Steriotipurile de Gen

Stereotipizarea de gen poate limita dezvoltarea talentelor

naturale și a capacităților fetelor și băieților, femeilor și
bărbaților, precum și experiențele lor educaţionale și
profesionale și oportunităților lor în viață în general.
Stereotipurile despre femei sunt atât cauza, cât și consecința
unor atitudini, valori, norme și prejudecăți adânc înrădăcinate
împotriva femeilor. Se folosesc pentru a justifica și a menține
relațiile istorice de putere ale bărbaților asupra femeilor,
precum și atitudinile sexiste care împiedică promovarea
femeilor.
 Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai
larg de credințe despre gen care influențează
percepțiile despre cele două sexe. Acest sistem de
credințe se transmite mai ales prin așteptările
societale, el incluzând totodată și atitudinile față de
rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu privire la
cei care violează aceste norme, precum și percepția de
sine ca persoană de un anumit gen.
Caracteristicile stereotipurilor de gen

Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept

componente centrale examinarea trăsăturilor asociate
femeilor și bărbaților, rolurile asociate fiecărui gen
 (bărbații sunt capi de familie, femeile cresc copiii și
au grijă de gospodărie, de exemplu), caracteristicile
fizice și abilitățile cognitive stereotip asociate genului
respectiv (bărbații sunt văzuți mai analitici și mai buni
în rezolvarea problemelor, pe când femeile sunt
considerate mai expresive, mai imaginative și cu
abilități verbale mai bune).
 •Studiile de psihologie educațională abordează
stereotipurile de gen ca limite în procesul de
dezvoltare. Cercetările arată de asemenea că
„schimbarea stereotipurilor de gen este foarte
dificilă, uneori chiar imposibilă. Ceea ce poate fi
schimbat este percepţia părinţilor şi profesorilor
despre diferenţele de gen şi mai ales despre modul în
care pot fi depăşite barierele în dezvoltarea optimă a
copiilor
Ce înseamnă egalitate de șanse între fete și băieți? În
societatea actuală sunt transmise și reproduse numeroase
stereotipuri de gen, ceea ce impune o deschidere a
modelelor închise, tradiționale și depășite și o abordare a
educației care sa fie utilă dezvoltării copilului. Acest lucru
va permite copiilor să își deschidă perspectivele, să
conteste normele culturale ale masculinității și feminității
astfel încât să își poată dezvolta toate abilitățile, și să poată
valoriza, fiecare, atât competențele așa-numite femine (yin)
cât și cele masculine (yang), atât la ei cât și la ceilalți.
Roman interzis de doua
ori, Cel care ma asteapta
a devenit cea mai
vanduta carte a tuturor
timpurilor in Iran (peste
20 de editii).
 Povestea romanului Cel care ma asteapta este una
emblematica pentru destinul femeilor din Iran. 
Evenimentele debuteaza in anul 1979, cu putin timp
inainte de revolutia iraniana, si se concentreaza
asupra vietii unei femei obligate sa se descurce
singura, cu trei copii, intr-un oras dezbinat de
conflicte politice si religioase, aflat intr-o permanenta
stare de instabilitate si nesiguranta
 La varsta adolescentei, protagonista romanului,
Masumeh, se indragosteste de un tanar, in drumul ei spre
scoala. Desi relatia lor este inocenta cei doi abia daca
indraznesc sa schimbe cateva priviri, iubirea ii este
descoperita, iar ea ajunge sa fie maritata cu forta. Din
fericire, se nimereste sa aiba un sot care ii permite sa-si
continue studiile si care, spre deosebire de barbatii din
propria ei familie, nu incearca sa-i controleze viata pas
cu pas. Treptat, Masumeh descopera ca sotul ei are cu
totul alte preocupari decat familia si ca idealurile si
obiectivele sale politice ii pun viata in pericol, fortand-o
sa traiasca intr-o continua stare de ingrijorare si neliniste.