CURSUL 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL
LIMBAJULUI ECONOMIC
1. CE ESTE LIMBAJUL?
2. CARACTERISTICI ALE LIMBAJULUI
ECONOMIC
 CE ESTE LIMBAJUL?
TIPURI
Un limbaj este un sistem de comunicare între două
entităţi (locutorul sau emițătorul și receptorul).

LIMBAJ
UMAN
LIMBAJ
LIMBAJ DE
ANIMAL
PROGRAMARE

LIMBAJ DE
MARCARE

LIMBAJ NONCONFORMIST
 CE ESTE LIMBAJUL?
TIPURI

1. LIMBAJUL NATURAL (LN): este sistemul de

comunicare utilizat de ființele umane pentru vorbire,
scriere sau comunicarea prin semne. LN cuprinde:
a) limbajul verbal (vorbirea);
b) limbajul scris (scrierea);
c) limbajul non-verbal (semnele).
2. LIMBAJUL ARTIFICIAL sau FORMAL: este un sistem
de comunicare regăsit în limbajele de programare și
limbajele utilizate în studiul logicii formale, inclusiv în
logica matematică.
a) Lincos: abreviere din limba latină a expresiei lingua
cosmica;
b) limbaje de programare: C++; Java; Pascal; LISP;
FORTRAN; BASIC; PHP; SQL etc.
c) limbaje formale: utilizarea unor simboluri, litere ale
alfabetului grec (de expl.δ, λ β, α, π, φ, Σ, ) și al celui latin
(de expl. T, N, S, P) și semne folosite în matematică (de
expl. +, <, =, ≠, ≤, ⊂, ∉, Δ, ≡, π, ∞), pentru a elabora și
demonstra o teoremă.
 3. LIMBAJUL NONCONFORMIST: este sistemul de
comunicare caracterizat prin originalitate, utilizând în diferite
proporții elemente din limbajul natural și din cel artificial.
a) limbajul, respectiv limba esperanto;
b) limbajul, respectiv limba ido;
c) limbajul, respectiv limba valapük;
d) limbajul, respectiv limba totoiană;
d) limbajul, respectiv păsărească.
Limbajul totoian
 Localnicii din satul Totoi, judetul Alba, vorbesc de
zeci de ani altfel decât restul românilor. Sătenii au
transmis din generație în generație limba pe care
slugile o inventaseră pentru a nu fi înteleasă de
stăpâni. Nu este o limbă straină și nici măcar un
dialect. Este doar limba română ușor modificată după
reguli numai de ei știute. Au numit-o „limba întoarsă”
pentru că, este vorba despre o inversare în cuvintele
romanesti a silabelor, după o anumită regulă. Un
cuvânt îl spui de la jumătate spre cap sau la coadă. De
exemplu, Nu-Io înseamnă Ion, dar sunt două silabe
sau Fa-Nu-Ste înseamnă Ștefan, aici sunt trei silabe.
4. LIMBAJUL CRIPTAT:
a)În trecut, termenul criptografie se referea aproape exclusiv
la criptare, adică, la procesul de conversie a informației
obișnuite – text – într-un text neinteligibil - cifrat. Decriptarea
este inversul, trecerea de la textul cifrat, neinteligibil, în text
clar. Cifrul reprezintă o pereche de algoritmi, care efectuează
atât criptarea cât și decriptarea. Modul de operare detaliat al
unui cifru este controlat de algoritm și de o cheie. Cheia este
un secretă pentru un anume schimb de mesaje. Cheile sunt
importante, iar cifrurile fără chei variabile sunt sparte ușor.
Cifrurile erau adesea folosite direct pentru criptare și
decriptare, fără proceduri adiționale, cum ar fi autentificarea
sau testele de integritate.
b) Codul Morse, sistem telegrafic unde literele erau marcate prin
puncte și linii. SOS este asociat cu acronimul unor expresii
cum ar fi Save Our Ship („Salvați nava noastră”), Save Our
Souls („Salvați sufletele noastre”), sau Send Out Succour
(„Trimiteți ajutor”). SOS este singurul semnal format din 9
elemente în cod Morse, făcându-l mai u șor de recunoscut,
celelalte simboluri folosind cel mult 8 elemente. Din 1999, a
fost înlocuit cu sisteme de alertă modernă, prin urmare a fost
interzis. Totuși, SOS emis prin semnale luminoase a rămas
principalul semnal de alarmă;
c) Codul infractorilor: expresia „spital” se „traduce” cu termenul
de instanţa de judecată, iar pe cea de „doctorul” cu magistrat sau
avocat. Conform aceluaişi dicţionar expresia „medicamentele”
este tradusă prin bani, ori altfel de venituri sau foloase.
Potrivit dicţionarelor limbajul are trei mari
accepţii:
CARACTERISTICI ALE LIMBAJULUI ECONOMIC
 forme:
La rândul său limbajul economic poate fi abordat sub mai multe
A)Limbajul academic, consacrat în manuale, dicţionare şi
lexicoane, îşi are sursele în normele Academiei Române.
Limbajul academic are o anume rigiditate, fiind practic un
limbaj închis.
 Din acest punct de vedere, economiştii s-ar putea împărţi în:
„purişti” (fundamentalişti, conservatori), în nonconformişti şi
în reformatori.
 „Puriştii” acuză autorii nonconformişti de amestecul de
limbaje diferite (cu conotaţii ideologice adverse) pentru a
descrie sau a explica mai bine o idee sau o teorie economică.
 Nonconformiştii, sub impulsul inovării, au creat şi cele mai
frumoase metafore aplicate economiei, dar au şi dovedit că
uzul impune limba.
 Atât puriştii, cât şi nonconformiştii acuză reformatorii limbajului de
rea-credinţă prin agresivitatea practicată în înlocuirea termenilor
economici consacraţi cu alţii convenabili ideologiei dominante.
 Friedrich A. von Hayek constată de exemplu influenţa continuă a
socialismului asupra limbajului oamenilor de ştiinţă şi intelectualilor
(reformarea gândirii şi limbii animiste).
 În aceeaşi ordine de idei, se înscrie şi utilizarea inadecvată a unor
termeni referitori la diferite tipuri de interacţiune umană,
nepermiţând nici măcar delimitarea problemelor despre care se
discută (cele două principii opuse ale ordinii de colaborare umană
capitalismul şi socialismul, ambele eronate şi subiective politic).
 Soluţia, deşi imperfectă, ar fi folosirea sintagmei economie de piaţă în
locul termenului capitalism (sau a termenului catalactica).
Obişnuinţele sunt atât de puternice, încât este greu de imaginat că
prea curând oamenii îşi vor controla modul de exprimare evitând
cuvintele care sunt pline de ambiguităţi.
 La fel şi „cuvântul societate a devenit o etichetă comodă pentru a
indica aproape orice grup de oameni, un grup despre a cărui
structură sau motiv de coerenţă nu e nevoie să se ştie nimic – o frază
improvizată la care oamenii recurg atunci când nu prea ştiu despre ce
vorbesc”.
 Revolta lui Hayek este pe deplin justificată; într-adevăr când se
atribuie termenul societate pentru „un popor, o naţiune, o populaţie,
o companie, o asociaţie, un grup, o hoardă, o bandă, un trib,
membrii unei rase, ai unei religii, ai unui sport, ai unei activităţi
distractive” i se diluează şi i se depreciază sensul.

Prin urmare, limbajul în general, cel economic, în special, se

confruntă cu ambiguităţi induse de influenţa politicului în ştiinţă.

B) Limbajul ştiinţific se formează şi se dezvoltă pe fondul

limbajului academic sub forma definiţiilor termenilor economici,
definirii conceptelor de bază, dar şi a regulilor şi principiilor
funcţionării economiei. Limbajul economic descrie sau explică părţi
ale economiei sau economia în ansamblul său cu ajutorul
vocabularului consacrat, dar recurgând şi la formalizarea
elementelor economice.
DEROGARI DE LIMBAJ IN ECONOMIE

 Jargonul şi argoul „colorează” discursul economic, dar din raţiuni

diferite: jargonul din motive de diferenţiere de restul lumii, iar
argoul din motive de prudenţă, în raport cu restul lumii.
 Diversitatea specializărilor economiştilor a creat şi jargonul aferent,
adică un limbaj specific fiecărei îndeletniciri economice. De pildă,
există jargonul: bursier (al brokerilor şi dealerilor), al tehnocraţilor,
al bancherilor, al managerilor, oamenilor de afaceri etc.
 Argoul, prin farmecul indus de inventivitatea vorbitorilor, este
extrem de popular şi în discursul economiştilor consacraţi, dar şi în
media.
METAFORE APLICATE LA COMPORTAMENTE
REPREZENTATIVE (HOMO OECONOMICUS, HOMO AGENS)