Stereotipizarea de gen poate limita dezvoltarea talentelor
naturale și a capacităților fetelor și băieților, femeilor și bărbaților, precum și experiențele lor educaţionale și profesionale și oportunităților lor în viață în general. Stereotipurile despre femei sunt atât cauza, cât și consecința unor atitudini, valori, norme și prejudecăți adânc înrădăcinate împotriva femeilor. Se folosesc pentru a justifica și a menține relațiile istorice de putere ale bărbaților asupra femeilor, precum și atitudinile sexiste care împiedică promovarea femeilor. Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai larg de credințe despre gen care influențează percepțiile despre cele două sexe. Acest sistem de credințe se transmite mai ales prin așteptările societale, el incluzând totodată și atitudinile față de rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu privire la cei care violează aceste norme, precum și percepția de sine ca persoană de un anumit gen. Caracteristicile stereotipurilor de gen
Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept
componente centrale examinarea trăsăturilor asociate femeilor și bărbaților, rolurile asociate fiecărui gen (bărbații sunt capi de familie, femeile cresc copiii și au grijă de gospodărie, de exemplu), caracteristicile fizice și abilitățile cognitive stereotip asociate genului respectiv (bărbații sunt văzuți mai analitici și mai buni în rezolvarea problemelor, pe când femeile sunt considerate mai expresive, mai imaginative și cu abilități verbale mai bune). •Studiile de psihologie educațională abordează stereotipurile de gen ca limite în procesul de dezvoltare. Cercetările arată de asemenea că „schimbarea stereotipurilor de gen este foarte dificilă, uneori chiar imposibilă. Ceea ce poate fi schimbat este percepţia părinţilor şi profesorilor despre diferenţele de gen şi mai ales despre modul în care pot fi depăşite barierele în dezvoltarea optimă a copiilor Ce înseamnă egalitate de șanse între fete și băieți? În societatea actuală sunt transmise și reproduse numeroase stereotipuri de gen, ceea ce impune o deschidere a modelelor închise, tradiționale și depășite și o abordare a educației care sa fie utilă dezvoltării copilului. Acest lucru va permite copiilor să își deschidă perspectivele, să conteste normele culturale ale masculinității și feminității astfel încât să își poată dezvolta toate abilitățile, și să poată valoriza, fiecare, atât competențele așa-numite femine (yin) cât și cele masculine (yang), atât la ei cât și la ceilalți. Roman interzis de doua ori, Cel care ma asteapta a devenit cea mai vanduta carte a tuturor timpurilor in Iran (peste 20 de editii). Povestea romanului Cel care ma asteapta este una emblematica pentru destinul femeilor din Iran. Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza asupra vietii unei femei obligate sa se descurce singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta stare de instabilitate si nesiguranta La varsta adolescentei, protagonista romanului, Masumeh, se indragosteste de un tanar, in drumul ei spre scoala. Desi relatia lor este inocenta cei doi abia daca indraznesc sa schimbe cateva priviri, iubirea ii este descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu totul alte preocupari decat familia si ca idealurile si obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortand-o sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste.