Sunteți pe pagina 1din 17

AANALIZA

NALIZA ECONOMICO-FINANCIARA
ECONOMICO-FINANCIARA

Titular curs:
conf. univ. dr. Dorina Popa
CUPRINS

BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI


ECONOMICO-FINANCIARE

ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE

ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE

ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR MATERIALE

ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

ANALIZA PERFORMANŢELOR ÎNTREPRINDERII

ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII


BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE

1.1. Definirea şi tipurile analizei economico-financiare


1.2. Rolul analizei economico-financiare. Utilizatorii rezultatelor
acesteia
1.3. Obiectul şi conţinutul procesului de analiză economico-
financiară
1.4. Mărimi utilizate în măsurarea economică
1.5. Sistemul de informaţii al analizei activităţii economico-
financiare
1.6. Metoda şi tehnicile analizei economico–financiare
1.1. Definirea şi tipurile analizei economico-financiare

Definire
Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în
descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau
proces) în elementele sale componente, în scopul identificării
factorilor, cauzelor şi condiţiilor care l-au generat şi l-au
influenţat.
Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de
concepte, metode, tehnici, procedee şi instrumente care asigură
tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării
unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia economico-
financiară a unui agent economic, identificarea factorilor,
cauzelor şi condiţiilor care au determinat-o, precum şi a
rezervelor interne de îmbunătăţire a acesteia, din punctul de
vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi
financiare.
Tipuri de analiză (I)

a) În funcţie de raportul dintre momentul analizei şi perioada de


desfăşurare a fenomenului:
·       - analiză postfactum sau analiza realizării obiectivelor;
·        - analiza previzională (prospectivă)
b) Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza:
·       - analiza macroeconomică
·        - analiza mezoeconomică
·        - analiza microeconomică
c) În funcţie de însuşirile esenţiale ale fenomenelor urmărite:
·        - analiza cantitativă
·       - analiza calitativă
Tipuri de analiză (II)

d) după modul de urmărire a fenomenelor în timp:


·        - analiza statică
·        - analiza dinamică
e) După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:
·        - analiza pe termen scurt
·        - analiza pe termen lung
f) În funcţie de poziţia analistului:
·        - analiza internă
·        - analiza externă.
1.2. Rolul analizei economico-financiare. Utilizatorii
rezultatelor acesteia

Rol
Realizarea funcţiilor întreprinderii:
- cercetare-dezvoltare
- producţie,
- comercială,
- de personal,
- financiar-contabilă
are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii:
- previziune,
- organizare,
- coordonare,
- decizie,
- control,
fiecare dintre aceste atribute realizându-se prin intermediul
anumitor tipuri de analiză.
Utilizatori (I)

Utilizatorii informaţiilor furnizate de analiza economico-


financiară sunt clasificaţi în numeroase moduri, în funcţie de
relaţia în care se află cu agentul economic respectiv şi/sau tipul
de informaţie cerut:

1. Utilizatori interni
- Managementul firmei
- Salariaţii

2. Utilizatori intermediari
- Analiştii şi consultanţii
- Organele de urmărire penală sau instanţele de judecată
Utilizatori (II)

3. Utilizatori externi
a) Furnizorii de capital
- Acţionarii, investitorii actuali sau potenţiali
- Creditorii financiari
- Băncile şi alţi investitori
b) Partenerii de afaceri
- Furnizorii
- Clienţii
c) Statul
- Administraţiile fiscale
- Guvernul
- Autorităţile locale
d) Publicul
1.3. Obiectul şi conţinutul procesului de analiză
economico – financiară

Obiect
Analiza economico – financiară, ca disciplină, are ca obiect de
studiu fenomenele şi procesele din domeniul economic şi
financiar, la nivel micro, pe care le studiază sub aspectul
descompunerii pe factori, cantitativ şi calitativ; stabileşte relaţiile
de cauzalitate între factori, influenţele cantitative şi calitative pe
care le au asupra fenomenului: pe această bază, se formulează
concluziile cu caracter de sinteză, de apreciere a situaţiei
concrete a fenomenului analizat şi se propun variantele de
corecţie necesare, astfel încât să se asigure amplificarea
influenţelor pozitive, respectiv diminuarea sau eliminarea
influenţelor negative, pentru a se putea imprima fenomenului un
comportament dorit, normal.
Conţinut - Etape (I)

a)    delimitarea exactă a obiectului analizat.


b)  identificarea componentelor, a factorilor, a cauzelor
care au putut contribui la realizarea unui anumit nivel al
fenomenelor.
c)   stabilirea relaţiei de cauzalitate între factori şi
fenomen şi înscrierea acesteia într-un model care se va utiliza în
analiză.
Între factorii care determină un fenomen şi fenomenul respectiv
pot exista două tipuri de legături, rezultând deci două tipuri de
modele de analiză şi anume:
–   modele deterministe;
–   modele statistice (stohastice).
Conţinut - Etape (II)

d)   măsurarea influenţei fiecărui factor asupra nivelului,


respectiv asupra modificării fenomenului. În această fază se va
aplica un anumit procedeu tehnic, în funcţie de tipul de legătură
dintre factori şi fenomen.
e) sintetizarea rezultatelor analizei cantitative şi
valorificarea cu ajutorul analizei calitative a tabloului influenţelor.
f)    elaborarea unor măsuri de corecţie necesare, astfel
încât să se amplifice influenţele pozitive şi să se diminueze sau
să se elimine influenţele negative.
1.4. Mărimi utilizate în măsurarea economică

La nivelul tuturor agenţilor economici, finalitatea oricărui tip de


activitate se exprimă cu ajutorul indicatorilor economico-
financiari.
Indicatorul este o mărime care exprimă cifric un aspect sau un
grup de aspecte ce caracterizează un fenomen, un proces sau o
activitate economică, definite în timp, spaţiu sau ca structură
organizatorică.
Indicatorii pot fi exprimaţi în mărimi absolute, mărimi relative şi
mărimi medii.
a) Mărimile absolute exprimă cantitativ, fizic sau valoric, volumul
sau nivelul unor fenomene, procese sau stări ale economicului.
Aceste mărimi rezultă din operaţii de numărare, de cumulare sau
scădere.
Mărimi utilizate în măsurarea economică (II)

b) Mărimile relative sunt calculate pentru a permite compararea


mărimilor absolute în timp, în spaţiu sau ca structură. Ele se
obţin prin raportarea nivelelor absolute ale termenului de
comparat la termenul bază de comparaţie.
Mărimile relative pot fi:
       de structură, care exprimă componenţa nivelelor absolute
sub forma unor ponderi, calculate ca raport între nivelul absolut
al elementului parte şi nivelul absolut al întregului, exprimate de
regulă în procente,
       de intensitate, ce caracterizează atribuirea elementelor
componente ale unui indicator faţă de fiecare din elementele
componente ale altui indicator, între cei doi indicatori existând o
legătură directă şi mijlocită;
       de corespondenţă, ce rezultă din compararea nivelurilor
absolute a două din componentele unui indicator.
Mărimi utilizate în măsurarea economică (III)

Indicii apar ca mărimi relative de variaţie în timp, în spaţiu sau


din punct de vedere calitativ, exprimându-se printr-un raport
simplu sau procentual între două niveluri ale aceluiaşi indicator,
raportate la două perioade de timp diferite (indici ai variaţiei în
timp), la două unităţi teritoriale diferite (două întreprinderi sau
ramuri), sau la două unităţi calitative diferite (producţia realizată
faţă de producţia prevăzută).
c) Mărimile medii sintetizează, în elemente caracteristice,
nivelurile individuale, ajungându-se la generalizări în
caracterizarea ansamblului. Calculul mărimilor medii se bazează
pe principiul compensării reciproce a influenţelor pozitive sau
negative ale unor factori întâmplători, reflectându-se prin
intermediul lor influenţele factorilor esenţiali, cu acţiune
sistematică. Exemple: media aritmetică, media armonică, media
pătratică, media geometrică, media cronologică, calculate ca
medii simple sau ponderate.
1.5. Sistemul de informaţii al analizei activităţii
economico-financiare (I)
Informaţia înseamnă, în general, comunicarea de fapte,
fenomene şi procese, sub aspect cantitativ numeric sau
nenumeric. În particular, informaţia economică şi financiară se
referă la fapte, fenomene şi procese economice şi financiare.
Pentru analize la nivel microeconomic, informaţiile economice
sau (şi) financiare pot proveni din surse interne, respectiv surse
externe unităţii.
Sursele de informaţii externe unităţii se concretizează în:
–  legislaţia economico-financiară;
–  norme şi normative privind segmente ale activităţii;
–  informaţii privind progresul tehnic în ramura respectivă;
–  informaţii oferite de organele fiscale, bănci, burse de valori,
târguri şi expoziţii, simpozioane etc.;
– rapoarte, sinteze, concluzii ale unor servicii de consultanţă.
1.5. Sistemul de informaţii al analizei activităţii
economico-financiare (II)

Principalele surse interne de informaţii sunt:


–       evidenţa contabilă primară;
–       evidenţa contabilă analitică şi sintetică;
–       situaţiile financiare;
–   evidenţele statistice curente legate de fazele activităţii
microeconomice;
–     evidenţele statistice periodice, dările de seamă statistice,
care se întocmesc conform actelor normative în vigoare ;
–   orice alte documente la nivelul unităţii care pot avea
legătură cu obiectivele analizei economico-financiare, registre
intrare-ieşire, fişe individuale, grafice, programări, etc.

S-ar putea să vă placă și