Leziuni traumatice

În funcție de păstrarea sau nu a integrității tegumentului traumatismele

se diferențiază în două mari categorii :
•traumatisme închise
•traumatisme deschise (plăgi)
 Leziuni traumatice

•Traumatisme închise
Definire: traumatisme în care este păstrata integritatea cutanată, efectul lezional
producându-se la diferite niveluri de profunzime.
Clasificare: în funcție de gravitate se diferențiază 4 forme :
•comoția
•contuzia
•dilacerația
•compresiunea
Leziuni traumatice

comoția cerebrală - pierdere a conștienței, de scurtă durată

în urma unui traumatism cranian, ce poate fi urmată de
cefalee (durere de cap), amnezie retrogradă (pierderea
memoriei);
comoția medulară - tulburări trecătoare de motililate și
sensibilitate;
comoția toracică - tulburări funcționale ale plămânilor și
inimii care apar după un traumatism toracic direct sau
indirect (cădere de la înălțime mai mică sau pe bazin);
 Leziuni traumatice

•Contuzia presupune leziune anatomică (ruptura unor vase) cu păstrarea integrității

tegumentului, ce apare prin mecanism de lovitură sau contralovitură. De asemenea sunt
afectate mai frecvent organele parenchimatoase (ficat, splină) dar un risc crescut de
lezare prezintă organele cavitare (segmentele tubului digestiv) aflate în stare de
plenitudine. Leziunile sunt extrem de variate ca gravitate, de la mici hemoragii (rupturi
ale vaselor mici, hematoame) la rupturi ale organelor parenchimatoase traduse clinic
prin sindrom de hemoragie internă sau ale organelor cavitare, manifestate clinic prin
sindrom peritonitic (de iritație peritoneală).
 Leziuni traumatice

•Dilacerația este o leziune traumatică închisă care apare prin

mecanism de tracțiune. Această forță de tracțiune determină
întinderi, rupturi, dezinserții ale diferitelor țesuturi.
•Compresiunea (strivirea) apare atunci când un segment al
corpului este interpus între două forțe cu acțiune contrarie care
se manifestă prin intermediul unor suprafețe dure.
Leziuni traumatice

Plăgi Caracteristici
Tăiate - margini drepte, netede, regulate cu distrugeri
minime de țesut
înțepate - pot avea orificii superficiale mici, cu
distrugeri minime dar leziunile în profunczime
pot fi majore
Zdrobite - pierderea continuității țesuturilor se produce
prin prinderea acestora între două forțe: una
activă (corpul vulnerant) și o rezistență (de
regulă osoasă) a organismului
- margini neregulate, uneori zdrențuite
mușcate - combinație de plăgi tăiate, înțepate și zdrobite
- sunt considerate a priori infectate datorită
florei bacteriene existente în cavitatea bucală
împușcate - unipolare – un singur orificiu de intrare,
glonțul rămâne în organism
- bipolare – două orificii, de intrare (mai mic,
mai regulat, margini netede) și de ieșire (mai
mare, mai neregulat, exploziv)
Leziuni traumatice

escoriații - interesează straturile superficiale ale pielii

superficiale - interesează tegumentul și țesutul celular subcutanat
profunde penetrante - pătrund într-o cavitate
perforante - străpung un organ cavitar
transfixiante - străbat organismul prezentând un
orificiu de intrare și unul de ieșire
Principiile de tratament al plăgilor

Contuziile ușoare nu necesită tratament. Alte plăgi închise trebuie tratate prin
aplicarea de gheață, compresie ușoară și ridicarea membrului lezat. Deoarece o
contuzie extinsă poate masca o fractură subiacentă, în aceste cazuri membrul lezat
se imobilizează.
Principiile de tratament ale plăgilor deschise
· Controlul hemoragiei
· Prevenirea suprainfec]iei plăgii
· Stabilizarea părții lezate
· Stabilizarea oricărui corp penetrant
Este important să opriți sângerarea cât mai repede posibil, utilizând pe cât se poate
materiale sterile. Puteți controla hemoragia unei plăgi deschise acoperind plaga cu
o compresă uscată, sterilă (dacă este posibil) și aplicând presiune directă pe plagă.
Dacă prima compresă se îmbibă cu sânge, acoperiți-o cu o a doua. Luați în
considerare și ridicarea membrului lezat, precum și compresia punctelor de
presiune. Compresa trebuie să acopere în întregime plaga pentru a împiedica
contaminarea ulterioară. Nu încercați să curățați plaga în prespital, deoarece
această manevră poate accentua hemoragia. Curățarea plăgii se va efectua la spital.
Orice compresă va fi fixată cu un pansament compresiv.
Controlul hemoragiei externe

Sunt trei tipuri de hemoragie externă: capilară, venoasă, arterială

Cel mai des tip de hemoragie externă întâlnit este hemoragia capilară. În acest
tip de hemoragie, sângele “băltește” (tăietura la nivelul unui deget). Hemostaza se
realizează prin presiune directă la nivelul plăgii.
În cazul hemoragiei venoase, sângele se exteriorizează în flux continuu.
Sângerarea dintr-o venă de calibru mare poate fi extrem de periculoasă, ducând la
exagvinare și deces. Hemostaza se realizează prin presiune directă asupra plăgii.
Cea mai periculoasă hemoragie este hemoragia arterială. Sângerarea arterială
este pulsatilă, țâșnind din plagă la fiecare contracție a inimii. Presiunea în artere
este mult mai mare ca în vene sau capilare, de aceea o sângerare arterială
necontrolată duce la deces în scurt timp. Hemostaza se realizează prin presiune
directă, sau prin presiune pe punctele de presiune. (compresia directă a unei
artere pe un plan osos).
Există trei metode prin care se poate realiza hemostaza:
· Aplicarea presiunii directe pe plagă
· Ridicarea membrului
· Aplicarea presiunii în punctul de presiune
Controlul hemoragiei externe

Presiunea directă
Majoritatea hemoragiilor externe pot fi controlate
aplicând presiune directă pe plagă. Aplicați un
pansament uscat steril, direct pe plagă și apăsați cu
mâna (cu mănușa chirurgicală). Dacă nu dispuneți de
comprese sterile, utilizați cea mai curată bucată de
material disponibilă. Pentru a menține presiune
directă la nivelul plăgii, legați strâns plaga și compresa
cu un bandaj compresiv. Nu îndepărtați compresa
după aplicare, chiar dacă se îmbibă cu sânge.
Controlul hemoragiei externe
Controlul hemoragiei externe

Dacă presiunea directă nu oprește hemoragia de la nivelul unei

extremități, ridicați membrul traumatizat, menținând presiunea
directă. Ridicarea membrului, împreună cu presiunea directă,
vor opri în mod normal o hemoragie severă.
Controlul hemoragiei externe
Controlul hemoragiei externe
Punctele de presiune
Dacă combinația de presiune directă și ridicarea
membrului afectat nu oprește sângerarea, va trebui să
controlați indirect sângerarea:comprimarea unei artere
mari pe un plan osos. Comprimând o arteră pe un plan
osos veți obține același efect ca atunci când călcați un
furtun de apă. Deși sunt mai multe puncte de
presiune, punctul de presiune al arterei brahiale și
punctul de presiune al arterei femurale sunt cele mai
importante
Controlul hemoragiei externe
Pentru a găsi punctul de presiune al arterei brahiale procedați astfel:
· Plasați membrul superior al pacientul astfel încât cotul să formeze un
unghi de 90°; îndepărtați membrul superior afectat de corpul pacientului;
Împingeți în lateral bicepsul la jumătatea distanței dintre cot și umăr;
· Apăsați contra humerusului (osul membrului superior) și va trebui să
simțiți pulsul arterei brahiale. Punctul de presiune al arterei brahiale
este localizat între umăr și cot; este folosit pentru determinarea
tensiunii arteriale și pentru verificarea pulsului la copii.
Punctul de presiune al arterei femurale este localizat inghinal,
unde artera femurală este plasată superficial.
Dacă este efectuată corect, această tehnică (în combinație cu presiunea
directă și ridicarea membrului) va opri imediat orice hemoragie distal de
punctul de aplicare.
Controlul hemoragiei externe
Controlul hemoragiei externe
 Garoul este o bandă de material care se amplasează în jurul
membrului afectat, deasupra plăgii, și legat strâns pentru a opri hemoragia.
Garoul este dificil de confecționat din materiale improvizate, fiind de
asemenea dificil de aplicat corect. Aplicat incorect, el poate determina
creșterea hemoragiei. Garoul nu este aproape niciodată necesar pentru
controlul unei hemoragii. Trebuie să vă concentrați asupra combinației
dintre presiunea directă, ridicarea membrului și punctele de presiune
pentru hemostază.
Plăgi închise

echimoza este o leziune produsă de un obiect

bont care zdrobește țesuturile de sub tegument
(contuzie). Este o leziune a țesuturilor moi de sub
tegument. Deoarece capilarele subiacente sunt rupte,
zona lezată se tumefiază. Severitatea acestor leziuni î
închise de țesuturi moi variază. Echimoza simplă se
vindecă rapid. Echimoza poate fi un semn al unei
fracturi subiacente, căreia îi vor trebui luni de zile
pentru vindecare. Când întâlniți o tumefiere
importantă, suspectați o fractură subiacentă.
Plăgi deschise

În plaga deschisă tegumentul sau mucoasa este lezată.

Escoriațiile, cunoscute sub numele de zgârieturi, apar când tegumentul este frecat de o
suprafață aspră.
Plăgile înțepate sunt produse de un obiect ascuțit ce penetrează tegumentul.
Aceste plăgi pot provoca leziuni importante în profunzime, care nu sunt recunoscute
imediat. Plăgile înțepate nu sângerează liber. Dacă obiectul ce a produs plaga
înțepată rămâne pe loc, el se numește corp străin.
Plaga împușcată este un tip special de plagă înțepată. Gravitatea leziunilor
produse prin împușcare depind de tipul de armă și de distanța dintre armă și victimă.
Plaga împușcată poate prezenta un orificiu mic de intrare dar să producă leziuni
masive ale organelor interne. Plăgile împușcate prezintă un orificiu de intrare și un
orificiu de ieșire. Orificiu de intrare este, de obicei, mai mic decât cel de ieșire.
Majoritatea deceselor prin împușcare se datorează hemoragiei interne produsă prin
lezarea organelor interne și a vaselor mari. Frecvent avem de-a face cu mai multe
plăgi împu[cate. O examinare amănunțită a pacientului este importantă pentru a
descoperi toate plăgile posibile.
Plăgi deschise
Lacerația
Cea mai comună formă de plagă deschisă este lacerația. Popular, se numește
tăietură. Lacerațiile minore nu necesită atenție deosebită, dar cele mari
pot produce o hemoragie masivă, ducând în final la deces.
Avulsia
Avulsia (plagă delabrantă) este o smulgere de ]esuturi. Partea avulsionată
poate fi complet separată de corp sau poate rămâne atașată de corp printr-
un lambou tegumentar. Avulsiile pot implica cantități mari sau mici de
țesut. Separarea completă a unui segment sau a unei extremități întregi se
numește amputație traumatică. Orice porțiune amputată trebuie găsită,
plasată într-o pungă de plastic curată, păstrată la gheață, și transportată cu
pacientul la spital pentru o posibilă reimplantare. Dacă nu aveți o pungă
de plastic curată, folosiți o mănușă chirurgicală întoarsă. Apa cu gheață
poate fi folosită pentru a păstra partea amputată la rece
Pansarea și bandajarea plăgilor

Pansarea și bandajarea corectă se efectuază astfel

· Controlul hemoragiei
· Prevenirea contaminării ulterioare
· Imobilizarea segmentului lezat
· Prevenirea mișcărilor corpului penetrant
Principiile de tratament al plăgilor
Principiile de tratament al plăgilor
Principiile de tratament al plăgilor
Principiile de tratament al plăgilor
Principiile de tratament al plăgilor

Plasați compresa pe plagă, dar fără a atinge suprafața acesteia

care va veni în contact direct cu plaga. Dacă sângerarea continuă,
amplasați o a doua compresă peste prima. Nu îndepărtați niciodată
prima compresă deoarece formarea de cheaguri de sânge a început
și nu trebuie întreruptă. Dacă sunteți mulțumiți de pansament,
începeți să efectuați pansamentul compresiv
Principiile de tratament al plăgilor
Trebuie să respectați anumite reguli în aplicarea
pansamentului: păstrarea compresei pe loc, controlul sângerării și
prevenirea contaminării ulterioare. Înainte de a fixa conpresa,
asigurați-vă că aceasta acoperă plaga în întregime. Aplicați
pansamentul strâns, pentru a controla hemoragia. Atenție însă, un
pansament aplicat prea strâns poate bloca toată circulația distal de
locul aplicării! Dacă
Totuși se întamplă acest lucru, îndepărtați pansamentul și înlocuiți-
l, dar fără a mișca compresele.
Tratamentul diferitelor plăgi
Plăgile feței și a scalpului
Fața și scalpul sunt zone bine vascularizate. Datorită acestei
bune vascularizări, o plagă relativ mică poate fi însoțită de o
sângerare abundentă. Din acest motiv, deși nu este potențial
letală, o astfel de plagă provoacă, de obicei, anxietate atât
pacientului cât și celui care acordă primul ajutor.
Veți putea controla hemoragia prin presiune directă pe plagă.
Acest lucru este posibil deoarece rețeaua vasculară se află în
apropierea osului. Dacă sângerarea continuă, încercați cu o a
doua compresă, însă fără a o îndepărta pe prima. După
oprirea sângerării, aplicați bandajul în jurul capului
Tratamentul diferitelor plăgi
Hemoragiile nazale
 Hemoragiile nazale (epistaxis) pot apărea datorită unui
traumatism sau a unei tensiuni sangvine ridicate. În unele cazuri, nu
se descoperă nici o cauză aparentă, în acest caz se numesc hemoragii
nazale spontane. La un pacient cu hipertensiune, presiunea sangvină
crescută la nivelul vaselor sangvine mici nazale poate provoca ruptura
unuia și hemoragie. Un pacient hipertensiv trebuie văzut și tratat de un
medic.
 Pentru nas, bărbie, ochi și urechi se realizează așa numitul pansament
“în
praștie”, cu ajutorul unei fâșii de tifon de 30-50 cm, despicată la capete, cu
o parte centrală nedespicată, care se aplică la nivelul plăgii, legând
capetele tăiate încrucișate.
Hemoragiile nazale
Traumatismele oculare
Toate traumatismele oculare sunt potențial severe și necesită
evaluare medicală. Când se suspectează o lacerație oculară,
acoperiți întreg ochiul cu un tamponament compresiv uscat.
Poziționați pacientul întins la orizontală și transportați-l la
cea mai apropiată unitate medicală. Ocazional, poate exista și
un obiect penetrant în ochi. Poziționați imediat pacientul pe
spate și acoperiți ochiul traumatizat cu o compresă și un
pahar de hârtie încât obiectul penetrant să nu se miște.
Bandajați ambii ochi. Acest lucru este important, deoarece
ochii se mișca împreună, și dacă pacientul încearcă să se uite
la ceva cu ochiul sănătos, ochiul traumatizat se va mișca și el
putând agrava leziunea. Transportați pacientul la spital.
Traumatismele oculare
Plăgile gâtului
Gâtul este sediul unor structuri foarte importante:
traheea, esofagul, artere mari, vene, mușchi, vertebre
și măduva spinării. Deoarece o leziune la nivelul
oricăreia din aceste structuri poate fi fatală, toate
plăgile gâtului sunt severe.
Aplica]i presiune directă pentru a controla plăgile
hemoragice ale gâtului. După ce hemoragia s-a oprit,
bandajați gâtul.
Plăgile gâtului
Plăgile toracelui
Organele importante ce pot fi afectate în plăgile toracice sunt
plămânii, vasele mari și inima. Orice plagă ce afectează aceste organe,
este un traumatism cu potențial letal. Poziționați pacientul cu
traumatism toracic într-o poziție confortabilă (de obicei șezând). Dacă
un plămân este perforat, aerul din el iese, iar plămânul se colabează
(nu mai poate funcționa la capacitatea lui normală). Pacientul poate
tuși sânge roșu aprins. Pentru a menține presiunea aerului la nivelul
plămânului, primul dumneavoastră gest este să acoperiți orice plagă
deschisă a toracelui cu un material impermeabil pentru aer, închizând-
o ermetic. Această acoperire se numește pansament ocluziv. Folosiți
pentru aceasta ambalaj plastic de la produsele medicale pe care le
aveți la îndemână, folie de aluminiu, folie de plastic. Orice material ce
va etanșeiza plaga este suficient și eficient.
Plăgile toracelui
Plăgile toracelui
Dacă există un obiect penetrant, aplicați un pansament
stabilizator și transportați pacientul imediat la cea mai
apropiată unitate medicală. Uneori obiectul penetrant
este prea lung pentru ca pacientul să poată fi mișcat din
locul accidentului, încât acesta nu este transportabil. În
aceste cazuri, poate fi necesar să stabilizați obiectul
penetrant și să-l tăiați cu grijă aproape de pacient. Dacă
vă întâlniți cu o astfel de situație, stabilizați obiectul
penetrant cât de bine puteți și cereți imediat ajutor
specializat de la o echipă care are uneltele și
antrenamentul necesar pentru astfel de situații.
Plăgile toracelui
Plăgile extremităților
Pentru toate plăgile deschise ale extremităților,
aplicați o compresă sterilă uscată pe leziune și un
bandaj compresiv deasupra. Ridicarea membrului
traumatizat determină scăderea hemoragiei și a
tumefacției. Trebuie să imobilizați toate extremitățile
traumatizate, fiindcă pot exista fracturi subiacente.
Plăgile extremităților
Arsurile

Tegumentul este o barieră ce nu permite substanțelor

străine, cum ar fi bacteriile, să pătrundă în organism.
De asemenea împiedică pierderea de fluide. Când
pielea este afectată, ca atunci când este arsă, nu mai
poate s-și îndeplinească aceste funcții esențiale.
Arsurile

Arsurile superficiale (gradul I) se

caracterizează prin piele roșie și dureroasă.
Leziunea este limitată la straturile superficiale ale
tegumentului iar pacientul are dureri minore sau
moderate. Un exemplu de arsură superficială este
arsura solară, ce se vindecă de obicei în aproximativ o
săptămână, cu sau fără tratament.
Arsurile
Arsurile

Arsurile parțiale (gradul II) sunt mai profunde,

dar nu afectează cele mai profunde straturi
tegumentare. Apar vezicule, deși acestea nu apar
uneori decât după câteva ore. Poate exista pierdere de
fluide și dureri moderate sau chiar severe, deoarece
terminațiile nervoase sunt lezate. Arsurile de gradul II
necesită tratament medical. Se vindecă de obicei în
două, trei săptămâni.
Arsurile
Arsurile

Arsurile totale (gradul III) afectează toate

straturile tegumentului. Uneori, sunt afectați și
mușchii sau alte țesuturi subiacente. Durerea lipsește
frecvent deoarece terminațiile nervoase sunt distruse.
Fără protecția pielii, pacienții cu arsuri extinse de
gradul III pierd cantități mari de fluide și sunt
susceptibili la șoc și infecții.
Arsurile
Arsurile

Criterii de clasificare ale arsurilor

· Adâncime
· Suprafață
· Tip
Cauze și tipuri de arsuri
Arsurile sunt determinate de expunere la următoarele
elemente:
· căldura (arsuri termice)
· substanțe chimice (arsuri chimice)
· electricitate (arsuri electrice)
Arsurile
Arsurile termice

Arsurile termice sunt deteminate de caldură.

Primul pas în tratamentul unei arsuri termice este
răcirea tegumentului prin “stingerea focului”. Arsurile
superficiale pot fi destul de dureroase, dar dacă există
apă curată și rece la îndemână, plasarea zonei arse în
apă va ameliora durerea. Se poate uda un prosop curat
cu apă și acesta se poate aplica pe arsura superficială.
După ce zona arsă s-a răcit, acoperiți-o cu o compresă
sterilă sau un tifon steril mare (pe care-l găsiți în trusa
dvs. de prim ajutor) sau folosiți folia pentru arsuri
Arsurile termice
Arsurile căilor aeriene

O arsură la nivelul căilor aeriene este o arsură respiratorie. Dacă un pacient este
ars la nivelul capului și feței sau atunci când se află într-un spațiu închis ,
trebuie să căutați semne și simptome de arsură respiratorie.
Dacă pacientul mai prezintă și traumatisme pe lângă arsuri, tratați
traumatismele înainte de a transporta pacientul; de exemplu: dacă un pacient cu
arsură parțială la nivelul brațului a și căzut de pe o scară și și-a fracturat ambele
picioare, imobiliza]i fracturile, plasați pacientul pe bord, tratați zona arsă.
Semne și simptome ale arsurilor căilor aeriene
· Arsuri la nivelul feței
·Arsuri ale perilor nazali
· Cenușa în nas sau gură
· Dispnee
· Durere la inspir
· Stare de inconștiență ca urmare a expunerii la foc
Arsurile chimice

Multe substanțe pot produce arsuri chimice. Aceste substanțe includ acizi tari cum
este acidul de baterie sau baze puternice. Unele substanțe chimice produc leziuni
chiar dacă sunt în contact cu pielea sau sau ochii pentru scurt timp. Cu cât durează
mai mult contactul cu substanta chimică, cu atat mai mult sunt afectate pielea și
țesuturile subiacente. Substanțele chimice sunt extrem de periculoase la nivelul
ochilor și pot produce arsuri superficiale, parțiale sau totale la nivelul pielii.
Tratamentul inițial pentru arsurile chimice este îndepărtarea a cât mai multă
substanță chimică de la nivelul pielii. Îndepărtați orice substanță chimică uscată de la
nivelul hainelor sau pielii pacientului, având grijă să nu vă contaminați. Poate fi
uneori nevoie să cereți pacientului să se dezbrace de tot. După ce ați îndepărtat cât a
fost posibil din substanța chimică uscată, spălați pielea contaminată cu mari cantități
de apă. Este esențial ca substanța chimică să fie spălată rapid de la nivelul pielii
pentru a evita leziunile ulterioare. Spălați zona afectata cel putin 10 minute, apoi
acoperiți zona arsă cu o compresă uscată, sterilă sau o folie pentru arsuri, și
transportați pacientul la o unitate medicală apropiată.
Arsurile chimice
Arsurile electrice

Arsurile electrice
Arsurile electrice pot provoca leziuni grave și chiar moartea, însă
lasă puține semne de distrucție în exteriorul organismului. Aceste
arsuri sunt determinate de un curent electric ce intră în organism
printr-un punct (de ex. mâna care atinge un fir electric), traverseaza
țesuturi și organe, și iese din organism prin punctul de contact cu
solul. Arsura electrică, orificiul de intrare (adeseori plagă
mică) orificiul de ieșire (adeseori plagă extinsă, adâncă)
Electricitatea cauzează leziuni interne majore mai frecvent decât
leziuni externe. Un curent electric puternic “coace” nervii, mușchii
vasele sangvine și organele interne. Pacienții care au fost supuși
unui curent electric puternic pot prezenta de asemenea aritmii
cardiace și chiar stop cardiac și deces.
Arsurile electrice
Arsurile electrice
Înainte de a atinge sau trata o persoană ce a fost electrocutată, asigurați-vă
că persoana respectivă nu mai este în contact cu sursa de electricitate ce a
determinat electrocutarea. Dacă persoana mai este în contact cu sursa de
curent electric, oricine o atinge poate fi la rândul său electrocutat. Dacă
persoana atinge o sursă de curent activă, primul dvs. gest trebuie să fie
deconectarea sau oprirea curentului electric. Dacă nu puteți face acest
lucru de unul singur, sunați pentru ajutor la compania electrică sau la
Inspectoratul pentru Situații de Urgență. Dacă o linie electrică cade peste
un autovehicul, persoanele dinauntrul acestuia trebuie sfătuite să rămână
înauntru până când personalul calificat va muta linia electrică, sau va opri
curentul electric. După ce v-ați asigurat că a fost oprit curentul electric,
examinați fiecare pacient cu grijă, evaluați ABC-ul și tratați arsurile
externe vizibile. Acoperiți aceste arsuri cu o compresă uscată, sterilă, și
transportați pacientul imediat la o unitate medicală apropiată.
Arsurile electrice
Localizări periculoase și arsuri grave sunt:
 fața, gâtul pentru că arsurile la acest nivel pot fi urmate de
complicații la nivelul aparatului respirator
 toate arsurile care sunt în apropierea feței (pleoape), mâinii,
peroneului, zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la
nivelul membrelor.
- arsurile care depășesc mai mult de 30% din suprafa]a arsă
indiferent de gradul de arsură
-arsurile de gradul III și care depășesc 10 % din suprafa]a corpului
- arsurile complicate cu fracturi și cu distrugeri masive de țesuturi
moi
- arsuri profunde cauzate de substan]e acide sau de curent electric