Anomalii in plan vertical

Anomalii in plan vertical

(dupa E. Cocârla)

Sindromul de ocluzie adanca

- cuprinde 3 forme clinice:

1. Ocluzia adanca in acoperis

2. Ocluzia acoperita
3. Ocluzia coborata (prabusita)

Sindromul de ocluzie deschisa

- cuprinde 2 forme clinice:

1. Ocluzia deschisa functionala

2. Ocluzia deschisa anatomica
 Sindromul de ocluzie adâncă
 Simptomul comun tuturor anomaliilor cuprinse în sindromul de
ocluzie adâncă, îl reprezintă supraacoperirea accentuata a
frontalilor. (adică, incisivii superiori acoperă mai mult decât 1/3
din înălțimea feței vestibulare a incisivilor inferiori).
Supraacoperirea este considerată totală atunci când
marginea incizală a superiorilor atinge gingia marginală a
incisivilor inferiori, dar și atunci când incisivii inferiori vin în
contact cu coletul superiorilor ori cu mucoasa palatinală.

1. Ocluzia adâncă in acoperiș (clasa II/1)

 Ocluzia adâncă in acoperis se caracterizează prin prezența

unei trepte sagitale accentuate care poate fi determinata de:
- protruzia incisivilor superiori
- retruzia incisivilor inferior
- retrognatia mandibulară sau asocierea tuturor acestora.
FP 12 ani

Diagnostic
Ocluzie adanca in acoperis
Compresie de maxilar cu protruzie si inghesuire
DDM bimaxilar cu inghesuire grava
Retrognatie mandibulara functionala
Obicei de supt degetele
Deglutitie atipica cu presiune pe frontali
 2. Ocluzia acoperită
Frecvent este utilizata denumirea de anomalie de clasa
II/2 Angle.
Cele 2 caracteristici importante sunt:
- supraacoperirea frontala accentuata
- retruzia incisivilor superiori
Etiopatogenie
Caracterul ereditar se manifesta prin:
- existenta anomaliei la mai multi membri ai familiei:
- prezenta relatiei in capac de cutie a crestelor
adentate – la nou-născut
- tratamentul dificil, cu recidive frecvente
Simptomatologie

 Ex. facial
- etajul inferior micsorat
- santul mentonier accentuat
- mentonul proeminent
- buze rasfrante, in contact strans
- etajul mijlociu bine dezvoltat in sens sagital (“profilul cu nas mare”)
 Ex. endobucal
- retruzia tuturor incisivilor superiori, sau numai a centralilor, iar lateralii sunt
vestibulo-versati sau rotati mezio- vestibular
- arcada maxilara in forma de trapez
- baza apicala bine dezvoltata
- supra pozitia accentuata a grupului frontal superior
- retruzia si inghesuirea incisivilor inferiori
- accentuarea curbei Spee

 Ocluzia
- incisivi – supra acoperire mai mare de 2/3
- treapta sagitala medie
- molari – frecvent clasa II

Miscarile de propulsie si lateralitate a mandibulei sunt limitate.

Predispozitie crescuta la parodontopatii prin supraacoperirea incisiva si trauma
directa gingivala.
 Formele clinice de ocluzie acoperită
Ocluzia acoperita adevarata
- se produce prin dezvoltarea verticala insuficienta a zonei laterale si
dezvoltarea verticala excesiva a zonei frontale
- se caracterizeaza prin etajul inferior mult micsorat

Ocluzia acoperita falsa – este determinata de dezvoltarea verticala excesiva a

regiunii frontala maxilare
- modificarile faciale sunt mai putin grave

AM 11 ani GE 9 ani,
Diagnostic: Ocluzie acoperita adevarata, Diagnostic: Ocluzie acoperita falsa,
retrognatie mandibulara functionala retrognatie mandibulara functionala
DDM bimaxilar cu inghesuire DDM bimaxilar cu inghesuire secundar
 3. Ocluzia coborâtă (prăbușită)
In aceasta forma clinica, supraacoperirea
incisivilor este determinata de lipsa
suportului lateral al dimensiunii verticale a
ocluziei, posibila din doua cauze:
- zona de sprijin a dentatiei temporare
compromisa prin cariii intinse ori extractii
precoce sau
- edentatii termino-terminale in dentatia
permanenta
 Sindromul de ocluzie deschisa
1. Ocluzia deschisa functionala
- se caracterizeaza prin absenta contactului interdentar
al celor doua arcade in sens vertical, dupa terminarea
miscarii de inchidere in ocluzia de intercuspidare
maxima.
- deoarece dintii superiori sau/ si inferiori nu ating
planul de ocluzie, exista o comunicare intre cavitatea
enorala si vestibulul bucal.
- localizarea zonei de inocluzie verticala poate
determina
o ocluzie deschisa frontala (lipsa contactului
intre marginile incizale ale frontalilor)
o ocluzie deschisa laterala (lipsa contactului
intre fetele ocluzale ale dintilor laterali)
Etiologie
Frecvent, o serie de factori disfunctionali pot inhiba eruptia dentara
si pot deforma in sens vertical procesele alveolare.
De exemplu: - interpozitia limbii in repaus, deglutitie,
fonatie,
- interpozitia buzei inferioare, obiceiuri
vicioase de supt (suzeta, deget)
- muscarea unor obiecte (creion, pipa)
Simptomatologia
Ex. facial – etajul inferior usor marit
Ex. endobucal - lipsa contactului ocluzal, frecvent de
la canin la canin, intre 2 – 6 mm
- infrapozitia grupului frontal superior
sau / si inferior,
- accentuarea curbei Spee
Afectarea functiei fizionomice, fonetice, autointretinere, imposibilitatea
inciziei alimentelor
 Cazuri clinice
JA 13 ani,

NM 14 ani,

Ocluzie deschisa functionala,

compresie de maxilar cu protruzie,
clasa III scheletica
deglutitie infantila
Ocluzie deschisa anatomica
compresie de maxilar cu protruzie
ocluzie incrucisata la 15 si la 25
clasa III scheletica
deglutitie infantila
2. Ocluzia deschisa anatomica
- Absenta contactului intre marginile incizale sau fetele
ocluzale ale dintilor este determinata de tulburari de
crestere osoasa.
- Acestea consta din:
- deficitul dezvoltarii maxilare in zona
frontala (infragnatie frontala) sau / si
- excesul de dezvoltare a zonelor laterale
maxilare (supragnatie laterala)

Etiologia
- factori ereditari
- rahitismul
- cicatrici labio mentoniere
- disfunctii orale cu efect agravant
Simptomatologie
Ex. facial- fata alungita
- etajul inferior mult marit
- fanta labiala intredeschisa
Ex. endobucal - denivelarea arcadei superioare prin
infrapozitia grupului frontal
- arcada frontala inferioara turtita in sens
anteroposterior (semnul Gussenbauer – de
rahitism)
Ocluzia
- inocluzia verticala peste 5-6mm, uneori chiar 10mm
- contacte posibile doar la nivelul ultimilor molari

Afectarea grava a functiei fizionomice masticatorii si de

autointretinere.
 Anomalii de Clasa I
Dizarmonia dento-maxilara (DDM)

- Se caracterizeaza prin diferenta dintre

volumul maxilarelor si volumul dentar.
- Anomalia este denumita si incongruenta
intre spatiul necesar alinierii dintilor permanenti
si spatiul disponibil in interiorul arcadei.
- Cuprinde doua forme clinice:
- dizarmonia dento-maxilara cu
inghesuire
- dizarmonia dento-maxilara cu
spatiere
Dizarmonia dento- maxilara cu inghesuire (DDM
cu inghesuire)

Este forma clinica de anomalie cea mai frecvent

intalnita.

Etiopatogenie
- factori embriologici, filogenetici, genetici
- factori neuro-endocrini,
- factori neuro-musculari(disfunctii ale
musculaturii intra si extra orale)
- factori dentari (macro dintie, extractii premature)
Simptomatologia

Ex. facial
- malpozitiile dentare sunt vizibile in suras si fonatie
Ex. endobucal
- simptomul principal il constituie inghesuirea
dentara
- absenta spatiului pentru alinierea dintilor permanenti
determina malpozitii unidentare (versiuni, gresiuni, rotatii) si
modificari de grup dentar
- aspecte clinice difera in functie de varsta dentara a
subiectului
Ex. ocluzal:
- devierea liniei interincisive
- angrenaje inverse frecvente
- migrari dentare cu rapoarte false de mezializare sau distalizare la
nivel canin sau molar
 DDM bimaxilar cu inghesuire secundar

ST 10 ani
BP 10 ani

Diagnostic:
DDM bimaxilar cu inghesuire secundar
Diagnostic:
Deglutitie infantila
DDM bimaxilar cu inghesuire
primar si secundar
12, 22 – angrenaje inverse
13, 23 – ectopie vestibulara
 Formele clinice de
DDM cu inghesuire
primar
Trei forme clinice de DDM cu inghesuire: tranzitor
tranzitor secundar

DDM tranzitor
- cea mai usoara forma,
- apare datorita discordantei dintre varsta osoas mai intarziata si
varsta dentara mai precoce
- se poate rezolva in cursul cresterii osoase viitoare
DDM primar
- determinat de deficitul cresterii maxilarelor, sau de
macrodontie sau asocierea celor doua.
- semnele precoce sunt rizaliza patologica si eliminarea
prematura a dintilor temporari.
DDM secundar
- se produce prin tulburarea directiei de crestere la nivelul maxilarelor
sau a proceselor alveolare sau prin prezenta dintilor supranumerari sau
prin extractii premature
 L. I., 9 ani

Diagnostic:

DDM bimaxilar secundar

L. I., 12 ani

Foto la sfârșitul tratamentului

ortodontic conservativ cu aparate
mobilizabile
I. C. – 12 ani
I. C. – după un an de tratament
Dizarmonia dento- maxilara cu spatiere (DDM cu
spatiere)

 Caracteristica o constituie prezenta unui exces

de spatiu in arcada comparativ cu necesitatile
alinierii corespunzatoare a dintilor.
 Diastema reprezinta spatiul situat intre
incisivii centrali
 Tremele sunt spatiile existente in alte zone
Tipuri de diastema
fiziologica
tranzitorie
patologica adevarata
falsa