Proprietatea şi

libera iniţiativă
A. Întreprinderile-agent economic

 Producatorul- persoana care utilizează resurse

(naturale, materiale, umane) pentru a produce
bunuri si servicii.

 Întreprinderile- unităţi economice de baza la nivelul

cărora se desfăsoară activităţi de productie si de
distributie a bunurilor si serviciilor. Au diferite
dimensiuni si se afla in diferite forme de proprietate.

 Proprietatea reprezintă relaţia dintre oameni

(indivizi, grupuri, societate), cu privire la însuşirea
bunurilor existente sau produse de societate
 Drepturi sau atribute ce revin deţinătorilor
proprietăţii:
 Posesia – însuşirea de către o persoana a
bunurilor
 Dispoziţia – dreptul de a dispune de acele
bunuri
 Folosinţa- utilizarea bunului aflat în posesie
 Uzufructul – însuşirea beneficiilor care apar în
legătură cu acel bun

Atributele pot fi cedate total sau partial:

 Înstrăinare sub toate aspectele (vanzare-
cumpărare, donaţie, mostenire)
 Înstrăinare partială (închiriere, arendare, etc)
 Obiectul proprietatii il constituie bunurile
economice, inclusiv forta de munca a
producatorului direct.
 Subiectii proprietatii sunt persoanele fizice sau
juridice, care detin bunuri economice in
proprietatea lor exclusiva si care isi exercita
direct drepturile asupra acestora (indivizii,
sociogrupurile, organizatiile).
 Printre subiectii de proprietate se inscrie si
statul, care prin intermediul administratiilor
publice, detine, utilizeaza si gestioneaza o
anumita parte a obiectului proprietatii.
 Indivizii sunt subiecți ai proprietății în oricare
dintre formele acesteia. Ei acționează într-un
cadru dat, istoricește constituit, în care pot fi sau
nu producători. Indivizii care sunt producători,
prin acțiunea lor, întruchipează atât posesiunea,
dispoziția, uzufructul, cât și utilizarea directă a
obiectului proprietății. Dacă nu sunt și
producători, indivizii (subiecții proprietății) nu pot
utiliza bunurile lor decat prin salariați, iar
rezultatele obținute (uzufructul) se împart intre
proprietarii neproducători și producătorii direcți.
 Sociogrupurile sunt constituite din indivizi reuniți
pe baza existenței a cel puțin trei trăsături
comune, obiective, care generează interese și
comportamente similare pentru membrii
grupului. Sociogrupurile dau naștere
cooperativelor, societăților pe acțiuni, ca și altor
forme de proprietate asociativă.
 Organizațiile, constituite pe baza unor criterii
prestabilite, pot fi naționale și internaționale.
Cele naționale pot să apară sub forma uniunilor
de întreprinderi sau de cooperative constituite pe
criteriul de ramură, zonal, teritorial-administrativ
etc.
 Forme de proprietate
 proprietate privata :
 individuală – proprietarul foloseşte,
administrează şi îşi însuseste roadele;
 asociativă – un grup de pers fizice sau juridice

se asociază pt a administra o afacere, pt a

desfasura anumite activitati;

 proprietate publică – proprietarii sunt unităţi ale

administraţiei publice(scoli publice, spitale
publice)
 proprietate mixtă
Proprietatea privată sau particulară, ai cărei
proprietari pot fi persoane fizice și/sau juridice.
Totodată aceasta poate fi proprietate individuală și
asociativă, dar ca dimensiune, mica, mijlocie,
mare și foarte mare.
În anumite condiții – specifice statelor democratice
– este compatibilă cu proprietatea publică sau
alte forme de proprietate;
 Proprietatea publică, al cărei proprietar este
statul sau sunt unitățile administrațiilor publice
centrale și locale din structura sa. Obiectul
acestei proprietăți îl formează bunurile care,
potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau
de interes public. După regimul juridic al
bunurilor care o compun, această proprietate
poate constitui domeniul public al statului sau
domeniul privat al statului, ambele putând fi de
interes național și/sau local. Bunurile care
formează domeniul public se caracterizează prin
faptul că sunt inalienabile (nu pot fi înstrăinate)
și imprescriptibile (nu pot fi urmărite silit sau
grevate de diferite obligații ).
 Proprietatea mixtă (exemplu clasic,
societatea pe acţiuni în care, alături de
persoanele şi organizaţiile private, acţionar
este şi statul). În orice economie
contemporană, este prezentă atât
proprietatea privată, cât şi cea publică,
proporţiile lor fiind diferite.
B. Libera initiativă in economia de piaţă

Libera iniţiativă se concretizează in dreptul

agenţilor economici:
 de a dispune asa cum doresc de proprietea sa
 de a-şi administra după propria dorinţă afacerea

Libera iniţiativă este manifestarea libertăţii

economice a proprietarului de a-şi menţine,
dezvolta sau restrânge activitatea, de a decide in
conformitate cu propriile interese tinând cont si de
normele legale şi de utilizarea raţională a resurselor
 Manifestarea liberei iniţiative înseamnă şi
asumarea unor responsabilităţi cu privire la :

 natura activităţii
 locul de desfăşurare
 dimensiunea activităţii
 persoanele implicate
 locul de desfacere a produselor şi serviciilor
 Orice economie de piaţă este o economie deschisă,
bazată pe schimb si pe proprietatea privata asupra
resurselor de productie.Economia deschisă se
caracterizează prin:
 proprietate privata
 libertate economică
 concurenta
 preturi libere
 interventia limitata a statului in economie
C. Oferta si legea ofertei

Oferta reprezinta cantitatea de bunuri sau servicii

pe care un agent economic este dispus sa o ofere
spre vînzare într-o anumita perioada de timp.
Oferta ca si cererea se refera la un pret anume, si
poate fi privita ca oferta a unui bun, a unei
industrii, a unei firme si ca oferta totala de piata.
Desigur,în functie de nivelul cererii, cantitatea care
se vinde efectiv poate sa difere de cantitatea
oferita.
 Legea ofertei arata relatia care se stabileste
între cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant
o ofera spre vanzare într-o anumita perioada de
timp si pretul la care bunul respectiv se vinde.
 Legea ofertei arata ca ofertantii sunt dispusi sa
ofere o cantitate mai mare dintr-un bun
oarecare, la un pret mai mare, de cît la unul mai
mic. Curba ofertei arata ca nivelul de pret este
necesar pentru a-l determina pe ofertant sa
ofere o anumita cantitate de bun.
Factorii principali care influenteaza cantitatea
oferita de producatorii-vanzatori pe o piata data
sunt:
a) Pretul resurselor. Daca pretul factorilor de productie
scade, ofertantii unui anumit produs, sunt dispusi a
produce mai multe bunuri. Invers, daca pretul unuia
sau a mai multor factori de productie creste, atunci va
creste costul de productie si ofertantul nu va fi dispus a
produce o cantitate mai mare.
b) Pretul altor bunuri. Factorii de productie sunt atrasi
spre acele activitati de productie unde ei sunt platiti la
un pret ridicat. Daca pretul productiei X creste, este
firesc ca sa se înregistreze o atragere a factorilor de
productie spre acest produs.
c) Tehnologia. Întroducerea tehnologiei noi, are ca
efect cresterea productivitatii muncii si, implicit,
reducerea costului de productie. În acest caz
producatorii sunt motivati sa produca mai mult.
Descresterea productivitatii muncii, duce la
cresterea costurilor de productie si evident
efectul va fi negativ asupra ofertei.
d) Perspectivele pietei. Daca în perspectiva se
asteapta, într-o anumita ramura, la scaderea sau
chiar la oprirea productiei ( o greva ), în prezent
ofertantii vor produce mai mult pentru a
contracara efectele actiunilor viitoare. Daca
ofertantii se asteapta la o crestere a pretului în
viitor, atunci în prezent vor reduce productia
pentru a o creste în viitor.
e) Costul productiei. Daca costul productiei scade,
oferta pentru bunurile respective va creste si
invers, cresterea costului va aduce la scaderea
ofertei. Specialistii considera ca evolutia costului
reprezinta unul din factorii principali care
actioneaza asupra ofertei. Deci, curba ofertei se
va deplasa spre dreapta daca costul scade si
invers.
f) Taxele si impozitele si subventiile. Firmele
platesc taxe asupra profitului obtinut. Daca
taxele pe profit se majoreaza, atunci apare
tendinta de reducere a ofertei, invers, daca se
înregistreaza o reducere a taxelor pe profit, se
va înregistra o crestere a ofertei
g) Conditiile naturale reprezinta un factor important
care, în multe ramuri, influenteaza marimea
ofertei. De asemenea, anumite evenimente
naturale întîmplatoare actioneaza, de regula, în
directia reducerii ofertei. Conditiile social-politice
îsi pun si ele amprenta asupra întregii activitati
economice. Daca acestea sînt favorabile
( stabilitate politica, cadru juridic adecvat, etc.)
atunci oferta va creste, daca nu, oferta va
înregistra o reducere.
Însumarea algebrica a influentei absolute sau
relative a fiecarui factor de actiune, în conditiile
aceluiasi pret, da ca rezultat modificarea totala a
ofertei.