.
Privirea are rolul de a construi o relație de comunicare și de aceea trebuie să păstram
contactul vizual aproximativ 60% - 70% din timp.
Tipuri de privire: oficială,  intimă,  laterală - care atunci când e însoțită de zâmbet
înseamnă interes, iar atunci cand e însotită de încruntarea  sprâncenelor înseamnă
ostilitate. La fel, închiderea ochilor înseamna dorința de a finaliza interacțiunea.
Gestica se refera la limbajul mâinilor în termeni de viteză a mișcării, grad de tensiune,
poziții, zone de mișcare, mod de a ține degetele, distanța dintre mâini și corp.
Limbajul trupului
• Semnalele limbajul corpului pot avea
un alt scop decât comunicarea.
Semnalizatorii clarifică semnalele
pentru a indica originea biologică a
acțiunilor lor. Comunicarea verbală
necesită, de asemenea, limbajul
corpului pentru a arăta că persoana cu
care vorbim ascultă ceea ce vorbim.
Aceste semnale pot consta în
contactul cu ochii și înclinarea
capului pentru a arăta că înțelegem ce
a vrut să spună interlocutorul. Alte
exemple ar include: căscatul
(somnolența) arată lipsă de interes
pentru subiectul conversației. Artiștii
de pantomimă utilizează aceste
tehnici de a comunica spectacole
întregi fără a spune niciun cuvânt.
Expresiile fizice cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu degetul,
atingerea aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală. Oamenii muta
corpurile lor în timpul comunicării, deoarece, așa cum au arătat cercetările, acesta ajută
la ușurarea efortului mental atunci când comunicarea este dificilă. Utilizarea
expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri despre persoană. De exemplu, gesturile pot
evidenția un punct de vedere sau un mesaj, postura poate dezvălui interesul sau,
dimpotrivă, plictiseala, iar atingerea poate transmite încurajare sau prudență.
Neîncrederea în interlocutor este adesea indicată de
evitarea privirii, sau prin atingerea cu privirea a
urechilor sau a bărbiei. Atunci când o persoană nu este
convinsă de ceea ce spune cineva este, atenția sa este
invariabilă, iar ochii privesc la o distanță mai mare.
Limbajul culorilor - fiecare culoare defineşte personalitatea omului și transmite
subconștientului nostru o informație ce generează anumite emoții.
Culorile calde favorizează comunicarea, culorile reci o inhibă.
Culoarea vestimentaţiei folosite, ne comunică o serie de lucruri:
Culoarea roșie - exprimă mult curaj, dorința de aventură și impune respect;
Culoarea roz - îmi place să iubesc, să fiu iubită, să am grijă de alţii;
Portocaliu - sunt organizat şi hotărât să-mi realizez planul;
Galben - doresc să discutăm;
Verde - îmi place schimbarea;
Bleu - sunt inventiv;
Bleumarin - îmi place să fiu şef şi să dau ordine;
Negru - știu foarte bine ce am de făcut.
Alte semnificații ale culorilor:
Movul și vișiniul sunt culori elegante, regale care exprimă bogăție, atât materială cât și
intelectuală.
Maroul este o culoare prietenoasă care denotă o bună stăpânire de sine și un caracter
puternic.
Galbenul produce entuziasmul celor din jur însă trebuie introdus cu moderație în
ținutele business.
Albastrul este culoarea preferată în mediul de afaceri, exprimă multă sinceritate iar
bleumarinul loialitatea. Sunt recomandate aceste două culori la interviuri.
Din punct de vedere intelectual, albul, culoarea ordinii și a educației, trimite la o minte
ordonată și clară.
Negrul poate fi asortat cu aproape toate culorile și exprimă eleganță și putere.
Griul rămâne culoarea reprezentantivă a mediului de afaceri care exprimă inteligență și
stăpânire de sine.
Angajatorii folosesc anumite culori pentru a decora interiorul companiilor pentru a
influența starea de spirit a angajaților.
Albastrul are rolul de crește creativitatea și productivitatea, în timp ce verdele induce o
stare de calm și liniște. Roșul mărește capacitatea de concentrare.