Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NALIZA ECONOMICO-FINANCIARA
ECONOMICO-FINANCIARA
Titular curs:
conf. univ. dr. Dorina Popa
CUPRINS
Definire
Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în
descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau
proces) în elementele sale componente, în scopul identificării
factorilor, cauzelor şi condiţiilor care l-au generat şi l-au
influenţat.
Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de
concepte, metode, tehnici, procedee şi instrumente care asigură
tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării
unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia economico-
financiară a unui agent economic, identificarea factorilor,
cauzelor şi condiţiilor care au determinat-o, precum şi a
rezervelor interne de îmbunătăţire a acesteia, din punctul de
vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi
financiare.
Tipuri de analiză (I)
Rol
Realizarea funcţiilor întreprinderii:
- cercetare-dezvoltare
- producţie,
- comercială,
- de personal,
- financiar-contabilă
are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii:
- previziune,
- organizare,
- coordonare,
- decizie,
- control,
fiecare dintre aceste atribute realizându-se prin intermediul
anumitor tipuri de analiză.
Utilizatori (I)
1. Utilizatori interni
- Managementul firmei
- Salariaţii
2. Utilizatori intermediari
- Analiştii şi consultanţii
- Organele de urmărire penală sau instanţele de judecată
Utilizatori (II)
3. Utilizatori externi
a) Furnizorii de capital
- Acţionarii, investitorii actuali sau potenţiali
- Creditorii financiari
- Băncile şi alţi investitori
b) Partenerii de afaceri
- Furnizorii
- Clienţii
c) Statul
- Administraţiile fiscale
- Guvernul
- Autorităţile locale
d) Publicul
1.3. Obiectul şi conţinutul procesului de analiză
economico – financiară
Obiect
Analiza economico – financiară, ca disciplină, are ca obiect de
studiu fenomenele şi procesele din domeniul economic şi
financiar, la nivel micro, pe care le studiază sub aspectul
descompunerii pe factori, cantitativ şi calitativ; stabileşte relaţiile
de cauzalitate între factori, influenţele cantitative şi calitative pe
care le au asupra fenomenului: pe această bază, se formulează
concluziile cu caracter de sinteză, de apreciere a situaţiei
concrete a fenomenului analizat şi se propun variantele de
corecţie necesare, astfel încât să se asigure amplificarea
influenţelor pozitive, respectiv diminuarea sau eliminarea
influenţelor negative, pentru a se putea imprima fenomenului un
comportament dorit, normal.
Conţinut - Etape (I)