Anatomia topografica a portiunii

cerebrale a capului
Cuprins:
1.Limite, dimensiuni
2.Compartimentarea regiunii capului
3. Regiunea frontoparietooccipitală
4. Regiunea temporală
5. Regiunea mastoidiană
6. Meningele creierului
7. Particularităţi de vârstă ale craniului
8.Cazuri clinice
Limite:
*Capul se delimitează de gât prin linia ce porneşte de la marginea inferioară a mandibulei şi
unghiul ei, până la conductul auditiv extern, apoi de la vârful apofizei mastoidiene spre linia
nucală superioară până la proieminenţa occipitală externă.

Dimensiuni:
*Circumferinţa capului – linia trasată de la marginile supraorbitale spre protuberanţa
occipitală externă este egală aproxim ativ cu 54-58 cm .
*Lungimea capului (distanţa antero-posterioară) – distanţa de la glabelă la inion - constituie
17-22 cm.
*Lăţimea capului – distanţa dintre protuberanţele temporale – variază de la 14-16 cm.
*Înălţimea capului – distanţa de la mijlocul marginii anterioare a orificiului occipital mare
până la punctul cel mai înalt al suturii sagitale, echivalează cu 12-16 cm.
 Compartimentarea regiunii capului
Capul se împarte într-un compartiment cerebral (neurocranium) şi unul
facial (viscerocranium). Limita dintre ele o constituie linia ce trece de-a
lungul marginii superioare a orbitei, osul zigomatic, arcada zigomatică
către conductul auditiv extern. Fiecare dintre ele se împart la rândul său în
regiuni mai mici.
Compartimentul cerebral se împarte în bolta craniului şi baza craniului.
Limita dintre ele o constituie o linie neregulată de la sutura nazo-frontală
spre marginile supraorbitale, marginea superioară a arcadei zigomatice,
baza apofizei mastoidiene pe linia nucală superioară până la protuberanţa
occipitală externă.
La nivelul bolţii craniului deosebim:

1. Regiunea frontoparietooccipitală
2. Regiunea temporală
3. Regiunea mastoidiană, ce face parte din
baza craniului
Regiunea frontoparietooccipitală
• Limitele:
Limita anterioară este reprezentată de marginea superioară a orbitei,
posterior linia nucală superioară până la protuberanţa occipitală
externă, iar părţile laterale de linia temporală superioară. Ţesuturile moi,
ce acoperă bolta craniului în regiunea frontoparietooccipitală, au o
structură identică pe toată întinderea lor cu o grosime aproximativ de
0,5 cm.
Regiunea frontoparietooccipitală
• Stratigrafia regiunii:
1.Pielea, cu excepţia frunţii, este acoperită cu păr şi conţine un
număr mare de glande sudoripare şi sebacee. Datorită acestui
fapt, în această regiune frecvent pot apărea furuncule şi ateroame
.
2. Stratul celuloadipos subcutanat conţine o cantitate mică de
ţesut celular adipos.Ţesutul celular adipos în regiunea frontală se
prelungeşte direct în ţesutul lax al pleoapelor superioare,
acoperite de o piele elastică şi fină. De aceea, hemoragiile
subcutanate cu sediul în segmentele anterioare ale bolţii
craniului, uşor se extind în regiunile palpebrale, cu apariţia
echimozelor sub forma unor pete cianotice (simptomul
„ochelari”).
Regiunea frontoparietooccipitală
• Arterele:
*Vascularizaţia porţiunii frontale este asigurată din sistemul arterei carotide interne (din
artera oftalmică) şi anume: arterele supraorbitale şi supratrohleare, după ieşirea din cavitatea
orbitei, sunt situate în şanţurile respective supraorbital şi supratrohlear. Aceste artere
anastomozează larg cu artera angulară (din artera facială) şi ramura frontală a arterei
temporale superficiale (din artera carotidă externă). În aşa mod, se realizează o anastomoză
între sistemul arterelor carotide externe şi interne.
*Porţiunea parietală este vascularizată de artera temporală superficială (din artera carotidă
externă), fiind situată antererior de tragusul urechii, şi artera auriculară posterioară, fiind
situată posterior de pavilionul urechii. Aceste artere se anastomozează cu arterele frontale şi
occipitale. În cazul lezării arterei temporale superficiale, hemoragia poate fi stopată
provizoriu prin comprimare digitală a trunchiului arterei de arcada zigomatică.
*Porţiunea occipitala este vascularizata de artera occipitală (din artera carotidă externă), care
se află in şantul cu acelaşi nume la distanta de 1,5-2 cm posterior de apofiza mastoidiană.
Regiunea frontoparietooccipitală
• Venele:
Pe lângă venele care însotesc arterele, mai există şi vene suplimentare. Cea mai constantă este
vena frontală, uneori pară, dispusă de-a lungul liniei mediane. Venele din porţiunea frontală se
anastamozează cu vena angulară (v. angularis) de unde sîngele urmează în vena facială. O parte
din ele se varsă în venele oftalmice superioare (v.v ophtalmiceae superiores), care comunică cu
sinusul cavernos.
*În caz de procese purulente în regiunea feţei, poate apărea tromboza venei faciale de unde
infecţia pe cale retrogradă, din vena facială prin vena oftalmică superioară, ajunge până la baza
craniului- în sinusul cavernos, cu apariţia ulterior a sinusitei sau a sinustrombozei.
Venele porţiunii temporale (vv. temporaes, superficiales), unindu-se cu vena maxilară, formează
un singur trunchi cu denumirea de vena retromandibulară, care la rândul său, prin confluere cu
vena facială se drenează în vena jugulară internă. Drenajul venos din porţiunea occipitală are loc
prin vena occipitală (v. occipitales), care se varsă în vena vertebrală (v. vertebralis).
Regiunea frontoparietooccipitală
• Nervii:
Porţiunea frontală este inervată de nervii supratrohleari si supraorbitali
(din ramura oftalmică a nervului trigemen), şi sunt situaţi paralel vasele
respective. În porţiunea parietală se află ramurile nervului
auriculotemporal (din ramura mandibulară a nervului trigemen), iar în
regiunea occipitală - ramura auriculară posterioară a nervului facial, nervii
senzitivi (occipital mare si mic), ce îşi i-au originea din plexul cervical şi
ramurile posterioare ale nervilor spinomedulari C1 şi C2. Ultimii 2 nervi
însoţesc artera auriculară posterioară şi respectiv artera occipitală.
Regiunea frontoparietooccipitală
• În aşa mod în regiunea
frontoparietooccipitală deosebim
următoarele pachete vasculonervoase:
a) a., v., şi n. supratrohlear;
b) a., v., şi n. supraorbital;
c) a., v. temporale superficiale şi n.
auriculotemporal;
d) a., v., şi n. auricular posterior.
e) a., v. occipitală şi n. occipital mare;
Regiunea frontoparietooccipitală
• 3. Stratul musculo-aponevrotic.
Îl alcătuieşte m.epicranius reprezentat de două ventere: frontal şi occipital, unite printr-o
aponevroză (galea aponevrotică). Dacă de piele galea aponevrotică este unita strâns, graţie
prezenţei traveelor conjunctive, apoi de periost ea se separă prin ţesut lax.
• 4. Stratul celular lax subaponevrotic.
Triada ţesuturilor: pielea, ţesutul celular subcutat şi galea aponeurotică în caz de leziuni se
decolează uşor de bolta craniană, cu apariţia leziunilor ce poartă denumirea de plăgi
scalpante. Deşi aceste plăgi se includ în categoria de traume grave, dacă se acordă asistenţă
medicală la timp, ele usor regenerează graţie vascularizaţiei abundente a acestei regiuni.
• 5. Periostul.
Este bine dezvoltat, uşor se separă de oasele bolţii craniene, cu excepţia suturilor osoase,
unde nu persistă ţesut celular lax subperiostal.
Regiunea frontoparietooccipitală
• 6. Stratul subperiostal.
În regiunea frontoparietooccipitală deosebim 3 straturi de ţesut celular
adipos: subcutanat, subaponevrotic şi subperiostal.
*Răspândirea hematoamelor şi purulenţelor :in stratul celuloadipos
subcutanat, datorită septurilor de fibre conjunctive, ce pornesc de la piele
spre galea aponevrotică, hematoamele şi purulenţele vor evalua localizat,
manifestîndu-se sub formă de „cucuie”.
În stratul subaponevrotic, hematoamele şi purulenţele, vor fi difuze,
raspândindu-se în limitele întregii regiuni.
În stratrul celular lax subperiostal, datorită fixării periostului de suturile
osului hematoamele şi purulenţele vor fi localizate în limitele osului concret.
Regiunea frontoparietooccipitală
• 7. Oasele bolţii craniene sunt constituite din două lamele: externă şi internă, între
care se află substanţa spongioasă (diploae).
- lama externă (lamina externa) constituită din ţesut osos compact;
- substanţa spongioasă (diploё) conţine numeroase vene diploice (venele Breche cu pereţi
subţiri şi fără valvule), fiind reprezentată de ţesut osos trabecular;
- lama internă, sau vitroasă (lamina vitreea), foarte fină, ce în caz de traumatisme, se
lezează prima.
*În caz de traumatisme a oaselor bolţii craniene, cu lezarea lamei interne, eschilele osoase
lezează şi arterele meningiene, ce poate duce la dezvoltarea hematoamelor epi- sau
subdurale. Oasele craniului, spre deosebire de alte oase ale scheletului, nu regenerează.
Defectele osoase după trepanaţie, se substituie cu ţesut fibros fără formarea calusului osos.
Aceste defecte uşor se observă pe radiograme.
Regiunea frontoparietooccipitală
• 8. Spaţiul epidural (spatium epidurale) situat între lama internă a oaseleor şi
meningele dur.
• 9. Pahimeningele (dura mater encephali) alcătuită din ţesut fibros dens.
• 10. Spaţiul subdural (spatium subdurale) situat între dura mater şi arahnoidă.
• 11. Arahnoida encefalică (arachnoidea encephali).
• 12. Spaţiul subarahnoidian (spatium subarachnoidalis) ce conţine lichid
cefalorahidian.
• 13. Pia mater (pia mater encephali), ce pătrunde în toate şanţurile creierului
mare şi în ventriculele cerebrale, formând plexuri vasculare.
• 14. Substanţa cenuşie a creierului (substantia grissea cerebri).
Regiunea temporală
• Limitele :
Din superior şi posterior, regiunea este delimitată de
linia temporală superioară, inferior-de arcada
zigomatică şi din anterior–de apofiza frontală a osului
zigomatic. Repere: marginea laterală a orbitei, arcada
zigomatică, conductul auditiv extern.
Stratigrafia:
1. Pielea, în porţiunea superioară, este groasă,
dispune de tegument pilor, iar în porţiunea inferioară
devine mai subţire, poate fi uşor plietă deoarece nu
este legata prin septuri fibroase, de straturile
subiacente.
Regiunea temporală
• 2.Stratul celuloadipos
Slab dezvoltat. În acest strat sunt situate vase si nervi. Arterele temporale superficiale şi venele
omonime ce se divid în ramurele fronatale şi parietale . Alături este situat nervul auriculotemporal.
Nervul zigomaticotemporal – de la nervul zigomatic, paraseşte craniul prin orificiul zigomaticotemporal,
ramificându-se în porţiunea anterioară a regiunii temporale. În treimea anterioar a arcadei zigomatice în
stratul de ţesut celular adipos este situată şi ramura frontală de la nervul facial, ce inervează venterul
anterior al muschiului occipitofrontal.
3. Fascia superficială
este o prelungire a aponevrozei epicraniene.
4. Fascia proprie
(aponevroza temporală) este destul de densă. Cu 3-4 cm mai sus de arcada zigomatică, ea se
dedublează în 2 lamele: lamela externă se fixeaza de marginea externă a arcadei zigomatice, iar cea
internă de marginea ei internă.
Regiunea temporală
• 5. Spaţiul interaponevrotic,
se află între aceste două lamele a fasciei temporale şi arcada zigomatică ca bază. El
conţine ţesut celular adipos şi a. temporală medie de la a. maxilară.
*În caz de osteomielită a mandibulei în acest spaţiu se poate acumula puroi, care
datorită grosimii aponevrozei temporale foarte greu se raspândeşte la suprafaţă.
• 6. Spaţiul de ţesut celular adipos subaponevrotic.
Este situat sub lamela profundă a aponevrozei temporale şi suprafaţa externă a
muşchiului temporal.
• 7. Muşchiul temporal,
fiind situat în fosa temporală sub lamela profundă a fasciei proprii, coboară in jos,
posterior de arcada zigomatică şi printr-un tendon puternic, se fixează de apofiza
coronoidă a mandibulei.
Regiunea temporală
• 8. Între lama profundă a fasciei temporale şi muşchiul temporal este
situat un strat subţire de ţesut celular lax mai bine pronunţat în
porţiunea inferioară, care mai jos de osul zigomatic şi arcada zigomatică
comunică cu bula grăsoasă a obrazului (corpus adiposum buccae).
• 9. Periostul, este mai subţire decât în alte zone ale craniului, aderă strâns
la scuama temporală, cu excepţia porţiunii inferioare a regiunii Scuama
temporală se deosebeste prin fragilitate şi fineţe. Pe faţa interna a ei trece
un sanţ în care se află artera meningee medie (din a. maxilaris).
• Hematoamele şi purulenţele regiunii temporale difuzează în jos, şi anume,
în fosa subtemporala şi regiunea jugală şi in porţiunile profunde ale feţei.
Tumorile maligne din cavitatea orbitei, prin fisura orbitală inferioară, pot
invada în fosa infratemporală.
Regiunea mastoidiană
• Limitele:
În jos şi pe laturi corespund conturului apofizei mastoidiene, ce se palpează prin tegumente.
• Straturile:
1. Pielea este subţire.
2. Ţesutul celular adipos subcutanat, este slab dezvoltat şi conţine fibrele muşchiului auricular
posterior si ganglionii limfatici. Tot pe aici trec artera şi venele auriculare posterioare, ramurile
nervului occipital mic (ramuri senzitive de la plexul cervical) şi nervul auricular posterior de la
nervul facial.
3. Sub fascia proprie şi muşchii ce se inseră pe apofiza mastoidiană (m.
sternocleidomastoideus, venterul posterior al m. digastricus, mm. longissimus capitis et
splenius capitis). Într-un şănţuleţ situat pe porţiunea medială a apofizei mastoidiene trece
artera occipitală.
Regiunea mastoidiană
3. Sub fascia proprie şi muşchii ce se inseră pe apofiza
mastoidiană (m. sternocleidomastoideus, venterul posterior al m.
digastricus, mm. longissimus capitis et splenius capitis) ,trece
artera occipitală.
4. Periostul, se decoleaza greu de os, în special la nivelul locului
de inserţie a muşchilor.
5. Osul, din anterior prezintă o suprafaţă rugoasă, cu excepţia
unei porţiuni netede, de formă triunghiulară, ce poartă
denumirea de tringhiul Chipault.În interiorul apofizei mastoidiene
se conţine un spaţiu pneumatic, împărţit, prin septuri osoase,
intr-o serie de celule mastoidiene. Celulele se deschid în peştera
mastoidiană (antrum mastoideum),şi printr-un orificiu îngust
(aditus ad antrum) comunică cu căsuţa timpanică (recessus
epitimpanicus), unde se conţin osiculele auditive: ciocănaşul,
nicovala şi scăriţa.
Regiunea mastoidiană
*În cazul unei otite medii supurate, puroiul
poate pătrunde în celulele mastoidiene cu
apariţia mastoiditei purulente, ce necesită
intervenţie chirurgicală de urgenţă – trepanaţia
apofizei mastoidiene (antrotomie). Deci, în
cazul trepanaţiei apofizei mastoidiene, este
pericolul lezării sinusului sigmoid, canalului
nervului facial, peretele osos al fosei craniene
medii, din care cauză trepanaţia se efectuiaza în
cadranul anterior superior (patrulaterul de atac
Chipault).
Meningele creierului
Creierul este tapetat de trei tunici: dura mater (dura mater encephali), după
care urmează arahnoida encefalică (arachnoidea encephali) şi pia mater (pia
mater encephali), fiind în contact direct cu creierul.
• Dura mater este alcătuită din două lamele de ţesut conjunctiv fibros dens,
între care este situat un strat de ţesut lax. Ea uşor se detaşează de oasele
bolţii craniene, şi este intim concrescută cu oasele bazei craniului. Inervaţia
durei mater este realizată de nervii trigemen şi vag.
• * Hematoamele epidurale ating dimensiunile cele mai mari la nivelul bolţii
craniului.
Meningele creierului
• Sistemul venos al creierului
Venele creerului, de obicei, nu însoţesc arterele. Venele
superficiale se situează pe suprafaţa circumvolunţiuilor creierului,
iar cele - profunde în profunzimea lor. Venele profunde, unindu-se
între ele, formează vena cerebri magna (Galen) care, sub forma
unui trunchi scurt, se deschide în sinusul venos drept. Toate
celelalte vene se deschid în unul din sinusurile durei mater.
Sinusurile durei mater
Sinusurile durei mater sunt dispuse între foiţele ei externă şi
internă, fiind tapetate de endoteliu. Ele nu au valvule, colectează
sângele venos din venele creierului şi conduc sângele în vena
jugulară internă. Toate sinusurile se împart în două grupe:
sinusurile bolţii craniene şi sinusurile bazei craniene.
Către sinusurile bolţii craniene se atribuie sinusurile sagital
superior, sagital inferior şi sinusul drept.
Meningele creierului

*Legătura dintre sinusul cavernos cu venele superficiale

şi profunde şi cu dura mater a encefalului are o
importanţă practică în raspândirea afecţiunilor purulente
şi explică aşa complicaţii grave ca meningitele.
*Sângele venos din toate porţiunile creerului, prin venele
cerebrale, se drenează în sinusurile durei mater şi mai
departe în vena jugulară internă. În caz de creşterea
tensiunii intracraniene, fluxul sangvin din cavitatea
craniului, prin venele emisarii, uşor se drenează în venele
superficiale ale capului. Refluxul venos este posibil numai
din cauza apariţiei trombozei venelor superficiale.
Meningele creierului
• Arahnoida encefalică, prezintă un înveliş subţire de ţesut conjunctiv,
lipsit de vase sudat pe alocuri de pia mater. Ea se dispune deasupra
circumvolunţiunilor creierului, fără a pătrunde în şanţurile
encefalului.
• La nivelul marginii superioare a membranei atlantooccipitale, se
poate efectua puncţia cisternei cerebelomedulare cu scop diagnostic
sau de tratament - puncţia suboccipitală. Anterior de chiazma
opticus se află cisterna chiazmatică. Procesul purulent în această
regiune (arahnoidită optohiazmală) duce frecvent la pierderea
vederii.
Meningele creierului
• În profunzimea creierului deosebim 4 ventricule . Ventriculele laterale,-drept
şi stâng, sunt cele mai mari. În interiorul ventriculului se află plexul choroid.
• Ventriculul al III-ea, reprezintă o cavitate impară, localizată în interiorul
creierului intermediar, prin două orificii interventriculare (foramina
interventricularia Monro), comunică cu ventriculele laterale, iar prin
intermediul apeductului creierului - cu ventriculul IV. Acest ventricul, de
asemenea, conţine un plex coroid care secretă lichid cefalorahidian.
• Ventriculul al IV-ea, este situat între protuberanţă, bulb şi cerebel. Prin
orificiul median (Magendie) şi două orificii laterale (Luschka), acest ventricul
comunică cu cisterna cerebelomedulară.
În aşa mod, putem concluziona, că toate ventriculele cerebrale comunică între
ele, precum şi cu spaţiul subarahnoidian şi cu cisternele.
 Meningele creierului
• Lichidul cefalorahidian, este produs de plexurile
choroide ale ventriculelor. Timp de 24 de ore, plexurile
coroide ale ventriculelor produc aproximativ 600 ml de
lichid cefalorahidian. Cantitatea totală de lichid în
spaţiul subarahnoidian şi ventricule este de
aproximativ 120-160 ml. Volumul suplimentar de lichid,
prin granulaţiile arahnoidiene se absoarbe în sinusurile
durei mater; o parte din lichid se absoarbe în venele
tunicii maduvei spinării. La dereglarea fluxului de lichid
cefalorahidian din ventricule, apare hidrocefalie.
● La obturarea orificiului interventricular apare
hidrocefalie obturaţională a ventriculului lateral .
Meningele creierului
• Pia mater encefalică este dispusă direct pe suprafaţa creierului, intrând în
toate şanţurile şi schizurile acestuiea, ea pătrunde, prin orificiul lui
Monro, în cavitatea ventriculelor cerebrale, formând plexurile şi vălurile
choroidiene. Pia mater este bogată în vase, care irigă creierul, şi în vene,
cu pereţi subţiri care frecvent se lezează în cursul operaţiei. În fracturile
bazei craniului, complicate cu lezarea meningelor, se constată dereglări
de scurgere în afară de lichid cefalorahidian. Fracturile lamelei ciuruite a
osului etmoid, se complică cu scurgerea de lichid prin cavitatea nazală, iar
fracturile piramidei osului temporal se complică cu scurgerea de lichid
cefalorahidian prin conductul auditiv extern. Plăgile cerebrale prin arme
de foc, de asemenea, se pot asocia cu scurgere de lichid cefalorahidian.
 Particularităţi de vârstă ale craniului
• La nou-născut dimensiunile capului, în comparaţie cu cele ale trunchiului,
sunt de două ori mai mari decât la adulţi. La nou-născut oasele craniului sunt
subţiri, flexibile şi sunt unite între ele cu fibre din ţesut conjunctiv. Această
particularitate îi comunică capului nou-născutului plasticitate, posibilitatea
de a-şi schimba forma, ceea ce are importanţă îndeosebi în timpul naşterii.
• La fetuşi persistă 6 fontanele, la nou-născuţi-una sau două.
Deosebim următoarele fontanele:
1.Fontanela anterioară , având forma unui romb, se închide la vârsta de la a 2-a
lunăpână la sfârşitul celui de al doilea an de viaţă.
2. Fontanela posterioară , este situată în locul de unire a osului occipital cu
oasele parietale. De obicei, se închide la luna a 2-a de viaţă.
3. Fontanelele sfenoidale , se găsesc în locul unirii oaselor temporale, frontal şi
sfenoidal; ele de obicei, se închid în perioada intrauterină sau imediat după
naştere.
4. Fontanelele mastoidiene, se găsesc în locul unirii oaselor temporal, parietal,
occipital, şi, la fel, se închid în perioada intrauterină sau imediat după naştere.
Caz clinic nr.1
• Pacientul N in virsta de 14 ani se deplasa cu bicicleta, la un
moment dat a pierdut controlul si a cazut. Cazatura a fost
puternica. Anterior de ureche se observa o rana
singerinda(singe rosu aprins) , pacientul mai prezinta si alte
traumatisme.
• Cum credeti despre ce este vorba?
• Ce tesuturi au fost afectate?
• Care va fi tactica?
 Răspuns
• Traumatism in regiunea capului cu lezarea integritatii tesuturilor,
lezarea arterei temporale superficiale.
*Porţiunea parietală este vascularizată de artera temporală superficială (din artera
carotidă externă), fiind situată antererior de tragusul urechii. În cazul lezării arterei
temporale superficiale, hemoragia poate fi stopată provizoriu prin comprimare digitală
a trunchiului arterei de arcada zigomatică.
 Caz clinic nr.2
In urma unui accident rutier, cu un impact destul de puternic avem un
pacient cu trauma cranio cerebrala. Victima prezinta un traumatism in
regiunea parietoccipitala cu afectarea integritatii osului parietal. S-a
acordat ajutorul de urgenta necesar , a fost transportat la spital. Peste
citeva zile starea pacientului nu se ameliora, au aparut dureri insuportabile
de cap , reactie scazuta , lipotemii.
• Ce suspectati?
• Ce tesuturi au fost afectate ?
 Raspuns

• Traumatism cranio cerebral cu dezvoltarea unui hematom subdural

*În caz de traumatisme a oaselor bolţii craniene, cu lezarea lamei interne, aschiile
osoase lezează şi arterele meningiene, ce poate duce la dezvoltarea hematoamelor epi-
sau subdurale.
 Caz clinic nr.3

• La medic s-a adresat un pacient cu un proces purulent in regiunea

temporala, consecinta unei plagi neprelucrate corespunzator. Febra
39,7 si toate semnele inflamatiei evidente.
• Care ar fi regiunile de difuzie a puroiului?
 Raspuns

Hematoamele şi purulenţele regiunii temporale difuzează în jos, şi

anume, în fosa subtemporala şi regiunea jugală şi in porţiunile
profunde ale feţei.
Tactica: Prelucrarea corespunzatoarea a plagii si aplicarea drenurilor.
 Caz clinic nr.4
• Cu ambulanta la sectia de internare a fost adus un pacient cu febra 39,5,
dureri severe in regiunea urechii , hipoacuzie. In urma investigatiilor s-a
stabilit diagnoza –otita medie supurata. Din anamneza- simptomele
persista de 3-4 zile.
• Ce complicatie asociata poate surveni?
• Ce formatiuni au fost afectate?
• Care sunt complicatiile posibile ce pot surveni in timpul interventiei
chirurgicale?
 Raspuns
• În cazul unei otite medii supurate, puroiul poate pătrunde în celulele
mastoidiene cu apariţia mastoiditei purulente, ce necesită intervenţie
chirurgicală de urgenţă – trepanaţia apofizei mastoidiene (antrotomie).
Deci, în cazul trepanaţiei apofizei mastoidiene, este pericolul lezării
sinusului sigmoid, canalului nervului facial, peretele osos al fosei
craniene medii, din care cauză trepanaţia se efectuiaza în cadranul
anterior superior (patrulaterul de atac Chipault).